2,653 matches
-
iscat o minte capabilă de concluzii largi, universale și de o viziune asupra lumii Înconjurătoare sau de când un rege neamț, preluând cele „două provincii”, iute unite În persoana unui ofițer inimos, dar fără puterea de a se impune puternicelor partide boierești (de origine fanariotă În bună parte!Ă, ne-a declarat regat și apoi l-a lăsat pe nepotul său, mereu sfătuiți de un adevărat Înțelept și patriot, I.C. Brătianu, să „descopere” Românilor de pe ambele curburi ale Carpaților că se pot
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
creșterea rapidă a producției agricole, stimulată de export, nu făcuse decât să accentueze asuprirea țăranului). Clasa de mijloc era foarte subțire, ceea ce explică faptul că ideile reformatoare au fost purtate de boierimea liberală și de intelectuali (mulți tot de origine boierească), nu de o burghezie cvasiinexistentă. Reformatorii vedeau În Împroprietărirea țăranilor și degajarea lor de sarcinile feudale care se mai mențineau condiția indispensabilă a modernizării și a unei veritabile coeziuni naționale. Celălalt mare obiectiv era unirea Principatelor, chiar dacă românii nu Îndrăzneau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
A patronat și, la nevoie, a știut să impună marile reforme. Administrația, justiția, Învățământul, armata, toate s-au așezat pe baze noi, europene. Reforma agrară din 1864 a dat, În sfârșit, pământ țăranilor, Încercând un compromis Între păstrarea marii proprietăți boierești și crearea sau consolidarea micii proprietăți țărănești. Cei șapte ani ai lui Cuza au fost anii cei mai denși pe care i-a cunoscut România. A murit În exil, la Heidelberg, În 1873. Dinspre Balcani spre Occident Am schițat, În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
hotărâți să pună În aplicare soluția „principelui străin“ pe care o solicitaseră — fără succes — Europei În 1857. Ei doreau o adevărată dinastie, cum românii nu avuseseră, de fapt, niciodată. Instabilitatea domniilor, lipsa unei reguli ferme de succesiune la tron, luptele boierești pentru putere contribuiseră din plin la declinul țărilor române. Altceva decât instabilitate românii nu prea cunoscuseră. Era timpul să Încerce și varianta stabilității! A Început să fie căutat un principe prin Europa, preferabil un principe latin. Poate Amedeo de Savoia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu totul altă origine; ei au venit din părțile Indiei, fiind menționați În ținuturile românești În secolul al XIV-lea. Nu numai „rasa“, dar și condiția socială i-a deosebit de români. Au fost timp de secole robi, pe moșiile domnești, boierești și ale mânăstirilor. „Dezrobirea“ țiganilor s-a petrecut, În țara Românească și Moldova, spre mijlocul secolului al XIX-lea (cu puțin Înaintea eliberării sclavilor negri din America). Odată liberi, mulți țigani au rămas În sate, dar În cartiere locuite doar de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Teatrul Național s-a ridicat Între 1846 și 1852 după planurile arhitectului vienez Joseph Heft (lovit de bombele germane În august 1944, În loc să fie restaurat a fost demolat — și așa a dispărut Încă un monument bucureștean). Tot pe Calea Victoriei, casa boierească, mai impunătoare decât altele, a lui Dinicu Golescu (1777-1830), bine cunoscut românilor și prin activitatea lui culturală, a devenit după moartea sa reședință domnească. Cât de făloasă va fi fost ea la scară bucureșteană, i-a provocat totuși un șoc
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
preconizate), București, 2001-2003, apărută sub egida Academiei Române, discutabilă Întreprindere de istorie „oficială“, pe un ton destul de naționalist, reluare a unui proiect din anii comunismului. 2. P.P. Panaitescu, Interpretări românești, București, 1947, ediția a II-a, 1994, capitolul „Problema originii clasei boierești“. 3. În problema vasalității față de Ungaria, pe care În genere istoricii români s-au străduit s-o minimalizeze, vezi interesantele puneri la punct ale lui Marius Diaconescu: The Political Relations between Wallachia and the Hungarian Kingdom during the Reign of
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să doarmă somnul de veci alături de Andrei Mureșanu! Dacă mai (e) nevoie de vreo relație, sunt la dispoziție cu multă plăcere. M-ar bucura faptul ca să se Îmbogățească Muzeul și cu lucrările lui Irimescu. În București locuia o casă veche boierească, ca și un muzeu. El a avut un rol mare, ca Președinte al Uniunii, Încât a putut completa ușor Muzeul lui personal. Cred că are multe lucrări și ar face un gest foarte frumos să le dăruiască Fălticeniului, deoarece el
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
șase, mă mișcam pe o orbită perfect excentrică lumii literare, până în acea duminică dimineață din martie ’58 nu avusesem curajul să „urc scările” la una din cele trei reviste ale U.S., aflate pe bulevardul Ana Ipătescu, într-o veche vilă boierească.Ă Acel ciclu de poezii Răsfrângeri, criticat de toți cu o excepție, a lui Nichita, și pe care Cezar nu a reușit să-l publice decât după aproape un deceniu, era un adevărat „eșantion” de poezie adevărată și majoră. În
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de cei care i-au cunoscut și pe care i-au vătămat poate, și sunt încredințați că nici justiția, nici nimeni nu-i va căuta pe aici." Un "haidău", un tartor al locului, respiră cruzime: "Faliboga e numele unui fecior boieresc, un fel de bandit scurt, uscat, cu ochi răi. Umbla călare prin toate părțile moșiei cu pușca în spate, era groaza oamenilor. Avea ș-o muiere care, ca și dânsul, umbla călare bărbătește." Un alt personaj, un resemnat, "trăiește în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
despresurat lasă câmp liber oralității, spunerii spontane. Deși figură monumentală, nu voievodul stă în primul plan, ci pitorescul Manole Păr Negru (mare comis) cu fiii lui și alții ca aceștia: "Oamenii măriei sale". Vrafuri de materiale pregătitoare vorbesc despre marile ranguri boierești (comis, hatman, vornic, postelnic, vistiernic, stolnic, logofăt, spătar), dar și de câte vreun medelnicer, jitnicer, diac, clucer ori sluger. Naratorul știe numele boierilor de divan, ale portarilor de Suceava, ale mai marilor de la Orhei, Chilia și Cetatea-Albă ori de la Cetatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu-un ochiu crunt și scos, și totuși făcea amor, cu înverșunare și disperare. 15 Mai. Pentru a face amor trebuiesc doi. Unii cred că trebuiesc mai mulți. Alții socot că trebuiesc mai puțini. Lumina cea neînserată. La cafeneaua aceea boierească (Capșa) care mie nu mi se pare tocmai boierească. Acolo cuconu Ilie vede pe fostul g-ral Mustață, pe Ghiță Arghirescu, pe deputatul cel liberal care strigă tare: Nicolae, cafeaua mea, nu m-ai văzut că m-am așezat la masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
amor, cu înverșunare și disperare. 15 Mai. Pentru a face amor trebuiesc doi. Unii cred că trebuiesc mai mulți. Alții socot că trebuiesc mai puțini. Lumina cea neînserată. La cafeneaua aceea boierească (Capșa) care mie nu mi se pare tocmai boierească. Acolo cuconu Ilie vede pe fostul g-ral Mustață, pe Ghiță Arghirescu, pe deputatul cel liberal care strigă tare: Nicolae, cafeaua mea, nu m-ai văzut că m-am așezat la masă, Minuleasa ș.a.... și-i caracterizează pe toți. Feuer breitet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
17 August 1652. DIVANUL DOMNESC 1. Arhiepiscopul și mitropolitul Sucevii și al Moldovei, exarh al sfântului scaun din Constantinopol, al tuturor pustnicilor și mănăstirilor din munți. 2. Marele logofăt, cancelar. Iscălește hrisoavele, le traduce, pune pecețile. Judecățile pentru bunurile mobiliare boierești se fac la el. Ordonă hotarnicele. Toți curtenii sunt subt ascultarea lui. Poartă ca insignă un toiag verde placat cu os, vopsit în galben auriu. 3. Marele vornic al țării de jos are putere de jurisdicțiune asupra țării de jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
el. Ordonă hotarnicele. Toți curtenii sunt subt ascultarea lui. Poartă ca insignă un toiag verde placat cu os, vopsit în galben auriu. 3. Marele vornic al țării de jos are putere de jurisdicțiune asupra țării de jos, afară de procesele bunurilor boierești. Încasează veniturile stărostiei Bârladului. Poartă un toiag cu împletitură de aur pe fond albastru. 4. Marele vornic al țării de sus. Staroste de Dorohoi. Poartă toiag la fel. 5. Hatman pârcălab al Sucevei. Judecă pe slujitori arcași, călărași, darabani, seimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Marușcăi care nu poate suferi nicio altă femeie; se duce la popă să-i cetească ca să facă copil; face un copil. Când e prea supărat din pricina Marușcăi, Simion vine la chilia lui din herghelie (pag. 128) Ce fel de casă boierească și-a durat Simion alături de herghelie Lazăr Pitărel. Jder cel mic devine al doilea comis Iosip dela Nimirceni II. Matca cea veche (jupâneasa Ilisafta) urmează a avea o limbă harnică foarte, cu care neîncetat pune țara la cale. (Manole e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din tabăra dela Vaslui că a primit pe Paul Ogniben, ambasador venețian, care se întoarce dela Uzun Hasan Asan-Beg și a discutat cu el cauza creștinătății. 1475 (anul a început la Septemvrie) Tabăra dela Vaslui Meșteri fauri țigani domnești și boierești. Meșteri de arcuri și săgeți; de suliți. joc de flăcăi dela munte: Haideți, flăcăi după mine, Că știu calea-n codru bine... Secuii au adus Domnului săbii de Brașov și închinarea negustorilor brașoveni. Ciobanii au venit cu turmele îndată după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zile de petrecere după post Soker Bairamî (Zahar) deli nebun Seitan drac Ajutor oamenilor năcăjiți. Oameni prigoniți, dați ajutor! (ebraică) La pădurarul dela Conțești. Cu oameni în satul unde ajung, în ținutul Botoșani sfaturi despre năcazari ale muncitorilor și nacafale boierești. Spăriată că o dorește un boiernaș de acolo, Lisaveta determină pe Florea să fugă mai departe, tocmai în singurătățile dela Prut, în ținutul Dorohoiului: de-acolo putea-or trece dincolo și li s-a prăpădi urma. Crasnaleuca și adunătura de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
N-auzi codri șușuind? N-auzi Bistrița mugind? Holteieș stăpânul meu! De când eram copil mic Doină știu și doină zic. Boii mei când aud doină Ară-n țelină ca-n moină, Și cu doina mă plătesc Drept o zi de boieresc. Subt poale de codru verde Mititel foc mi se vede, Mititel și potolit, Tot de voinici ocolit. Nu știu zece-s ori cinsprece, Ori peste sută că trece. Unul frige În cârlige, Un berbece de trei miei Ș-un juncan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
popor a ieșit marele Stalin. Călătoria noastră aeriană s-a făcut destul de repede. Înaintea amiezii coboram la aeroportul capitalei gruzine. Ne-au întâmpinat scriitori și intelectuali; ne-au găzduit într-o casă unde am găsit ceva din atmosfera vechilor case boierești de la noi. Prefacerile de la noi în veacul al XIX-lea au avut puțină consistență și moda clasei dominante a urmat servil pe cea a Apusului. Aici în Gruzia, vechea coloare locală s-a păstrat, căci viața gruzinilor reprezenta o realitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe lângă Petru Aron, nu mai rămânea nici unul dintre marii boieri. Revenirea pribegilor este o dovadă a politicii înțelepte pe care Ștefan a știut s-o ducă față de boieri. Un spirit vindicativ n-ar fi făcut altceva decât să îndârjească opoziția boierească. Începutul domniei lui Ștefan reprezintă prologul promițător al unei cârmuiri pline de glorie. Ștefan dă dovadă de energie, de înțelepciune politică, de simț gospodăresc. Dacă ar fi fost sub tutela unei boierimi anarhice și dispusă să trădeze interesele țării și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ale domniei lui Ștefan s-a consumat în 1467, manifestându-se „prin numeroase defecțiuni pe câmpul de lupte și, după retragerea ungurilor, printr-o adevărată răscoală a boierimii din sudul Moldovei”. Abia în 1470, domnul a putut să lichideze gruparea boierească ostilă puterii sale. Nu există nici o dovadă că au avut loc mai multe „defecțiuni pe câmpul de luptă” afară de trădarea lui Crasnăș din noaptea de 14 / 15 decembrie 1467. Din scrisoarea lui Pannonius și din raportul lui Choranczycz ar reieși
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au căutat să stabilească legături cu voievodul Moldovei. De câte ori urmașii lui Ștefan cel Mare trec în Transilvania, secuii sunt aceia care le deschid drumurile de la Brețc înspre Brașov. În afara acestor considerente, libertatea de care se bucurau chiar țăranii de pe moșiile boierești din Moldova îi determină pe unii secui să-și părăsească scaunele și situația lor de oameni liberi, dar cu mari obligații fiscale, în schimbul unei situații de vecin pe pământul unui boier moldovean. Învățați să lupte pedestru, secuii au fost așezați
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bună pază pentru voievod, dar și o chezășie pentru credința unora dintre marii boieri. Turcii, însă, în ciuda eforturilor făcute pentru a ataca Ungaria, au trimis ajutoare lui Laiotă chiar în timpul iernii, când Țepeș nu se putea bizui decât pe oastea boierească, atât de șovăielnică în fața permanentei primejdii otomane. Trădat de boieri, sau ucis de una din slugile sale, Vlad Țepeș moare la începutul lui ianuarie 1477. O dată cu el pierea, afară de zece oameni, garda pe care i-o lăsase Ștefan. Reînscăunarea lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
istoriografie marxistă, prin pana lui Barbu Câmpina, a dat o importanță deosebită acestei cronici, deoarece oferea argumente pentru a vorbi despre trădarea boierilor lui Ștefan cel Mare. Rezumând în Istoria României, se menționa că „nu se poate explica alăturarea cetelor boierești la mica oaste a pretendentului (Hronoadă), decât prin faptul că Ștefan a zăcut printre morți așa cum se arată în Cronica moldo-germană.” Alexandru Boldur, un adversar tenace al tezelor formulate de Barbu Câmpina în legătură cu domnia lui Ștefan cel Mare, ajungea, în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]