1,799 matches
-
ferestrei. Într-adevăr, dinspre șosea, peste maidanul de lângă gardul liceului, se apropia mergând agale elevul Popescu supranumit Meșteru. Numai că era Însoțit de o fetișcană și amândoi erau Îmbrăcați ciudat, În orice caz nu În uniforme de elevi. El avea blugi, un tricou de lână lung până aproape de genunchi, o eșarfă grena legată În jurul gâtului și un rucsac destul de greu În spate. Ea era frumoasă și Îmbrăcată aproape la fel, minus rucsacul. Păreau doi autostopiști, globe-trotters care tocmai și-au pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
femme” E un principiu foarte vechi. Adam Urmându-l, mult a pătimit săracul, Că a pornit de la „cherchez la femme” Și pân’ la urmă l-a găsit pe dracul! Șahistică Cu toată gama De subterfugii, Negrul ia dama Dama ia...blugii! Paternitate Având un frate blond ca spicul, Leit mămica și tăticul, Cel mic cu fața tuciurie Al cui o fi, Alah mai știe!
VASILE VAJOGA by VASILE VAJOGA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83947_a_85272]
-
Oricum, ce naiba a vrut să spună cu „Nu ne cunoașem prea bine“? Părea nepotrivit să spună asta. — Îmi permiteți să vă scot haina? Se uită mirată la mine: atunci am observat că nu purta nici o haină, era îmbrăcată doar în blugi și o bluză de bumbac. Mi s-a părut cam ciudat, dar am reușit să-mi ascund nedumerirea alăturându-mă râsului ei nervos. În fond, afară era foarte cald și încă era lumină. — Deci, am spus eu după ce ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să se adapteze mai bine atomosferei: purta o jachetă fără guler din stofă spicată peste un tricou negru de bumbac și pantaloni de pânză crem, scurtați puțin pentru a i se vedea gleznele. Speram că nu observase porțiunile roase de pe blugii mei sau petele de ciocolată intrate în țesătura puloverului de cine știe când. — Vreau să spun că eu nu sunt genul de mironosiță care vine fuguța la cabinet ori de câte ori îi curge nasul, continuă ea. Și gripa asta, sau ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aburul dorinței. — Hai, intră, spuse ea. Sunt aproape gata. Kim tocmai a făcut ceaiul. Roddy o urmă înăuntru și constată cu surprindere că era condus într-o cameră de zi luminoasă și spațioasă. Un tânăr îmbrăcat cu un tricou și blugi prespălați stătea tolănit pe canapea în fața televizorului, schimbând canalele între Grandstand și o comedie în alb-negru de pe BBC2. Nu-și ridică privirea. — El e Darren, spuse Phoebe. Darren, Roderick Winshaw. — Încântat de cunoștință, spuse Roddy. Darren mormăi și el ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fois... Fiona trecuse pe la mine ca să-mi aducă un mic altoi de fuchsia pe care mi-a propus să-l adaug pădurii de vegetație tot mai întinse, acoperind acum aproape toate suprafețele accesibile ale apartamentului. Purta o bluză veche și blugi și n-a vrut să rămână să bea ceva sau să stăm de vorbă; voia să se bage-n pat, deși nu era decât opt. Se pare că avusese o zi grea la serviciu și îi crescuse din nou temperatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pământ și în minutele următoare, în ciuda oboselii, am fost extrem de conștient de plăcerea leneșă cu care își întindea membrele, de mișcarea sânilor ei ridicați și coborâți de respirație, de subțirimea bluzei albastru cu roz pe care și-o scosese din blugi, suflecându-i mânecile. Cât despre mine, eram leoarcă de sudoare și gâfâiam zgomotos. În prima parte a călătoriei, nu crezusem că o să pot să merg până la capăt. Joan mă ținuse numai într-un urcuș, alegând drumul cel mai abrupt ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îngrozească și m-am pomenit incapabil să rezist acestei găleți de delicioase fărădelegi. Intrasem doar de câteva secunde, când un bărbat (bărbat! ce spun? - o nălucă, Michael, fantezia unui perfecționist trezită la viață: Adonis însuși, în jachetă de piele și blugi de culoarea cerului) a ieșit dintr-un separeu. Findlay clătină din cap, extazul și regretul întrecându-se pentru supremație în gândurile lui. Inutil să mai spun că el mă va distruge. Și viceversa. — Viceversa? — Exact. I-am descheiat cămașa, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
va trezi până dimineață și dacă totuși se va trezi, incovenientul temporar de a fi ținut captiv va cântări prea puțin în comparație cu siguranța lui personală. — Cred că ar fi bine să țin eu cheia, spuse Phoebe băgând-o în buzunarul blugilor în timp ce porneau împreună pe coridor. — De ce? — Mi se pare evident. Michael și cu mine eram legați când a fost omorât Thomas. Asta ne absolvă de vină, nu? Presupun, rosti sec Hilary, după un moment de gândire. În orice caz, felicitările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui, primul lucru pe care l-a văzut a fost o mobilă mare și nefamiliară: un dulap de mahon, cu o oglindă în mărime naturală pe ușă. Phoebe era cu spatele la oglindă și se reflecta în ea, aplecată ca să iasă din blugi. Ce cauți în camera mea? spuse Michael, clipind derutat. Phoebe se întoarse speriată și spuse: — Nu e camera ta. Arătă spre periile de păr și fardurile puse pe măsuța de toaletă. Astea nu-s lucrurile tale, nu? — Nu, sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
depus la vreo bancă. Apropos, domnule, cum îl purtați? Ce să port? Părul. Îl port în cutie, să nu se piardă. Aha. Ca pe card. Cec la purtător. Mitzy, pas alergător! îl iei pe dânsu, îi pui cravată, dungă la blugi, fond de ten, pastă antirid și-l aduci înapoi rapid, că se filmează. Și cu părul ce facem? Piaptănă-l dar neapărat cu o cărare la mijloc. Doamnelor, domnișoarelor și domnilor sunteți în direct cu primăria. Audiențe la primar. O
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
care-mi place și mie, așa că tot cumpăr gogoși pe care le mănîncă Mașa. M-am săturat Însă de uleiul cu zahăr și nu mă pot Împiedica să mă gîndesc la fetele astea care abia au ieșit din maternitate În blugi cu tăieturi, aș putea să le dau un sfat medical competent, o aspirină, ață, Însă de la distanță nu are nici un farmec. Nu le poți mîngîia, alina necazurile sau asculta cu urechea lipită de pieptul lor cu miros de tei poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trebuia să se facă frizer, nu director, l-am bătut la terminarea liceului punîndu-i un sac de cartofi pe cap ca să nu ne recunoască, dar n-am simțit nici o satisfacție, nici un cartof, trecuseră patru ani În care fuseserăm ahtiați după blugi și noi purtasem sinistra uniformă cu număr pe braț, patru ani de rock și noi eram tunși numărul doi, se dusese dracului totul, pe urmă a venit Facultatea de Medicină cînd am fost picat la primul examen de profesorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Piticot. SpălĂ ibricul de tinichea În care făcuse ceaiul și-l umplu cu apă rece din izvor. CÎnd se-ntoarse de la izvor, soră-sa era deja În pat și adormise, cu capul pe perna pe care și-o făcuse Înfășurîndu-și blugii peste mocasini. O sărută, dar ea nu se trezi; Își puse haina groasă și cotrăbĂi prin rucsac pînĂ găsi sticla cu whisky. O deschise și o adulmecă: mirosea foarte bine. Umplu jumătate de ceașcă cu apa din ibric și turnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din fiecare sînt șanse să avem destule chestii ca lumea. Asta. Asta. Asta. — Serg... Domnule Robertson... aud o voce lîngă mine. Ea pare... are un zîmbet larg pe față. Are păr frumos și dinții ei sînt atît de albi. Poartă blugi și o helancă bej sub o jachetă de piele cu căptușeala maro. Are ochii plini de tristețe. Cine e? SÎnt amețit și prostit din cauza lipsei de somn și toate vocile alea din capul meu zbiară să le dau atenție... să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
să dispară. Puțin îmi păsa, atunci, de felul cum arătam. Îmi explic vălul kabul. Cu Iordan, eram sclava mahomedană a bărbatului. N-aveam ochi, timp pentru altcineva; mă aflam dincolo de timp. Îmi duc buzele peste zimții fotografiei, cu el în blugi și-n haina de la frac: " Uite suma contradicțiilor tale, Iordan. Fracul și ginșii". Păi da, învăț de la tine să fiu șleampăt. Ești cam șleampătă, Dințișor". Observația m-a iritat. "Dă-mi un motiv să fiu femeie (era după sărutul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca un ou. Un fel de Humpty-Dumpty, dar nu rotund. Slăbănog". Trec în revistă pălărioara CIA, cea de pescar, ca a lui Gene Hackman în Ținta, cascheta cadrilată Sherlock Holmes, o bonetă cu ciucure, un fes scandinav, cîteva șepcuțe de blugi, chipiul de comandor, pălăria cu bor îngust, tip Dash Hammet, o tichie brodată orientală, un stetson... Nu l-am simțit cînd s-a apropiat. S-a și schimbat. Poartă o cămașă albă, apretată. De-un alb sfidător, care îngheață. Tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de doctrinar tip Pasăre. Se înconjurase de uteciste dinamice și vorbărețe pe care le mîna de colo-colo, să descopere din Ciulnița-n Săcele "tineri la fel de valoroși". Depersonaliza foarte apăsat. Bunicii generației PRO își lăsau și ei plete timide și decolorau blugii de Pașcani în genunchi, frecîndu-i cu cărămida, să pară mai americani. Utecistele volubile și dezghețate umblau cu clame în geantă, să le adune părul la spate. Ori cu un basc tovărășesc, tot pentru a le masca pletele. Ai fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
atunci sau nu-i căzuse lui sub ochi o altă ecranizare, însă anii trecuseră, intrase în maturitate și avusese un șoc atunci când văzuse filmul, aproape că leșinase, se îngălbenise la față, arăta ca o lămâie îmbrăcată în sacou, cămașă și blugi decolorați, iar Lucia îl luase de mână și îl dusese pe hol, casiera de la cinematograf îi privise intrigată, era un film de succes, cum să pleci așa de repede, nu e păcat de bani?, băuse două sucuri cu gheață și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fie, Omul de Tinichea? Mary Poppins? Apropo, mereu am avut senzația că au cam exagerat cu zborul acela. Dar polițiștii vor spune că ești Pinocchio, ascultă-mă pe mine, nu dau greș niciodată. 9 Aruncă pe el o pereche de blugi, un tricou și o geacă impermebilă. - Unde pleci? - Nu-i treaba ta. Te-ai băgat și așa prea mult în seamă. Nu-mi poți controla fiecare mișcare. Magicianul ridică din umeri, dând de înțeles că ultima concluzie a Scriitorului îi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu se ostenise să o informeze pe Emily dacă are nevoie de ceva pentru o cină festivă sau pentru o partidă de dublu la tenis, sau doar pentru a fi trasă peste costumul de baie? Voia ceva din material de blugi, sau Îi convenea mai mult ceva din șifon? În ce fel se presupunea că noi vom putea prezice ce anume ar putea să o mulțumească? Tocmai eram pe punctul de a afla. Emily a cărat coșul de răchită În biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
erau lungi, largi În partea de jos, așa fel Încât atingeau ușor podeaua În spatele pantofilor lustruiți, iar marginile lor erau ușor destrămate din cauza contactului repetat cu tălpile pantofilor. O centură neagră, probabil Gucci, dar, din fericire, de nerecunoscut, Îi ținea blugii la locul potrivit, exact sub talie, unde vârâse poalele unui simplu tricou alb din bumbac - tricou care, deși ar fi putut la fel de bine să fie Hanes, era În mod clar Armani sau Hugo Boss, și pe care și-l pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de redresare a ținutei, devin solemn, Îl privesc fix În ochi, Îl sfidez. „Vrei să ne Întrecem? Ai cu ce?“, Îl Întreb din priviri crispat. În acest timp, cu mâini sigure, fără tremur, Îmi desfac cu lentoare calculată prohabul de la blugii făcuți să pocnească pe coapse și-i arăt sexul. Este jenat de agresivitatea mea. Lasă privirea În jos. Tace. L-am Învins. Nu se șifonează, are umor, e de viță aristocratică. Râde: ha-ha-ha, hî-hî-hî, ha-ha-ha, hî-hî-hî. Hohotele lui false se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o singură lovitură, ci mai multe deodată, prea multe pentru cele două brațe cu care încerca să se apere. Singurul fel în care trupul alesese să se salveze a fost să îngenuncheze, cu mâinile strânse peste pântece. „Drogata aia în blugi !“, strigase careva, dar ea nu grăbise pasul, putea fi vorba despre altcineva, oricum, s-o iei la fugă însemna condamnare sigură, numai ei aveau dreptul să alerge, erau justițiarii, toți ceilalți care fugeau erau vinovați, fuga lor era oprită, de parcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de șampanie, cu bretonul prins, școlărește, sub bentiță. Pomeții îi ridicau coada ochilor, încât culoarea verde, luminoasă, umbrele genelor întoarse și nasul cârn îi dădeau înfățișarea unei feline mici și iscoditoare. Era îmbrăcată cu un tricou larg peste umeri și blugi, semnele feminității păreau nedezmeticite, ar fi trebuit s-o faci să plângă, pentru ca femeia să iasă la iveală. Apoi, încetul cu încetul, apele oglinzii se tulburară, umerii lui căzură, carnea obosi pe oasele uscate, iar părul se cerni, nemaiîntorcând lumina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]