2,558 matches
-
iunie 1941, Germania nazistă a declanșat Operațiunea Barbarossa, invazia Uniunii Sovietice. Germanii au fost surprinși când au întâlnit tancurile medii T-34 și tancurile grele KV-1. Acestea erau superioare tancurilor medii germane Panzer III și Panzer IV, cele mai moderne blindate ale Wehrmachtului. Soldații germani au descoperit rapid că cea mai bună piesă de artilerie care putea fi folosită pentru a distruge noile tancuri sovietice era tunul antiaerian Flak 88 mm. Armate germană a revizuit imediat cerințele pentru tancul greu. Acesta
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
era montat un suport pentru o macara. Aceasta nu putea ridica decât o sarcină mică. Cinci vehicule au fost transformate folosind șasiul Porche. Agregatul energetic era cel folosit la vânătorul de tancuri Elefant, însă "Bergetiger" avea doar o suprastructură ușor blindată și o mitralieră MG 34. După Bătălia de la Stalingrad a existat un proiect de transformare a trei șasiuri Porche în vehicule blindate de demolare a clădirilor. Suprastructura trebuia să fie complet închisă, cu blindaj înclinat și un berbec în partea
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
recrutați de ocupanții italieni au dezertat în număr mare după izbucnirea luptelor. Echipamentul trupelor terestre italiene din Africa Răsăriteană era de o mare varietate. Trupele aveau în dotare aproximativ 3.300 de mitraliere, 24 de tancuri M11/39, mai multe blindate ușoare L3/35, 126 de mașini blindate și 813 diferite piese de artilerie. Armamentul personal al italienilor era pușca „Carcano Mod. 91”. Cea mai mare problemă a italienilor era izolarea relativă a coloniilor lor africane, apovizionarea lor și aducerea de
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
număr mare după izbucnirea luptelor. Echipamentul trupelor terestre italiene din Africa Răsăriteană era de o mare varietate. Trupele aveau în dotare aproximativ 3.300 de mitraliere, 24 de tancuri M11/39, mai multe blindate ușoare L3/35, 126 de mașini blindate și 813 diferite piese de artilerie. Armamentul personal al italienilor era pușca „Carcano Mod. 91”. Cea mai mare problemă a italienilor era izolarea relativă a coloniilor lor africane, apovizionarea lor și aducerea de întării fiind problematică. O altă problemă mare
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
italiene care au atacat Somalia Britanică în august includeau cinci brigăzi de soldați recrutați din colonii, trei balioane de milițieni naționaliști („Cămășile Negre”) și trei grupuri de trupe coloniale neregulate („banda”). Italienii erau dotați cu un mic număr de vehicule blindate (tancuri ușoare și medii), piese de artilerie și un număr mai mare de avioane decât cel al britanicilor. Forțele britanice erau compuse dintr-un contigent de aproape patru sute de soldați somalezi călare pe cămile, elemente ale batalionului al 2-lea
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
mai "pură" decât armura britanică a acelor ani. Din punct de vedere al rezistenței la spargere/rupere/perforație, centura cuirasata a lui Bismarck era comparabilă calitativ cu centurile cuirasate britanice, considerate cele mai rezistente din lume. 1) Orizontală: Două punți blindate paralele, ce acopereau 70% din suprafața navei. 2) Verticală: 3) Anti-torpilă: Sistem de cilindri vidați, susținuți cu plăci de armura Whotan, cu grosimea de 45mm. Testele făcute în Japonia după război au arătat că sistemul anti-torpilă al lui Bismarck era
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
iar estimările trimise către calculatoare. d) O serie de senzori de bord măsurau viteza vântului, temperatura aerului, înclinația relativă a navei proprii, temperatura din magaziile principale, etc, si trimiteau automat informația la calculatoare. e) calculatoarele de bord, situate în încăperi blindate, procesau în timp real situația tactică și calculau rotirea turelelor și elevația tunurilor, necesare pentru a trimite proiectile către țintă. f) calculatoarele transmiteau automat comenzi de dirijare a tunurilor pentru a lovi țintă în punctul în care urma navă inamica
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
cu schije) pe Rodney și incadrandu-l de 2 ori pe King George Vth. La 9:02 însă, turnul de conducere a focului a fost lovit în plin de 1 sau 2 proiectile de 406mm. La 9:15, si turnul blindat secundar a fost scos din lupta, astfel că nava germană a rămas fără un "sistem nervos" capabil să răspundă provocărilor. A urmat un tir de baraj, navele britanice apropiindu-se până la 3 km distanță și trăgând în plin. Cel putin
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
Roll Down)” #17 UK. - „Laid Șo Low” se dovedesta a nu fi „cântecul de lebădă” al celor de la TFF. Orzabal își asumă responsabilitatea de a continua aventură TFF iar în iunie 1993, ajutat de un vechi colaborator - Alan Griffiths - și „blindat” cu o trupă de instrumentiști, lansează LPul „Elemental”. - Albumul „Elemental” #5 UK și #45 UȘ, marchează și o schimbare in sound-ul TFF, foarte asemănătoare cu ceea ce reprezintă „Songs Of Faith And Devotion” pentru Depeche Mode. De altfel, 1993 a reprezentat
Tears for Fears () [Corola-website/Science/314122_a_315451]
-
din Olanda, cât și mai apoi în timpul luptelor din Franța. Pe de-o parte, armata germană era dotată cu tancuri moderne, bombardiere în picaj (Junkers Ju 87 "Stuka"), iar pe de altă parte, armata olandeză dispunea de 39 de mașini blindate, cinci tanchete și o flotă aeriană formată în cea mai mare parte din biplane. Atitudinea guvernului olandez față de problema războiului a fost reflectată de evoluția stării forțelor armate ale țării, a cărei dotare nu s-a modificat în mod semnificativ
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
nu recunoscuse regimul de la Moscova. Olandezii au încercat în 1940 să achiziționeze armament sovietic capturat de finlandezi, dar tranzacția a eșuat. În momentul declanșării invaziei germane pe 10 mai, cea mai mare problemă a armatei olandeze era lipsa acută vehiculelor blindate. În acel moment, toate armatele beligerante dispuneau de importante forțe blindate, dar Olanda nu reușise să se doteze cu cele 146 de tancuri moderne, considerate ca un minim necesar încă din 1937. Armata olandeză avusese în dotare un singur tanc
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
achiziționeze armament sovietic capturat de finlandezi, dar tranzacția a eșuat. În momentul declanșării invaziei germane pe 10 mai, cea mai mare problemă a armatei olandeze era lipsa acută vehiculelor blindate. În acel moment, toate armatele beligerante dispuneau de importante forțe blindate, dar Olanda nu reușise să se doteze cu cele 146 de tancuri moderne, considerate ca un minim necesar încă din 1937. Armata olandeză avusese în dotare un singur tanc Renault FT 17, deservit de un singur mecanic conductor, a cărui
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
în dotare un singur tanc Renault FT 17, deservit de un singur mecanic conductor, a cărui unică sarcină fusese testarea obstacolelor antitanc construite în țară. În 1940, acest tanc nu mai era funcțional. Olandezii aveau două detașamente dotate cu mașini blindate (câte 12 de detașament). Încă 12 vehicule blindate noi erau în plin proces de recepție sau dotare cu armament în momentul izbucnirii invaziei. Mai exista un singur pluton dotat cu cinci tanchete, folosite pentru transportul pieselor de artilerie. Armata olandeză
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
deservit de un singur mecanic conductor, a cărui unică sarcină fusese testarea obstacolelor antitanc construite în țară. În 1940, acest tanc nu mai era funcțional. Olandezii aveau două detașamente dotate cu mașini blindate (câte 12 de detașament). Încă 12 vehicule blindate noi erau în plin proces de recepție sau dotare cu armament în momentul izbucnirii invaziei. Mai exista un singur pluton dotat cu cinci tanchete, folosite pentru transportul pieselor de artilerie. Armata olandeză dispunea de 676 obuziere și tunuri de câmp
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de posibilitățile de contracarare a unui asemenea atac. Pentru respingerea atacului, paza porturilor și aeroporturilor a fost atribuită la cinci batalioane de infanterie.. Unitățile de infanterie au fost întărite cu baterii de tunuri antiaeriene, două tanchete și 24 de mașini blindate. Aceste măsuri specifice au fost acompaniate de altele, cu caracter mai general - mobilizarea a 32 de vase-spital și 15 trenuri, destinate mișcării rapide a trupelor. Forțele aeriene olandeze, care nu erau o armă distinctă în cadrul Forțelor armate olandeze, ci parte
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
se ocupe o poziție în fața orașului Antwerp, unde să apere calea de acces estică, pentru menținerea legăturii cu restul teritoriului olandez. Forța desemnată să îndeplinească această sarcină era compusă din divizia 9 și 25 de infanterie motorizată (dotată cu vehicule blindate și divizia 4 și 21 de infanterie. Aceste forțe au fost întărite cu divizia I ușoară mecanizată și o divizie de blindate. Dacă se pun la socoteală și cele două divizii din Zealand, francezii mobilizau șapte divizii acestei operațiuni. Deși
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
desemnată să îndeplinească această sarcină era compusă din divizia 9 și 25 de infanterie motorizată (dotată cu vehicule blindate și divizia 4 și 21 de infanterie. Aceste forțe au fost întărite cu divizia I ușoară mecanizată și o divizie de blindate. Dacă se pun la socoteală și cele două divizii din Zealand, francezii mobilizau șapte divizii acestei operațiuni. Deși trupele franceze aveau un grad de mecanizare mai mare decât al adversarilor lor germani, dat fiind distanțele pe care trebuiau să le
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
suplimentar de câteva zile, pe care să îl asigure apărătorii olandezi ai Poziției Peel-Raam, în cooperare cu forțele rapide franceze, care să asigure seiguranța deplasării efectivelor principale. Forțele rapide franceze erau compuse din unitățile de recunoaștere ale diviziilor motorizate și blindate, echipate cu vehicule blindate Panhard 178. Aceste forțe urmau să fie concentrate în două grupuri operative numite după comandanții lor: "Grupul Beauchesne" și "Grupul Lestoquoi". În timpul discuțiilor cu privire la planurile operaționale pentru "Fall Gelb", ideea ocolirii Fortăreței Olandeze (așa cum sperau planificatorii
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
pe care să îl asigure apărătorii olandezi ai Poziției Peel-Raam, în cooperare cu forțele rapide franceze, care să asigure seiguranța deplasării efectivelor principale. Forțele rapide franceze erau compuse din unitățile de recunoaștere ale diviziilor motorizate și blindate, echipate cu vehicule blindate Panhard 178. Aceste forțe urmau să fie concentrate în două grupuri operative numite după comandanții lor: "Grupul Beauchesne" și "Grupul Lestoquoi". În timpul discuțiilor cu privire la planurile operaționale pentru "Fall Gelb", ideea ocolirii Fortăreței Olandeze (așa cum sperau planificatorii olandezi) a fost luată
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
a atacului a fost modificată de mai multe ori în așteptarea unor condiții meteo mai favorabile. Faptul că Gijsbertus J. Sas a estimat corect datele atacurilor asupra Danemarcei și Norvegiei a trecut neobservat În ciuda faptului că el a identificat divizia blindată care urma să atace Fortăreața Olandei din Brabantul de Nord și a avertizat guvernul cu privire la planurile germanilor pentru capturarea reginei, strategia defensivă olandeză nu a fost adaptată realității, miniștrii neînțelegând informațiile în cadrul unui cadru mai larg. Pe 4 mai, Sas
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
adică aproape 50% din flota de transport. Asaltul asupra orașului Haga s-a încheiat cu un eșec operațional. Parașutiștii nu au reușit să cucerească aeroportul principal de la Ypenburg astfel încât să permită infanteriei aeropurtate să aterizeze în siguranță. Deși o mașină blindată a fost grav avariată de o bombă, restul de cinci Landsverks, sprijinite de mitralierele din adăposturile întărite, au distrus 18 Junkers ale primelor două valuri de desantare și au ucis pe numeroși dintre infanteriști. După ce pista a fost blocată de
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
în două dintre cazuri explozia ucigându-i și pe germanii carea apucaseră să ocupe pozițiile ordonate. Singura excepție a fost podul de cale ferată Gennep . Imediat după ce comandourile au reușit să cucerească podul și să asigure protecția lui, un tren blindat l-a traversat, inaintând în spatele Poziției Peel-Raam, unde a debarcat un batalion de infanterie. Autoritățile olandeze au emis rapoarte detaliate către agențiile internaționale de presă cu privire la acțiunile soldaților germani deghizați în uniforme olandeze. Aceste vești au provocat spaima belgienilor și
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
poduri de pontoane. La Arnhem, "Leibstandarte Der Fuehrer" a condus atacul, reușind să avanseze într-o singură zi până în fața Liniei Grebbe. Atacul unităților de elită a fost sprijinit de "207. Infanteriedivision". Chiar mai înainte de sosirea pe poziții a trenului blindat german, Corpul al 3-lea de armată olandeză primise ordinele de retragere în spatele Poziției Peel-Raam cu tot armamentul, inclusiv cu piesele de artilerie. Fiecare dintre cele șase regimente componente trebuiau să lase pe poziții un batalion pentru acoperirea retragerii. Lor
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
doua zi. Ei nu au făcut nicio încercare să cucerească un cap de pod. Între timp, în dimineața zilei de 10 mai, în jurul orei 22:00, avangarda Diviziei I infanterie ușoară franceză, organizate în grupuri de recunoaștere îmbarcate în mașini blindate Panhard 178, au ajuns în zona de frontieră cu Olanda. Misiunea acestei divizii era să asigure contactul dintre "Vesting Holland" și Antwerp. Toate încercările francezilor de coordonare a înaintării cu colonelul Leonard Johannes Schmidt, comandantul trupele olandeze din Noord-Brabant, au
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
prizonieri. În după-amiaza acestei zile, unitatea de recunoștere franceză "5e Groupe de Reconnaissance de Division d'Infanterie", sprijinită de un batalion de grăniceri olandezi, a încercat să atace capul de pod de la Moerdijk. După ce artileria germană a provocat pierderi grele blindatelor din "6e Cuirassiers" din componența unității de recunoaștere, francezii au fost obligați să se retragă. În Rotterdam trupele olandeze, în ciuda faptului că au primit întăriri, nu au reușit să îi respingă definitiv pe parașutiștii germani, care cuceriseră un cap de
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]