2,387 matches
-
învierea” înHristos, „Ușa” către Duhul Sfânt. Dacă „cel din urmă vrăjmaș alomului care va fi biruit va fi moartea” (1 Corinteni 15, 26), astfel,cel dintâi vrăjmaș al omului care a fost biruit în Hristos și pe careoamenii îl pot birui numai în Hristos este „boldul morții” (1 Co-rinteni 15, 55). Pe Tabor Ilie și Moise vorbeau cu El nu despre în-frângerea vrăjmașilor lui Dumnezeu, ci despre Patimile Sale sfințitoare de la Ierusalim (Luca 9, 31) și despre măririle biruitoare dedupă ele
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
da odihnă... veți afla odihna sufletului”(Matei 11, 28-29). Părtășia la crucea lui Hristos în numele SfinteiTreimi este părtășie la biruința lui Hristos prin șederea de-a dreapta.Mărturisind: „Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?”,îngerii știau că numai Dumnezeu poate birui pe Lucifer prin întru-parea lui Hristos. „Dușmănie voi pune între tine și femeie, între să mânța ta și sămânța ei. Aceea îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepacălcâiul” (Facere 3, 15). Acest adevăr este semnificat de „steaua”magilor
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
vei înțepacălcâiul” (Facere 3, 15). Acest adevăr este semnificat de „steaua”magilor la Betleem, ca mărturisire îngerească în cer, continuată pepământ prin „magi” și toți cei au crezut și urmat lui Hristos până labiruința Sa prin Jertfă: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 39).Este biruința șederii de-a dreapta prin cruce, atât pentru că Hristosva învia, cât mai ales pentru că s-a semănat în cei ce au urmat Luica părtașii Săi, care odată cu îngerii devin părtași la biruința Lui, obiruință nu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
adânc și cenușiu înecat de tristețea singurătăților acelei ierni... PARTEA ÎNTÂI „Necesitas morimor!.. finisque ab origine pendent!“ Murim când ne naștem!... Sfârșitul atârnă de la începiut deasupra noastră! Manilius „-Dacă ați fi stăpânit furtuna din voi, din inimile voastre înspăimântate, o biruiați și pe cea din afară. V-ați rugat...?!“ Le-a spus Iisus ucenicilor săi pe o furtună în lacul Ghenizaret. Călcau Sfinții, pe valuri, cu mare sfială și cu inima cât un purice. CAPITOLUL I Între viață și moarte er
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
își mai răsuci o țigară, o aprinse și trase două fumuri adânci... Apoi, continuă să povestească încet și rar... cu chipul în lumina lunii, ca o cioplitură în piatră. Ochii i se umplură de lacrimi, povestind cum ostașii noștri au biruit numai cu nepăsarea lor față de moarte, căci nu mai era luptă... era jertfă, o jertfă răsplătită de Dumnezeu cu biruința! Se aruncau înaintea morții ca niște orbi!.. Urmă o clipa de tăcere... - Da‟ dispri Ion... spuni-ni, dispri Ion, se auzi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a iarbă verde crudă. Ceva îi spunea bătrânului că acolo este esențialul... Îl simțea în nervi și în mușchii încordați până la plesnire, ca el însuși, tot freamătul și întreaga lui frânare. Numai sângele nu și-l putu stăpâni... Roșeața îi biruise smoleala obrazului. Tâmplele îi băteau ca doua aripi țintuite. ...L-au lăsat într-un desiș, alungându-l de lângă ei.. Emoția îl cuprinse și pe Anton ca o contagiune subită... și, pierdut, a început să tremure pentru el. Anton, pădurarul, era
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai țineau de urât, dar, le mai apărau bătătura de sălbăticiuni. Inspira nu atât milă pentru singurătatea și părăsirea în care fusese alungat de societatea cu care nu se împăca... cât, dârzenia lui în lupta vieții și forța cu care biruise lumea dușmanoasă, oameni care, pentru el, erau adevăratele fiare. * ...Anuca stătea închisă în casă,de câteva zile și plângea. Bătrânul Toma, căruia i se sfâșia inima de mila fetei, mai găsi totuși în el putere s-o mângâie, murmurând: - Liniștești
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
direct la Anuca, s-o ia de mână de lângă Sultan și Pârvu: - Hai, fa Anuco... hai, ș‟om juca! a zis el cu pălăria trasă pe ochi; nu cuteza s-o privească în lumina ochilor, simțea că l-ar fi biruit. - Nu, nu pot Lisandri! ..zise ea după o clipă de gândire, văzându-l cam amețit. - Cum, fa... nu vrei? ridică el glasul ofensat. - Nu pot, ți-am spus! -Ei... nu vrei!.. zise el, care nu cunoștea opreliști, și o apucă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întâmplare așa cum am auzit-o că a fost cândva, dar este adevărat. Și am cugetat atunci și acum la credința ei puternică.Să ne dea Milostivul Dumnezeu să avem credință puternică. Și când valurile ispitelor ne încearcă, să le putem birui cu ajutorul Lui Dumnezeu, a Maici Domnului și a Sfinților. Viața este o luptă, este plină de încercări și de tot felul de ispite. Și multe primejdii îl pândesc pe om. Viața este o Golgotă! Așa că ne înarmăm cu rugăciune, răbdare
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
și nu aveam forța de a mă decide să mă exprim la timp, să fiu adică pe fază, și atunci pierdeam oportunitatea reacției. Dacă mă Înfuria ceva, deveneam Însă Îndrăzneț; chiar atunci, Întorcându-ne În tren de la Pitești, l-am biruit pe profesor În Încercarea sa de a curta o fată drăguță din Drăgășani, care fusese și ea la Olimpiadă. Am reușit să-l pun pe linie moartă și am simțit cum cresc În ochii lui. Aproape mă privea cu invidie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a le mișca după voie, fără putința de a-ți atinge fața ca să te scarpini. Nu ai putința să cercetezi această amorțeală, acest amestec de bine și de rău. E o liniște În neputința asta, care durează până ce revolta Îți biruie ființa și atunci probabil urli și adormi. Treci În somn plutind. Totul pare un continuum care te absoarbe nesătul. Simți ceva cald care te inundă, prelungindu-se pe burtă, pe picioare și pe mâini. Un miros cu care ești obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
răvășit de bucurie, prin tunelele acestei lumi de gheață. Bântui fericit de la un acoperiș la altul peste toate casele mahalalei. Ciorapii aspri de lână nu te mai Înțeapă, mâinile și obrajii Îți ard, iar pâinea prăjită, frecată cu usturoi, Îți biruie visul cu o portocală pe care nu ai gustat-o niciodată. La Institutul de Fizică de la Măgurele oamenii de știință sovietici lucrează la instalarea primului ciclotron atomic din R.P.R. Departe, În stepe, un nou viscol, așteptând. Ninge În noaptea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vezi mereu o cratiță cu smoală Întărită și un colac de sârmă plină de rugină. Încăpățânat te „ridici” o dimineață Întreagă. Și nu zbori. Desprinderea, În plutire, nu se produce. O imensă neputință și ciudă dau năvală peste tine. Te biruie plânsul și plângi. Bărbați și femei ținându-se de braț ies de la fabrică. Pocnesc trotuarul și gardurile cu bastoanele. Sunt muncitorii de la Întreprinderea de perii și bidinele Munca Orbilor. Tu, de-abia aștepți să vină noaptea ca să visezi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de pe intrarea Călăuzelor este o liniște suspectă. La fel și În casa lăsată Într-o rână sub acoperișul coșcovit. Doar o foșgăială, ca niște șușoteli, ca o tupăială de șobolani, ca niște gemete. Dacă o fi taică-tu acolo, te biruie gândul În timp ce te uiți pe gaura cheii. Nimeni. Doar ticăitul ceasului C.F.R. cu clopot. Deasupra ta se scutură flori albe de corcoduș. Aștepți până ce tanti Angela o să se Întoarcă de la serviciu. În acest timp, te joci cu pisica, te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pui paltonul pe tine și mergi așa cu el În arșița nesmintită, până Îl Îmbibi de transpirație. Dar nu mai contează, ai palton, și așa, cu el În cârcă, simulând iarna, tu și tatăl tău, două stafii fericite, Încercați să biruiți drumul spre Bariera Vergului, două stafii fericite bântuind prin câmpia aceea plină de iarbă, secară sălbatică, scaieți, maci și livezi de zarzări și duzi, câmpia aceea, care asemenea stafiilor ce sunteți, nu poate fi decât câmpia fericirii. Toate dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Înțeles atracția pe care insula a exercitat-o asupra coloniștilor. Așa a căzut Zanzibarul, În 1890, pe mâna coloniștilor englezi care au câștigat disputa cu Germania și Italia. În disputa dintre tine și dentist, a câștigat dentistul. Tu ai fost biruit, ai căzut În ghearele lui. Foreza piuitoare ți-a intrat În măsea și În gaura aceea a fost introdus cu migală și scule fine, prin apăsare, un pansament cu arsenic. Simți În gură un puternic gust de cuișoare, aspru, pișcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Între popoare, Într-un film sovietic, un fecior de crai tăia capul unui zmeu chior și bâlbâit. De șapte ori pe zi. Începând de la matineu până seara târziu. Oh, departe sunt anii În care, mereu, ieșind de la școală flămând, te biruia mirosul de tocană și de prăjitură cu marmeladă venind din subsolul liceului Mihai Viteazul, de la bucătărie. Ești obsedat de mâncare ca și cum ai trăi numai ca să mănânci. Alergai acasă cu miresmele liceului fremătându-ți În creier și te aruncai asupra macaroanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
astăzi, să trecem la constituirea gărzilor patriotice Înarmate, alcătuite din muncitori, țărani și intelectuali, apărătoare ale independenței patriei noastre socialiste. Aplauze. Urale puternice, prelungite... Și vine iarna anului 1968, și cu cei douăzeci și unu de ani ai tăi Încerci să-i birui nămeții, cu Ceaușescul lor cu tot. E o dimineață de duminică. Se transmite concertul de duminică dimineață. Sonata În La major pentru vioară și pian de César Franck. Nu ești Încă student. Ai lucrat În schimbul de noapte, acum ești delegat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bea puternic. Vermut, Quik și vin la kil. În cameră, după ce citești o „chestie” de Walter Benjamin, afli din revista Magazin, noi metode de tratare a ulcerului pe bază de plante medicinale. Ceva mai bun ca Tagametul. Ulcerul va fi biruit fără de cuțit. Numai minciuni. Aproape pe nesimțite s-a furișat pe piața românească un nou produs. Cafeaua În amestec. Populația Republicii Socialiste România o numește nechezol (totul scris pe spatele unei chitanțe la I.C.R.A.L.). TU, bântuind toamna prin Ardeal. Pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
chenar lugubru. S-ar spune că la un anumit nivel al existenței nu mai reușim să ne Întoarcem fără ca cineva să nu ne cadă lat În spate. De data aceasta mă refer, desigur, la Santiago Ginzberg. Acum și aici, Îmi birui tristura pe care mi-o produce dispariția acestui intim, pentru a rectifica - iertat fie-mi cuvântul - interpretările eronate care s-au strecurat În presă. Mă grăbesc să detaliez că În asemenea absurdități nu domnește nici cea mai mică animozitate. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
scriu io În lung și-n lat, cum Îmi iau inima-n dinți. Până la Întoarcere, Își ia la revedere de la tine Tulio Savastano* Dușmanul numărul 1 al cenzurii (Portret al lui Ernesto Gomensoro pe post de prefață la Antologia sa) Biruind sentimentul pe care mi-l dictează inima, scriu Împreună cu Remington acest portret al lui Ernesto Gomensoro, În loc de prefață la Antologia sa. Pe de-o parte, mă chinuie părerea de rău că nu pot Împlini până la capăt mandatul defunctului; pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
obosit, Mângâie-n treacăt cu palmele ei Bruma de-argint care-abia s-a trezit Spre-apus seara coboară discretă Vis solemn, peste frunte și pleoape Flutură-n mantii fast de vedetă Și-aduc cerul atât de aproape În noaptea neagră ce biruie tot Mă închin așteptând și umilă Aplec în taină dorința ce-o port Implorând iertare și milă Blând din tării o voce-mi răspunde Sigiliu pune pe inima mea Alungă dor și temeri profunde Și-ndată adorm pe-o rază
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83254_a_84579]
-
Atreides care-i clar că deși Usul, e kwisatz hardenach și Îndrăgostit lulea de Chani, fiica lui Liet. Urmează duelul dintre Muad’Dib și Sting și Sting moare. Moare și Silvana Mangano, ca-n viață. Iar pe Împărat nu-l biruiesc decît cu racheta atomică. Ultimele dialoguri au ca nucleu ceva cu Dumnezeu, ploaia și Universul. Toți se uită-n sus și apa Începe deodată să cadă torențial pe Planeta Deșert ca-n Călăuza. Așa că se duc dracului dunele. Cu viermii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Cobor sau mă-nalț Elena Marin Alexe O parte din mine coboară cărarea, O alta se-nalță să biruie zarea. Un ochi plânge-n taină a lumii durere, Un altul zâmbește găsind mângâiere. O mâna respinge oferta-mplinirii, O alta ajută efortul zidirii. Un gând se-nfiripă sperând mai departe, Un altul îngroapă nădejdile moarte. Cobor sau mă-nalț
Cobor sau m?-nal? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83315_a_84640]
-
apă curgătoare, un abur și vis, un drum pe care o singură călăuză e în stare să te poarte - filosofia. Și își mai zicea, el, Andrei Vlădescu, că amăgirile, câte există, nu pot fi decât pentru a amâna sau a birui sau a uita sau a depăși moartea. Și mai gândea: dacă filosofia e în stare să te poarte pe drumul lung al vieții, prin abur, vis, amăgiri și curgere continuă numai și numai către săvârșirea ultimă care-i un dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]