1,811 matches
-
titlul de „primul calculator modern”, printre care mașina Atanasoff-Berry (primul calculator electronic), calculatorul britanic Colossus (primul calculator electronic programabil), mașinile inginerului german Zuse (prima mașină Turing-completă) și mainframe-ul ENIAC (primul calculator generic). Primul calculator cu program stocat, funcționând în sistemul binar, Turing-complet și construit exclusiv din componente electronice a fost Manchester Small-Scale Experimental Machine, pornit în iunie 1948. Inventarea tranzistorului a declanșat o perioadă în care calculatoarele, la început uriașe, scumpe și dificil de utilizat, au început să evolueze în sensul
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
serie, aritmometrul Thomas, care putea efectua adunări, scăderi, înmulțiri și împărțiri. Calculatoarele mecanice, ca Addiator (zecimal), comptometrul, calculatoarele Monroe, Curta și Addo-X au continuat să fie folosite până în anii 1970. Leibniz a fost cel care a descris sistemul de numerație binar, principiu central al tuturor calculatoarelor moderne. Până în anii 1940, multe proiecte ulterioare (inclusiv mașinile lui Charles Babbage din anii 1800 și chiar ENIAC din 1945) s-au bazat pe sistemul zecimal; numărătoarele ENIAC emulau operarea roților cu cifre ale unei
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
Laboratoarele Bell în noiembrie 1937, George Stibitz a inventat și a construit un calculator cu relee, denumit „Model K” (de la "kitchen table"-"masă de bucătărie", pe care a efectuat asamblarea), care a fost primul care a efectuat calcule în formă binară. Izolat, în Germania, Konrad Zuse a demarat în 1936 construcția primului calculator din seria Z, calculatoare cu memorie și programabile (inițial, programabilitatea era foarte restrânsă). Calculatorul Z1, pur mecanic, dar care lucra în binar, a fost finalizat în 1938 și
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
care a efectuat calcule în formă binară. Izolat, în Germania, Konrad Zuse a demarat în 1936 construcția primului calculator din seria Z, calculatoare cu memorie și programabile (inițial, programabilitatea era foarte restrânsă). Calculatorul Z1, pur mecanic, dar care lucra în binar, a fost finalizat în 1938 și nu a funcționat niciodată corect din cauza unor probleme în ce privește precizia unor piese. Mașina ulterioară a lui Zuse, Z3, a fost terminată în 1941. Ea se baza pe relee telefonice și nici ea nu funcționa
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
Ea se baza pe relee telefonice și nici ea nu funcționa satisfăcător. Totuși, structura lui era întrucâtva similară mașinilor moderne, putând efectua și operații în virgulă mobilă. Înlocuirea sistemului zecimal folosit anterior de Babbage, și dificil de implementat cu sistemul binar a avut ca efect simplificarea construcției mașinii și creșterea fiabilității în condițiile tehnologiilor disponibile la acea dată. Programele erau introduse în calculatorul Z3 pe filme perforate. Saltul condiționat lipsea, dar în anii 1990 s-a demonstrat teoretic că Z3 era
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
în serii extrem de limitate. El utiliza 5200 de tuburi electronice și avea un consum de . Folosea o memorie cu linii de întârziere cu mercur capabilă să stocheze 1000 de cuvinte de câte 11 cifre zecimale plus semn (lungime echivalentă în binar cu 72 biți. O caracteristică esențială a sistemului UNIVAC a fost un nou tip de bandă magnetică metalică, și o unitate de bandă de mare viteză, pentru stocare pe mediu nevolatil. În 1952, IBM a anunțat public mașina electronică de
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
atunci nu circulă curent nici între colector și emitor (iar tranzistorul este blocat). Dacă circulă un curent suficient de mare prin joncțiunea bază-emitor, trece curent și între emitor și colector (tranzistorul fiind saturat). Saturația sau blocarea unui tranzistor reprezintă cifrele binare 0 și 1. Prin comparație cu tuburile electronice, tranzistoarele prezintă numeroase avantaje: au costuri de fabricație mult mai mici și sunt mult mai rapide, comutarea între stările de 1 și 0 consumând un timp de ordinul micro- sau nanosecundelor. Volumul
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
cu tuburile electronice de ordinul centimetrilor cubi. Temperatura mai joasă de funcționare a tranzistoarelor le conferă o fiabilitate mai mare, prin comparație cu tuburile electronice. Calculatoarele cu tranzistoare puteau acum să fie dotate cu zeci de mii de circuite logice binare într-un spațiu relativ compact. Calculatoarele de a doua generație erau compuse dintr-un mare număr de plăci cu cablaje imprimate, cum ar fi IBM Standard Modular System fiecare cu 1-4 porți logice sau bistabili. Un calculator din a doua
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
(SSEM, în română "Mașina Experimentală pe Scară Redusă Manchester"), poreclit și Baby, a fost primul calculator complet electronic în sistem binar, cu program stocat și Turing-complet din lume. A fost construit la Universitatea Victoria din Manchester de către Frederic C. Williams, Tom Kilburn și Geoff Tootill și a rulat primul program la data de 21 iunie 1948. Nu s-a intenționat ca
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
Williams era un dispozitiv practic de stocare, prin verificarea faptului că datele reținute în acesta pot fi actualizate continuu la viteza necesară pentru a fi utilizate într-un calculator. Pentru utilizarea într-un calculator numeric bazat pe sistemul de numerație binar, tubul trebuia să poată stoca oricare din două stări la fiecare locație de memorie, corespunzătoare cifrelor binare 0 și 1. El exploata sarcina electrostatică pozitivă sau negativă generată de afișarea unei linii sau a unui punct în orice poziție a
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
actualizate continuu la viteza necesară pentru a fi utilizate într-un calculator. Pentru utilizarea într-un calculator numeric bazat pe sistemul de numerație binar, tubul trebuia să poată stoca oricare din două stări la fiecare locație de memorie, corespunzătoare cifrelor binare 0 și 1. El exploata sarcina electrostatică pozitivă sau negativă generată de afișarea unei linii sau a unui punct în orice poziție a ecranului tubului catodic, fenomen cunoscut sub numele de emisie secundară. O linie genera o sarcină pozitivă, iar
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
este necesară construirea unui sumator înainte de începerea testării, întrucât adunarea putea fi ușor implementată prin scădere, și anume formula 1 poate fi calculat ca formula 2 Deci adăugarea a două numere, X și Y, necesită patru instrucțiuni: Programele se introduceau în formă binară prin trecerea peste fiecare cuvânt de memorie pe rând, și utilizarea unui set de 32 de comutatoare drept dispozitiv de intrare pentru a seta valoarea fiecărui bit al fiecărui cuvânt fie la 0, fie la 1. SSEM nu avea cititor
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
și electrice s-au folosit din secolul al XIX-lea, dar în deceniile anilor 1930 și 1940 a început era calculatoarelor moderne. ABC, ENIAC și Colossus utilizau tuburi electronice. Registrele ENIAC efectuau calcule în aritmetica zecimală, și nu în cea binară ca Z3 sau Calculatorul Atanasoff-Berry. Până în 1948, ENIAC trebuia se programa prin recablare, ca și Colossus. Ideea unui calculator cu program stocat, în a cărui memorie să se poată reține atât cod cât și date a fost concepută în timpul dezvoltării
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
1,38 mase solare. Aceasta este masa maximă ce poate fi suportată de presiunea de degenerare electronică. Dincolo de această limită, piticele albe își încep colapsul gravitațional. Dacă o pitică albă adună prin acreție masă de la o stea-companion într-un sistem binar, se crede că miezul său își atinge temperatura de declanșare a fuziunii carbonului. Dacă pitica albă se unește cu o altă stea (eveniment foarte rar), ea depășește imediat limita și începe colapsul, crescând din nou temperatura peste punctul de declanșare
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
perturbă steaua. Acest tip de supernovă diferă de o supernovă cu colaps al miezului, cauzată de explozia cataclismică a straturilor exterioare ale unei stele masive în timp ce miezul implodează. Un model de formare a acestei categorii de supernove este un sistem binar cu stele apropiate. Sistemul constă din stele din secvența principală, cea primară având masă mai mare decât cea secundară. Fiind de masă mai mare, cea primară este prima dintre cele două care evoluează în ramura asimptotică a gigantelor, unde straturile
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
solitare în galaxia noastră doar o dată la 10-10 ani; mult mai puțin frecvent decât apariția novelor. Cu toate acestea, au loc mult mai frecvent coliziuni în regiunile dense ale centrelor clusterelor globulare. Un scenariu probabil este coliziunea cu un sistem binar, sau coliziunea a două sisteme binare cu pitice albe. O astfel de coliziune poate lăsa în urmă un sistem binar de două pitice albe apropiate. Orbita lor se restrânge și ele fuzionează prin straturile exterioare comune. Companioana pitică albă ar
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
la 10-10 ani; mult mai puțin frecvent decât apariția novelor. Cu toate acestea, au loc mult mai frecvent coliziuni în regiunile dense ale centrelor clusterelor globulare. Un scenariu probabil este coliziunea cu un sistem binar, sau coliziunea a două sisteme binare cu pitice albe. O astfel de coliziune poate lăsa în urmă un sistem binar de două pitice albe apropiate. Orbita lor se restrânge și ele fuzionează prin straturile exterioare comune. Companioana pitică albă ar putea să adune prin acreție materie
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
loc mult mai frecvent coliziuni în regiunile dense ale centrelor clusterelor globulare. Un scenariu probabil este coliziunea cu un sistem binar, sau coliziunea a două sisteme binare cu pitice albe. O astfel de coliziune poate lăsa în urmă un sistem binar de două pitice albe apropiate. Orbita lor se restrânge și ele fuzionează prin straturile exterioare comune. Companioana pitică albă ar putea să adune prin acreție materie și de la alte tipuri de companioane, printre care o subgigantă sau (dacă orbita este
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
Întrucât piticele albe se formează la sfârșitul perioadei de evoluție a unei stele din secvența principală, un astfel de sistem solar cu viață lungă ar putea să ajungă foarte departe de regiunea în care s-a format. Astfel, un sistem binar cu stele apropiate poate rămâne în etapa de transfer de masă timp de încă un milion de ani (formând, eventual, explozii nova persistente) înainte ca situația să devină favorabilă unei supernove de tip Ia. Supernovele de tip Ia au o
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
considera a fi extrem de plictisitor, și l-a condus la a se gândi la construirea unei mașini care să efectueze calculele. Lucrând în apartamentul părinților săi în 1936, prima sa încercare, denumită Z1, a fost un calculator mecanic cu unitate binară în virgulă mobilă, cu o programabilitate limitată, care își citea instrucțiunile de pe un film de 35 mm perforat. În 1937, Zuse a cerut două patente care anticipau o arhitectură a calculatoarelor similară celei von Neumann. Z1 a fost terminat în
Konrad Zuse () [Corola-website/Science/321850_a_323179]
-
telefonice. În același an, a înființat o companie "Zuse Apparatebau" (Zuse Apparatus Engineering), pentru a-și fabrica mașinile. Îmbunătățind proiectul mașinii Z2, a construit Z3 în 1941, un proiect secret al guvernului german. Acesta era un calculator în virgulă mobilă binar pe 22 de biți a cărei programabilitate era bazată pe bucle dar fără salturi condiționate și a cărei memorie și unitate de calcul se bazau pe relee telefonice. Releele telefonice utilizate în mașini erau în mare parte colectate din stocurile
Konrad Zuse () [Corola-website/Science/321850_a_323179]
-
a Universității din Zűrich. Având la bază această teorie, Hannes Keller efectuează o scufundare experimentală la adâncimea de 120 m în lacul Zürich, apoi în lacul Maggiore la adâncimea de 220 m cu amestec respirator trimix, precum și mai multe amestecuri binare în timpul decompresiei. În anul 1962, în cadrul unui experiment împreună cu U. S. Navy, Hannes Keller atinge adâncimea de 300m în California. În următorii ani, compania petrolieră Shell Oil este interesată de implicațiile practice ale cercetărilor lui Bűhlmann deoarece acestea ar putea fi
Albert A. Bühlmann () [Corola-website/Science/322355_a_323684]
-
roșu observate sunt aproape întotdeauna în legătură cu vitezele fizice de-a lungul direcției de observare. Observarea acestor deplasări spre roșu și spre albastru au permis astronomilor sa măsoare vitezele și să parametrizeze masele stelelor ce orbitează împreună cu alte stele în sistemele binare spectroscopice, metodă utilizată pentru prima oară în 1868 de astronomul britanic William Huggins. Analog, deplasările spre roșu și spre albastru mici detectate în măsurătorile spectroscopice ale unor stele individuale sunt una din modurile în care astronomii au reușit să pună
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
dar romanul dă câteva detalii în ceea ce îl privește. Onos este soarele primar al planetei, aflat la 10 minute-lumină depărtare, distanță similară cu cea dintre Pământ și Soare. Se mai spune că distanța până la Tano și Sitha (un sistem stelar binar) este de aproximativ unsprezece ori mai mare decât cea până la Onos. În carte, Sabia lui Thargola este o filozofie care dictează ce să faci când te afli în fața unei serii de ipoteze. Ipoteza care este cea mai complexă e considerată
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
Caniș Minoris) este cea mai strălucitoare stea din constelația australa Câinele Mic. Privită doar cu ochii pare o singură stea, a șaptea cea mai luminoasă de pe cerul nopții, cu magnitudinea aparentă de 0,34. De fapt este un sistem stelar binar format din steaua principala de clasă spectrala F5 IV-V, numită A, si o pitica albă cu clasa spectrala DA, numită Procyon B. Se află la 11,46 ani lumină. Numele său provine din greacă veche: "προκύων", transliterat "prokýōn", care
Procyon () [Corola-website/Science/324923_a_326252]