2,555 matches
-
spre Felix. Lucica are opt ani acum, peste șase ani e nubilă, și atunci dumnealui este tocmai doctor proaspăt. Băiat fain. Atât Iorgu, cât și nevasta lui priviră cu simpatie și modestie la Felix, care găsea scena foarte penibilă și blestema în gând limbuția lui Stănică. Olimpia însă părea nemulțumită, și pe Felix îl surprinse asemănarea ei cu Aglae. - Fata dumneavoastră, zise ea, cu o maliție molatică, trebuiesă aibă aspirații mai înalte, un magistrat, un ofițer superior. Stănică pufni de râs
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai multe, vreo zece, întrerupse domnișoara de la pian pe bătrânul înspaimîntat. Acesta încerca măcar o rectificare a numărului: - De ce zece? - Ei, moșule, sări domnișoara oacheșă, nu fi econom la cafea! Felix fu foarte rău impresionat de această scenă, și-l blestemă în gând pe Stănică cu toată violența de care era capabil. Stănică, în odaia în care se jucau cărți, descoperise numaidecât cheseaua, din care scosese un pumn bun de tutun și-l ascunse în buzunarul pantalonilor, adăugând și câteva foițe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
protocolară, încît e foarte cu putință ca numai acesta să fi fost tot misterul reținerii lui Titi. Însă Aglae, puțin complicată sufletește, dar cu purtări de familie veche, fu implacabilă. Pe Titi nu-l învinovăți deloc că acceptase invitația, ci blestemă pe Ana și toată stirpea ei c-au îndrăznit să amețească un băiat slab, scăpat de sub ochii "mamei lui". Îl sui pe Titi care, în fond, satisfăcut fiziologicește, se simțea bine, în pat, îi puse în jurul capului felii de cartof
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că, după anume socoteli, ar fi consimțit. Doctorul se izbi însă, când ieși afară, de opunerea dârză a Aglaei, care pretindea că fratele ei trebuia să stea acolo, sub privegherea ei, iar nu printre străini. Stănică, dimpotrivă, în gândul lui blestema îndîrjirea soacră-sei, fiindcă își făcuse repede planul ca în lipsa de acasă a bătrânului să scotocească cu de-amănuntul toate odăile. În sfârșit, Stratulat ridică din umeri, recomandă liniște în camera bolnavului și unele revulsive, și plecă spre trăsură. Pascalopol își
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
au plătit trăsura și au venit până la Aglae, în curtea căreia a fost dată jos. Aglae a văzut, însă a țipat la toți să se ascundă în casă și n-a ieșit, cu toate vaietele bolnavei. Birjarul, înduioșat, i-a blestemat pe toți și a dus-o înapoi la spital. Ca să nu se mai întîmple să le vină pe cap, au ticluit o scrisoare, ca din partea unor cunoscuți care au aflat de escapada bolnavei de la vecini, dar comunicau că nu mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
găinușo? întrebă popa Țuică, plecîndu-șiochii pe sub epitrafil. - Aurelia! -,,...și pe roaba ta Aurelia, care se căiește de păcatele ce a făcut, primește-o cu obișnuită iubirea Ta de oameni..." G. Călinescu Părintele bolborosi mai departe vorbe ininteligibile, apoi tuși îngrozitor, blestemă toți dracii din infern și întrebă pe Aurica: - Știi tablele legii, porumbița taichii? că așa zice la carte, ca să te-ntreb. - Știu, părinte, că le-am învățat la școală. - Ei, atunci e bine, e bine de tot! Dar Crezul îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înfiripării unui aranjament floral. Oftă și, cu valiza căscată sub braț, se apucă să pună ordine în munca de documentare împrăștiată peste ogor. Se apleca, muștruluia de nisip colțurile micilor decupături din organul central de presă al Partidului Comunist Român, blestema înfiorător - deși nevăduvit de un oarecare accent umoristic -, din nou se apleca, blestema, se apleca, dând drumul uluitoarelor dreptunghiuri de hârtie, dirijîndu-le traiectorile și făcîndu-le să dispară în adâncimile cutiei de piele, nu înainte de a le lectura în cruciș. Iată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să pună ordine în munca de documentare împrăștiată peste ogor. Se apleca, muștruluia de nisip colțurile micilor decupături din organul central de presă al Partidului Comunist Român, blestema înfiorător - deși nevăduvit de un oarecare accent umoristic -, din nou se apleca, blestema, se apleca, dând drumul uluitoarelor dreptunghiuri de hârtie, dirijîndu-le traiectorile și făcîndu-le să dispară în adâncimile cutiei de piele, nu înainte de a le lectura în cruciș. Iată ce era scris chiar și pe cel mai insignifiant dintre ele: "24 februarie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își făcu apariția, în zbor, o trăsură de jucărie. Caleașca era mânată de loviturile de bici ale unui vizitiu de jucărie. De asemenea, vizitiul purta pe pântecul revărsat, gol, prinsă într-un singur nasture, o livrea de jucărie. Deșănțatul surugiu blestema îngrozitor. Iar pe măsură ce se apropia, suduielile sale mitocănești se transformau, ca prin miracol, într-un glas lasciv și insinuant de șpicheriță de aeroport. Ce-ai fi băgat mâna în foc că își freacă, pe sub pupitru, pulpele pofticioase. Glas ce li
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deschizînd-o rând pe rând ba la Ioel, ba la 1 Tesaloniceni ori chiar la Zaharia. De data aceasta, câștigă spiritul spurcat, care, vîrîndu-și gheara, desfăcu Cartea Sfântă la Ieremia, Capitolul 17, unde, între altele, se putea citi: "Așa vorbește Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care sprijinește pe un muritor și își abate atenția de la Iehova! Căci este ca un nenorocit în pustie, și nu vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
București, poezia îi acapara clipă de clipă. Emanația lirică îi scăpase de sub control. 353 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI deilor cu care se împinciorongește. Și cu care se joacă de-a iapa și armăsarii, pe la voi, prin cartier?!..." - Ce blestemat!! Câtă bădărănie!... Dar dacă tu l-ai crezut că eu aș fi din același aluat cu al tău și-al Cristinei, treaba ta!... - "...Eu n-aș zice cumva că ăsta nu-i vreun lucru bun. E un lucru bun!... Dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prăbușiră pe podeaua mochetată, ușor înclinată, a Sălii Palatului, prelingîndu-se fiecare sub stinghiile banchetelor rândului din față, jucîndu-și pixurile, medaliile, notițele, în convulsiile precipitate și erotice ale apoplexiei. În momentul culminant al plenarei, Secretarul General al Partidului ridică brațele și blestemă o dată, de două ori, de trei ori, de-a dreptul, pe Dumnezeu!! Nu se încurcă și îi drăcui puțin și pe cei ce se încredeau în Dumnezeu! Nu-i iertă nici pe toți aceia care nu se dădeau încă de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cui e boala asta? - Ce boală? sări proprietarul. Ăsta-i bou de Arad care a jucat la nunta Iu' împăratu' Traian! - Fugi, bă, d-acilea! Nu vezi că pică d-a-n picerele? E bun de pastrama! Vânzătorul se căina, blestemă mincinoșii, scuipă nădușit și văzu cu ochii lui cum pierde prețul. Se făcu supărat: - Nu-l lua dacă nu-ți place! Negustorul scoase teancul, dintr-o pungă lunguiață de piele doldora de hârtii de o sută, și îl flutură pe la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fi slugărit încă. Se ridicase și Stere. Începuse să doarmă în patul bucătăreselor și să bea pe furiș din țuica stăpânului. De ziua acestuia, la Sfântul Pantelimon, se adunau sus în odăile întunecoase toți cei de-l slujiseră. Nu-l blestema nimeni. Crescuse negustori. Îi aduceau daruri, picau cu nevestele, petreceau. Se uita Stere. Mai avea și el puțin. Îi dăduse mustața. Duminica umbla în Cișmigiu după servitoare. La plecare, după încheierea socotelilor, îi spusese: - Și dacă mai ai vreo nevoie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe Necuratu! - Nu le mai ajunge, ce, nu știu eu? - Parcă a croitorului e mai brează? Da o lovește el, Dumnezeu, pupa-i-aș curu lui! O lovește, când cu gândul n-o gîndi! - Taci, coană Tinco, taci, nu mai blestema, știi că ai o gură rea! - Ba am să ridic mâna, că nici nu dă pe la biserică. P-astea numai când le lovește câte o dambla, atunci își aduc aminte de Dumnezeu.... - Ce spune? - Ce să spună, oliu, ai surzit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oprea nedumerită în drum și dădea din umeri: - Cine s-astupă? - Las-o, că nu mai are mult și asta! - Da pe dumneata nu te vezi, c-ai ajuns numai oase! - Chirițo, să nu-mi cobești, Chirițo, că o dată te blestem! Să nu cad la daruri, Chirițo! - Ce-aveți, Doamne iartă-mă, parcă nu veniți de la sfânta împărtășanie... Femei bătrâne și proaste! - Păi n-o auzi, Aglaio? - Are limbă afurisită... - Ce zice? Ce zice? - Zice că-i afurisită. - Așa o fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îl apucase pe cel mic cu o mână și-l vârâse între genunchi. Să-l omoare, și mai multe nu! În timpul ăsta muierile năvăliră în răsaduri și cărară toate verzele. Nici roșiile nu le-au lăsat. Ridicau poalele pline și blestemau pe olteni. Când plecă și ceferistul acasă, cu inima ușoară, grădina era toată o paragină. Și barem să fi murit jigodia! De unde! A scheunat trei zile, Chirică 1-a oblojit cu apă de plumb și javra a rămas șchioapă. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
orbii și schilozii trebuiau să aștepte la capelă, tocmai pentru a nu băga nimeni de seamă că vestitul cămătar al Cuțaridei pleacă în lumea celor veșnici. Rudele, vreo două femei și vreo trei bărbați, așteptau încremeniți pe niște scaune. Își blestemau în gând soarta pentru că răsturnaseră casa cu susul în jos și nu găsiseră decât o ladă plină de polițe. Banii, răposatul și-i ținea în altă parte, și toți bănuiau că fratele mortului știa unde și-i ascunsese, și-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un om înalt și slăbănog, cu mâini lungi ca de maimuță și un chip livid de băutor. Dricul intrase într-un șanț acoperit cu o zăpadă pufoasă, și o roată din spate se scufundase până la butuc. Ajutorul se dădu jos, blestemând mahalaua împuțită cu oamenii ei cu tot. - Încă puțin, spuse scrâșnind, și rupeam spițele... Caii se opintiră de câteva ori și în cele din urmă echipajul ajunse iar pe drumul cel bun. Cioclii nu văzuseră până atunci mulțimea. Când unul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
toamna, oftă ăl bătrân, și noi tot coate-goale... - Ca mielul ești, Treanță! răspunse nepăsător ucenicul. Ce știa Paraschiv ce înseamnă o viață de hoț! Să furi treizeci de ani și să nu te-alegi cu nimic, parcă ar fi fost blestemați banii care-i trecuseră prin mână. O casă nu era mare lucru, la urma urmei, gândi. Palate ar fi avut dacă ar fi strâns și n-ar fi risipit cu muierile. Au trecut de gară și s-au amestecat în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să nu i-o fi luat cineva, s-o ducă prin pușcării, că moarte de om ar fi făcut... Chemă lăutarii la masă și-i puse să-i cânte la ureche. Se îmbătase. Zicea Zavaidoc: Păi, banii, banii i-aș blestema, Că nu-mi trebuie, oh, mama mea, Dar cine-i are, oh, Cine-i are, maica mea, Trăiește cu nepăsare, Griji n-are, oh, mama mea... Sandu a turnat în pahare, le-a dat și țiganilor: - Beți, mă, de sufletu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
In capătul străzii care se sfârșea la rampă, șeful zărea umbra mătăhăloasă a lui Tudose. Mergea agale, cu toporul său înfipt într-o buturugă, ținut pe un umăr, fără să se uite-n dreapta și-n stânga. Muierea începea să blesteme: - Na, că iar trece! îl vezi, Grigore? - Poate ne-o fi și nouă, rostea bărbatul cu spaimă. Dar n-aș vrea să mor înaintea ta, femeie, tu să mă îngropi... Își făcea câte o cruce mare, cu fața la răsărit. - Ptiu, parcă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
eu cui te-a lăsat! Vino-ncoace! I-a închis ochii. Pleoapele reci erau grele și aspre. Tot corpul i se răcise. Florica se zăpăcise de tot. A dat fuga în magazie, să aprindă surcele, și-a vărsat căldarea. - Ptiu! blestema în timp ce așeza lemnele. Acu ți-ai găsit să mori, Gogule? A scos gazul și i-a dat foc cu chibritul. S-a dus până la pompă și-a umplut găleata. Trecea nevasta lui Spiridon. A oprit-o: - A murit al meu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Inimă de putregai, N-am un cuțit să te tai, Să văd fnuntru ce ai? Anghel a întins vioara și caramangiul i-a umplut-o cu poli: - Na, mă, na, da să-mi ziceți și p-ăla: Soarele m-a blestemat... Vioristul a deschis pliscul lui și i-a făcut plăcerea hoțului: Soarele m-a blestemat Să nu iau fată din sat, Că astea sfnt șmecheroase Și cu ele nu faci casă, Te toacă și te mănfncă Și-și iau drumul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Anghel a întins vioara și caramangiul i-a umplut-o cu poli: - Na, mă, na, da să-mi ziceți și p-ăla: Soarele m-a blestemat... Vioristul a deschis pliscul lui și i-a făcut plăcerea hoțului: Soarele m-a blestemat Să nu iau fată din sat, Că astea sfnt șmecheroase Și cu ele nu faci casă, Te toacă și te mănfncă Și-și iau drumul să se ducă, Te las noaptea culcat, Se duce la altu-n pat... Călifarul își pironise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]