2,430 matches
-
din acest univers ("Himera nisipurilor",1969). Nici cu poezia de dragoste nu reușește să devină caldă această poetă severă cu sentimentele ei și cu lumea: "Seară și sunetul singurătății altul/ nu se așază ninsoarea/ pe urmele mării, peste urmele mele;/ blestemați pașii noștri/ imposibil să uiți să ștergi urmele vechi./ Nu se așază ninsoarea". Ana Blandiana "Persoana întâia plural", E. P. L., 1964; "Călcâiul vulnerabil", E. P. L., 1966; "A treia taină", Editura Tineretului, 1969; "Cincizeci de poeme", Eminescu, 1970; "Calitatea de martor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Răsărit de zi cu dragoste"). 8 În poemul "Râul sub lună" al lui N. Tăutu, imaginea astrului este cea a morții, luna arde în albastru fum de comoară. Culoarea albastră, remarcă Al. Dima, menționând culegerea lui T. Pamfile: "este știma blestemată... sunt duhurile comorilor ce le au în stăpânire cu legământ de la cel ce le-a îngropat" ("Zăcăminte folclorice în literatura română contemporană", Al. Dima). "Sub albastre focuri/ dănțuie comori/ nu mai vrea jăratic murgu-mi pască flori" ("Steaua singurătății"T. Utan
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
altar fără să știe preotul, și ele sînt slujite timp de douăsprezece liturghii, înnoadă-le în năframă și vei fi ferit de farmece. (Gh.F.C.) în bobul de grîu vezi chipul lui Hristos. (Gh.F.C.) Cine dă foc la stogul de grîu blestemat e de Dumnezeu să nu apuce anul. (Gh.F.C.) Groapă Cînd găsești vreo groapă (mormînt), să nu mai cerci ce-i înăuntru, că nu-i lucru curat și poți muri pe loc. Cînd sapi groapa altuia, să n-o faci largă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cineva, e bine a ținea genele unui vulpoi cîtva timp în urechi, și apoi îi va trece. Femeia să nu iasă cu udul cu copilul în brațe, că i curg urechile. Urmă rea Dacă calcă cineva în urmă rea [loc blestemat], atunci se zice că el nu-și nimerește calea. Urs Ursul se zice că ar fi fost fecior de popă. Cînd a ieșit Maica Precista la biserică, el a speriat-o orăcăind și, blăstămat fiind de ea, s-a făcut
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
interesează de ce. Păi are de încasat 5.000 de lei de la un film." Factorul este îndrumat, amabil, spre localul cu pricina și i se promite un bacșiș substanțial. Îl ardea să meargă și el acolo, dar este chemat în scenă. Blestemată soartă! Să ai bani și, în loc să stai în cîrciumă, cu cel mai bun prieten, trebuie să repeți într-un viitor spectacol în care, culmea, nu se dă de băut!... Cînd, în fine, bădia Ghiță este liber, un mașinist îi atrage
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mai veche de-a descînta un șpriț). Păi, asta-i prost, că s-a rezolvat! Mai bine nu se ducea acolo... Nu-nțelegeam nimic. Păi, zice amicul, era să o omoare pe soacră-sa! Trebuie să fugă din orașul acela blestemat și conflictualizant! Și unde, dacă nu înapoi, la Teatrul "Bacovia", lîngă părinți?! Eu tot încep un nou spectacol, nu-l pot convinge pe director să-l reangajeze, fiindcă am mare nevoie de el?... Culmea, l-a reangajat. A jucat în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
găsit moartea pe scenă, ori în imediata ei apropiere, avînd tristul privilegiu de-a sfîrși de două ori, la scurtă vreme; prima lor moarte, cea de pe scenă, fiind un fel de repetiție a celeilalte... Scriam nu de mult, despre piesa blestemată a lui Shakespeare, Macbeth. Dar nu cum va însăși meseria de actor este blestemată? Mulți istorici au observat, ca o coincidență stranie: cei care joacă pe scenă moartea, de mai multe ori, o perioadă lungă de timp, nu au un
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
sfîrși de două ori, la scurtă vreme; prima lor moarte, cea de pe scenă, fiind un fel de repetiție a celeilalte... Scriam nu de mult, despre piesa blestemată a lui Shakespeare, Macbeth. Dar nu cum va însăși meseria de actor este blestemată? Mulți istorici au observat, ca o coincidență stranie: cei care joacă pe scenă moartea, de mai multe ori, o perioadă lungă de timp, nu au un sfîrșit liniștit. Celebra prezicere "ăsta n-o să moară în patul lui!", aplicabilă în general
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de o familie îndurerată. Comedienii rar au avut parte de un asemenea final. Dacă scena e o viață, și viața e o scenă... Nu vreau să vă mai vorbesc despre mulți actori necunoscuți celor ce nu trăiesc în lumea noastră blestemată. Trec sumar peste sinuciderea Eugeniei Dragomirescu (partenera lui Ogășanu în fulminantul Nu sînt turnul Eiffel de la Piatra, sau Vidra de la Național); a lui Costel Nedelcu actorul căruia Purcărete, la absolvire, i-a încredințat Propișcin Jurnalul unui nebun (primul și ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și aspru în îndârjirea vie. Este un psalm al însingurării, al părăsirii (N. Balotă). De astă dată, tonul fundamental este acela al tânguirii în legătură cu absența divinității, al lamentației pe tema singurătății omului în univers. Destinul psalmistului e simbolizat de copacul blestemat "Tare sunt singur, Doamne, și pieziș/ Copac pribeag uitat în câmpie". El se înalță către cer, "pieziș", în speranța unei atingeri a divinității, tânjind, în zadar, după semnele sacralității pozitive. Prin opoziție, sunt relevate atributele copacului pribeag și atributele pomilor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
două pistoale, și-a făcut rost de câini ciobănești și de slugă credincioasă. Înstrăinându-se de familie, pentru a-i face jocul lui Lică, cârciumarul, deși are remușcări sincere și crude, nu poate lua hotărârea de a părăsi acele locuri blestemate. Urmărind mutilarea conștiinței lui Ghiță, prozatorul surprinde și înstrăinarea dintre cei doi soți. Deși la început Ana "n-avea ochi să-l vadă" pe Lică, treptat simte o atracție irezistibilă față de acesta, în timp ce Ghiță "parcă fugea de dânsa" și ea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
acest nou conflict care îl opune pe Tudor familiei Zmarandei. Cumna tul îl amenință cu moartea și chiar scoate cuțitul, soacra strigă în gura mare „să iasă din casa lor“, socrul aleargă la banul Dudescu să-i ceară ajutor împotriva blestematului de ginere. La rândul său, soțul amenință că va face moarte de om dacă nu i se dă soția înapoi. Apariția cătanei potolește pentru moment cearta, dar o transferă în spațiul juridic. În fața instanței, cei din Mântuleasa se află de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
are loc pe scenă. În film, o voce hors champ, o voce feminină 112, diferită de cea a Dilei strigă: "E băiat!"113. Replică Dilei o va urma ecou pe cea hors champ: "Un băiat! O naștere în acest cimitir blestemat. Prima. Dar viața continuă? Și eu care credeam că, după cataclism, numai țestoasele puteau să mai aibă copii"114. Replică face trimitere la triunghiul masculin: Emanou 115, Milos 116, Falligan 117. Spre deosebire de piesă de teatru, în film se face frecvent
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
milă, sentiment creștin, îl face să-l apere pe om de atacurile creștinismului. Consideră că, atâta timp cât omul va mai fi hărțuit de ideea și de conștiință obsedanta a păcatului, va rămâne o ființă condamnată, pentru că sentimentul păcatului este cel mai blestemat dintre sentimentele profunde. Creștinismul nu trebuie să ne mai facă nefericiți, ca în schimb să ne dea mai multe iluzii într-o cădere mai mare. Conchide: Nu e plăcut să fii creștin"61 Unamuno afirmă: "Cel care gândește organic își
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
uit de ea / mi-a arătat la finalul vieții / că la iubirea asta / mereu trebuie să te întorci /."155 Tangoul este și acceptarea destinului tragic. Texte că acestea: Unde îmi este mahalaua?/ Cine mi-a furat copilăria?/ Febră de pasiuni blestemate de care ai parte în viață/ și le pătimești până la moarte" înseamnă acceptarea inexorabila a destinului, a unei forțe care îl ghidează pe om, ajungându-se până la conceptul de karma hindusa, "pe care unii o aduc din alte vieți", cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
intrai în adolescență nu mai avui crize, dar starea aceea crepusculară care le preceda și sentimentul profundei inutilități a lumii, care le urma, deveniră oarecum starea mea naturală... În inutilitatea aceasta care mă înconjoară și sub cerul acesta pe veci blestemat umblu încă și azi136. Închis într-un univers aparent fără ieșire, personajul lui Blecher va căuta în el limitele pentru a-l traversa. Se va întoarce mereu și mereu în această lume pentru că, paradoxal, de aici poate ieși, chiar dacă această
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nu suportam niciodată singurătatea într-o camera necunoscută... Odaia însăși se pregătea pentru el: o intimitae caldă și primitoare se filtra din pereți, prelingându-se pe toate mobilele și pe toate obiectele 167 devine mai târziu o realitate dezirabilă. ,,Locurilor blestemate", așa cum însuși naratorul le numește ,,metafore" ale unei societăți deosebit de ,,topice" parcul orașului, malul râului, li se opun, în romanele lui Blecher, ,,locurile bune" încăperea de sub scenă, de exemplu, din Întâmplări în irealitatea imediată devine expresie a unui ,,spațiu relativ
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
capcane invizibile, plasate ici-acolo în oraș, întru nimic deosebite de aerul ce le înconjoară ele mă așteptau cu ferocitate să cad pradă atmosferei speciale ce conțineau. Un pas, un singur pas dacă făceam și intram într-un asemena spațiu blestemat, criza venea inevitabil 199. Astfel de spații sunt în Întâmplări în irealitatea imediată: parcul orașului, malul râului, unele odăi etc. Spațiile care-l liniștesc pe naratorul-personaj sunt de asemenea camuflate în realitate grota, de exemplu, oferă ,,un decor intim și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
subiectivizând la nesfârșit natura dată. ,, Dispariția subită a identității", care coincide cu o altă percepție a eului, determină automat și percepția diferită a unor locuri, de altfel foarte cunoscute pe care naratorul le va numi la un moment dat fie ,,blestemate", fie ,,bune". Atâtea ,,locuri blestemate" și ,,locuri bune", atâtea ,,niveluri de percepție", deci ,,realități posibile". Citind cu foarte mare atenție textul blecherian, din această nouă abordare transdisciplinară, constatăm că senzația atât de literaturizată a naratorului-personaj că aceste ,,locuri blestemate" sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Dispariția subită a identității", care coincide cu o altă percepție a eului, determină automat și percepția diferită a unor locuri, de altfel foarte cunoscute pe care naratorul le va numi la un moment dat fie ,,blestemate", fie ,,bune". Atâtea ,,locuri blestemate" și ,,locuri bune", atâtea ,,niveluri de percepție", deci ,,realități posibile". Citind cu foarte mare atenție textul blecherian, din această nouă abordare transdisciplinară, constatăm că senzația atât de literaturizată a naratorului-personaj că aceste ,,locuri blestemate" sunt declanșatoare de ,,crize" este oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fie ,,blestemate", fie ,,bune". Atâtea ,,locuri blestemate" și ,,locuri bune", atâtea ,,niveluri de percepție", deci ,,realități posibile". Citind cu foarte mare atenție textul blecherian, din această nouă abordare transdisciplinară, constatăm că senzația atât de literaturizată a naratorului-personaj că aceste ,,locuri blestemate" sunt declanșatoare de ,,crize" este oarecum eronată. Critica literară a supralicitat această idee. De fapt, ecuația este exact invers. Criza ca semn al bolii, ,,deschide" perspectiva transdisciplinară către un alt ,,nivel de percepție" a spațiului. Boala este cea care ne
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în față ni se par plecați în noapte, pe lumea cealaltă... Priveliștea apărută din evaporarea nopții e nouă ca de la facerea lumii. O moară... lângă ea câteva căpițe de fân și pe urmă apa tulbure, cu șuvoaie puternice, a Oltului blestemat. Mantale, ranițe și ici-colo cadavre și răniți... Și neîntârziat intrăm, fugind mereu, în apă. Valurile împing puternic, dar nicăieri apa nu trece de gât. Dincolo, în luncă, același spectacol. Mantale omenești... ranițe... câțiva răniți, câteva cadavre..."50 Și participarea, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Densusianu publică cea mai importantă parte a operei sale. Dă la iveală volume de versuri ca Heroica (1919) Sub Stânca vremii (1919), Salba clipelor (1921), Raze peste lespezi (1924), În zorile vieții (1925) Încercări dramatice Brazde de lumină (1915), Fântâna blestemată (1915), publică monografia Graiul din Tara Hațegului ( București,1915), Flori alese din cântecele poporului ( București 1920 ), Vieața păstorească în poezia noastră populară ( I, II, București, 1922 -1925 ), Studii ca : Păstoritul la bascii din Soule și Limba descântecelor apărute în revista
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
ori de câte ori o scoate noaptea în grădina casei, la aer, sau sus, în apartament, să facă baie. Este comportamentul tipic al colecționarului ce-și sechestrează obiectul prețios, ferindu-l de ochii lumii, de orice uzură și pângărire. Condamnând-o la inexistență, blestematul cavaler al posesiunii imaculate o va lăsa pe Miranda să se stingă în chinuri în acea casă a ororilor. Dacă ar fi dus-o la spital, ar fi salvat-o; nu riscă însă, spre a nu fi descoperit și deposedat
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
viciile și virtuțile ei de supraviețuire. Dicțiunea inepuizabilă a memorialiștilor-inchizitori, aproape transa incontinenței lor confesive, capricioasă mai ales în discontinuitatea axei temporale, constituie un exemplu tipic de cum forma devine semnificație: destrămarea galopantă a centralității puterii discreționare, dezintegrarea unui univers toxic, blestemat, deși cu aparențe de normalitate, spargerea încremenirii funeste în miriade de cioburi: așa-zisul echilibru politic și social, hrănit propagandistic cu splendoarea Portugaliei, nu era decât o perversă, teroristă colecție de sloganuri și butaforie. Să facem cunoștință cu câțiva dintre
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]