2,096 matches
-
partea plantei utilizată. 1. Cimbrișor - Thymus serpyllum. Planta înflorită întreagă, fără rădăcină. 2. Coada calului - Equisetum arvense. Planta întreagă fără rădăcină. 3. Coada șoricelului - achillea millefolium. Inflorescența cu o parte din tulpină. 4. Leurda - Allium ursinum. Frunzele și tulpina cu bobocul de floare. 5. Mușețelul - Matricaria chamomilla. Planta întreagă pentru băi și florile pentru ceai. 6. Nucul - Juglans regia. Miezul de nucă pentru mâncat și frunzele pentru băi. 7. Rostopasca - Chelidonium majus. Tulpinile fragede cu frunze. 8. Salvie - Salvia officinalis. Planta
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Grea, cu șanse mici. De ce nu ceruse căpitanul un voluntar așa cum făcea de obicei în asemenea cazuri? Ar fi putut oricare altul dintre ofițerii companiei să o îndeplinească? Felix este un ofițer experimentat și călit, dar soldații lui sunt majoritari boboci care nu excelează în acest gen de luptă. Exista riscul ca unuia dintre ei să-i explodeze nervii. Și atunci, adio misiune cu tot ceea ce înseamnă asta. Novăceanu de abia venise, iar Popa se ocupase mai mult de asigurarea logisticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dezastrului general. Lovită moral și fizic, gândea ca atare și nu concepea că totul ar putea fi și altfel. În toate aceste întâlniri ale lor se născuse în ea un licăr de omenie pentru tânărul prizonier. Poate răsărise dintre spini bobocul de floare care se desfăcea, boboc ce putea fi un început de dragoste? Se îndrăgostise frumoasa Mariusia de acest om? Sfedu n-a aflat-o niciodată de pe buzele ei. Acum stăteau nopți întregi împreună, poate erau mai mult decât doi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
gândea ca atare și nu concepea că totul ar putea fi și altfel. În toate aceste întâlniri ale lor se născuse în ea un licăr de omenie pentru tânărul prizonier. Poate răsărise dintre spini bobocul de floare care se desfăcea, boboc ce putea fi un început de dragoste? Se îndrăgostise frumoasa Mariusia de acest om? Sfedu n-a aflat-o niciodată de pe buzele ei. Acum stăteau nopți întregi împreună, poate erau mai mult decât doi camarazi. Oricum, din cele povestite de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
taină. Alegeți-vă locurile, aici nu agață, dar nu aruncați mai departe de patruzeci-cincizeci de metri, nădiți cu mămăligă pe plumb și... după ce vă așezați, mi-oi alege și eu un locușor. Căci acuși trebuie să apară și pretenul meu, bobocul de gâscă. Nu prea am dat importanță ultimilor sale cuvinte, priveam apa care ieșea din negura nopții și ceață și cântăream totul din jurul meu, să văd cam unde ar fi mai bine să mă instalez, ca omul care n-a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
șuierând așa, ușor, mai mult printre dinți. Se auzea vag, ca un zvon de poveste, niște găgăituri, apoi din ce în ce mai deslușit, iar moșul era numai urechi. Napucase să-și monteze sculele de pescuit când, pe cărarea pe care venisem apăru... un boboc de gâscă. Cred că venise pe lume în anul acela, căci nu-i crescuse decât ceva pene pe aripi și niște tuleie pe corp. Dar era alb și voinic, promitea să devină un gâscan de prestigiu printre neamurile sale. Mult
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
alb și voinic, promitea să devină un gâscan de prestigiu printre neamurile sale. Mult în spatele lui, se auzeau glasurile suratelor, mamei, fraților și mătușilor lui, care se așezaseră cam la o sută de metri în stânga moșului, probabil, locul lor preferat. Bobocul, șuierat încetișor de moș Bâcu, veni în grabă la el, acesta îl luă în brațe și scoase din buzunarul hainei ceva, îi dădu să mănânce, pasărea înhăpă repede, apoi, lăsată jos, veni repejor la mine. - Dați-i de mâncare orice
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pasărea înhăpă repede, apoi, lăsată jos, veni repejor la mine. - Dați-i de mâncare orice, dar să știți că-i place cel mai mult dulciuri: bomboane, zahăr, biscuiți... Am rămas perplex. Moșul venise oare să pescuiască sau... numai așa, de dragul bobocului de gâscă? Și de unde prietenia aceasta dintre ei? Cum nu prea obișnuiesc să mânânc dulce și nu aveam la mine așa ceva, i-am oferit amicului o roșie tăiată felii; el s-a uitat curios cu un ochi la ea și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
felii; el s-a uitat curios cu un ochi la ea și s-a dus la Mitică și, ga-ga-ga, l-a apucat cu ciocul de pantaloni. Fratele meu, mai, inspirat, l-a tratat cu cozonac. După ce a mâncat, năzdrăvanul de boboc s-a dus mai încolo, dar nu la suratele lui și... s-a apucat de pescuit, adică, după obiceiul păsărilor de baltă, să caute cu ciocul prin apa mică larve, icre și peștișori. Cum între timp, lansasem în apă cu toții
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
adusese în niște locuri bune de crap, dar nu despre aceasta doresc să scriu. De altfel, este știut, că după o ploaie bună de noapte, dacă spre dimineață vântul se mai domolește, este imposibil să mergi acasă cu rucsacul gol. Bobocul de gâscă al moșului, după ce a mai moșmolit câtva timp cu ciocul prin apa mică de la mal, a luat-o deodată spre larg. Ne miram noi, ăștia doi, de ce pleacă așa, de unul singur, spre malul din fața noastră, care abia
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sau ocolesc pe departe, în larg, grupurile de pescari, pentru a se întoarce la mal, în alt loc, poate mai bogat în hrană, o fac tot în cârd, nu pleacă niciodată câte una sau două. La vreo sută de metri, bobocul nostru a cârmit-o spre stânga, în fața sculelor noastre de pescuit și, pe moment, am crezut că vrea să meargă spre suratele lui, dar s-a oprit la acea distanță, chiar în fața noastră. Mirarea noastră era la culme. - Scoateți acum
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe forfacuri cârlige mici, schimbați-le cu altele mai mari. O să prindeți niște crapi, pe cinste! Cine ăi fi și tu, să le știi chiar pe toate!" mi-am zis în gând neîncrezător, dar totuși, i-am urmat sfatul amândoi. Bobocul, la acea distanță, în fața noastră, începu deodată să se scufunde cu mult zgomot, să bată apa puternic cu aripile și să țipe pe limba lui. Parcă ar fi vrut să zboare și nu putea. Ba se înălța razant cu luciul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai râs! - Vei avea baftă la pește! i-am prezis eu, ca o veritabilă ghicitoare, după ce i-am turnat alt pahar cu vin. După masă, pentru că peștele încetase de a mai mușca, ne-am întins alene pe iarba grasă, în jurul bobocului de gâscă, mângâindu-l. Uneori, moșul îl îmbia cu bomboane din buzunarul hainei, dar el, sătul, le refuza cu toată politețea. - Eu cunosc pe stăpânul acestor gâște, am mas la el într-o seară, venisem cu niște treburi prin sat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îmbia cu bomboane din buzunarul hainei, dar el, sătul, le refuza cu toată politețea. - Eu cunosc pe stăpânul acestor gâște, am mas la el într-o seară, venisem cu niște treburi prin sat, dar îmi luasem și sculele de pescuit. Bobocul abia ieșise din găoace. Atunci l-am remarcat, era altfel decât ceilalți confrați ai lui, mai mare, mai vioi, mai frumos. Atunci l-am învățat să mănânce bomboane și biscuiți, adusesem pentru copii omului. Pe urmă, tot anul trecut, spre
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din apă, și agale, o luă spre sat. S-a pierdut curând printre denivelările dealului din spatele nostru, și doar glasurile gâștelor se mai auzeau, din ce în ce mai stins. - Moș Bâcu, acum să te văd, i-am spus eu, ce te faci cu bobocul matale? Că doar n-o să-l cari acasă. - Nici vorbă, îmi răspunse unchieșul râzând. Să vedeți, dimineața, când pleacă de acasă, din sat, bobocul o ia înainte, iar cârdul cu rubedeniile sale vine din urmă, la distanță de vreo două sute
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din ce în ce mai stins. - Moș Bâcu, acum să te văd, i-am spus eu, ce te faci cu bobocul matale? Că doar n-o să-l cari acasă. - Nici vorbă, îmi răspunse unchieșul râzând. Să vedeți, dimineața, când pleacă de acasă, din sat, bobocul o ia înainte, iar cârdul cu rubedeniile sale vine din urmă, la distanță de vreo două sute de metri. De aceea l-ați văzut dimineață venind singur. Iar acum, că-i seară... dar mai bine priviți. "Hăitașul" nostru s-a întors
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
acum, că-i seară... dar mai bine priviți. "Hăitașul" nostru s-a întors cu fața în direcția satului, parcă amușinând nu știu ce, pe urmă moș Bâcu l-a luat în brațe, i-a dat din buzunarul hainei niște bombonele, năstrușnicul de boboc le-a înghițit, de data aceasta foarte repede și, lăsat jos, a mai făcut un ocol pe la locurile noastre de pescuit, neclintind nimic, după care, ga-ga-ga, ga-ga-ga, a luat-o agale legănându-se în urma cârdului care ajunsese la o distanță
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Ți-amintești, Mitică, cum mi-au furat câinii mâncarea în noaptea aceea, acum vreo lună în urmă? Nu m-a lăsat decât cu doi ardei grași și cu conserva aceea. - Lasă, că în schimb, ai mâncat la pește fript!... - În privința bobocului ista simpatic, ce să vă spun, interveni moșul, stăpânu-su mi-a spus acum vreo două luni că se teme și el să nu-l piardă, că-i e drag și lui. Acu', cum io fi norocul! Da' tare mi-ar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ne vizita și ne ajuta să prindem crapi dolofani. Și astăzi mai păstrez într-un buzunar al rucsacului, ca amintire, câteva bombonele colorate, ca niște biluțe. Zic, ca amintire, pentru că în anul următor n-am mai avut cui da bombonele, bobocul, care acum ar fi trebuit să fie ditamai gânsacul, n-a mai apărut deloc, nici cu cârdul și nici singur. Și atunci, am înțeles. Temerea noastră se adeverise sau, pur și simplu, pentru a nu-l pierde, stăpânul lui îl
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de la micul dejun era aceea a fetelor riguroase care numără zile, măsoară lichide. A trecut cel puțin un minut până mi-am amintit că nu aveam cum să fiu gravidă. Era și o parte bună În faptul că eram un boboc Întârziat. Totuși eram supărată. Eram sigură că Obiectul n-avea să mai vorbească niciodată cu mine. Am urcat scările și m-am băgat la loc În pat, punându-mi o pernă peste față, ca să nu mă bată lumina de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ne-am apucat să gătim într-o cutie de conserve ruginită (în care cineva aprinsese niște lumânări), eu am adus patru râme, le-am rupt bucățele și le-am lăsat să fiarbă în tocăniță, fetele au mărunțit petale de trandafiri, boboci de crăițe, frunze de stânjenei, au presărat pietriș și praf, au amestecat bine în oală, să nu se prindă de fund, și, când a fost gata, au pus mâncarea în farfurii (niște bucăți de ziar rupte cât mai rotund). Dup-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
comunist, Îți Încânta privirile În timp ce curățenia străzilor era atât de perfectă Încât toți pietonii ar fi trebuit să circule În, papuci de casă...! Absolut, peste tot locul unde Întorceai capul, balcoanele locuințelor erau ornamentate cu trandafiri Înfloriți iar alții având bobocii În curs de expandare, În general predominând culoarea roșie, oferind vizitatorului imaginea unei splendide grădini ce nu o poți afla oriunde...! Colindândau orașul privind și parcă visau. O largă și abudentă variație a produselor de larg consum Îți stimula imaginația
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În timp ce preoții și dascălii înălțau Slava, cu toată puterea, Iorgu asculta ca incremenit cuvintele...”adormita roaba Ta, Maria”, cuvinte care îl loveau repetat în creier ca niște ciocane. -Deșertăciunile lumii...! murmură el. -...Nu se poate viață fără moarte. Continuă Părintele Boboc, predica. Atât viața cât și moartea tot de le Dumnezeu vin...Omul, numai prin pocăință și suferință se poate mântui. Ea și-a dus povara care o apăsa, cu demnitatea omului împăcat. Dumnezeu o va ierta. A fost o ființă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Iorgu, uitându-se pe cerul Bârladului. - De ce, Doamne, n-am putut s-o așez eu, acolo sus între stele în Calea Lactee ?!... murmură Iorgu cu tristețe în glas. A fost o ființă iubită, om de aleasă noblețe sufletească. A cuvântat părintele Boboc. Te privea cu un zâmbet de copil și te primea în inima ei pururi deschisă... O simpatie largă iradia din ochii ei asupra lumii și asupra ei din ochii altora. Un suflet larg, o doritoare de mai bine, sinceră și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu o imensă dragoste de viață.. Așa a trăit ! În preajma ei te simțeai și tu parcă altfel, parcă îți împrumuta și ție, pentru o clipă, din prea-plinul ei sufletesc. Îi vom păstra veșnic amintirea ei. Amin !” Așa a cuvântat Părintele Boboc, printre altele, la catafalcul ei. - Sunt amintiri care nu pot muri decât odată cu noi, în veșnicie... ! murmură Iorgu cu ochii înlăcrimați. Ca o străfulgerare își revăzu tot trecutul, de la visele îndepărtatei copilării, iubiri, speranțe, dezamăgiri și beția de a suferi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]