1,956 matches
-
părăsesc, să părăsesc și țara asta, țara mumă. A tăcut, a băut și restul de bere, i-a făcut vânt, pe urmă, sticlei în direcția orașului din vale, după câteva secunde s-a auzit cum se face țăndări, jos, pe bolovanii de la poalele povârnișului, eu priveam orașul în continuare, nu se vedea nici blocul nostru, nici terenul de fotbal, nu știam ce să-i răspund, așa c-am dat numai din cap, iar bunicul m-a întrebat dacă luasem aminte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai bine, apoi l-a întrebat care era drumul spre palatul Longestilei și cum să-l ocolească pe acela al Alcinei. Astolfo l-a sfătuit s-o apuce pe drumul din stînga deși acesta era plin de hârtoape și de bolovani. El l-a prevestit că, pe acestă cale avea să întâlnească piedici serioase; cete întregi de monștri aveau să-i iasă înainte, puși de Alcina să-i împiedice supușii de a fugi de pe pământul său. Rogero îi mulțumi mirtului și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
inelului său. Ea a desfăcut, unul după altul, toate talismanele și toate farmecele pe care le-a găsit, sfărâmând pecețile,arzând chipurile și desfăcând toate nodurile vrăjitorești. Apoi trecând peste câmpii, ea a descântat toate victimele prefăcute în copaci, fântâni, bolovani sau animale. Văzându-se dezlegați de vrajă, toți cavalerii aceștia au jurat recunoștință veșnică eliberatoarei lor. Apoi, cu toții s-au grăbit spre pământurile bunei Longestilla de unde a plecat fiecare spre patria sa. Astolfo a fost primul pe care Melissa l-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mai atrage cu umbra șirăcoarea ta. Bolta-ți nu va mai adăposti nici ciobanii și nici oile. Nici tu, fântână rece și limpede nu vei scăpa furiei lui Roland! El a aruncat în aceasta trunchiuri de copaci smulși din pământ, bolovani rupți din stâncă, buruieni desrădăcinate, pline de pământ, ierburi și tufișuri întregi pentru a o înfunda și a-i tulbura apele. În cele din urmă, vlăguit de atâtea sforțări, plin de sudosre și cu răsuflarea tăiată, Roland s-a trântit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
avea doar cinci ani. Fusese controlor pe acceleratul de dimineață, pe linia Iași-București. În apropierea gării Frunzeasca, pentru că mecanicii nu adaptaseră viteza, la o curbă, acceleratul a deraiat. Pasagerii îngroziți auzeau cum vagoanele, părăsind șinele, mergeau pe traverse ca pe bolovani. În panică, cu spaima ajunsă la paroxism, unii au sărit din mers, accidentându-se grav. Doi dintre cei aflați în acest voiaj au murit pe loc. Vestea s-a răspândit ca fulgerul în toată țara. - Au murit doi oameni, îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
potrivit ar fi să ia o mină de indiferență. Cu haina aceasta a unei prietenii de fațadă, avea să-și pună mai lesnicios în aplicare planul diabolic. Care? Când? Erau și pentru ea încă multe întrebări fără răspuns, dar o dată ce bolovanul se va prăvăli de pe înălțimile pe care-l va urca ea și-l va slobozi, trebuia să ajungă, necondiționat, în cele mai adânci tenebre... trebuia! Nu se putea ca fapta Inei, pe care o socotea vinovata principală de cele întâmplate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
noastre, vorba poetului de la Ipotești, „Toate-s vechi și nouă toate” iar perioada socialistă în care simțul civic a existat la modul plenar, nu este decât o mică și strălucitoare oază de lumină într-o mare de întuneric... Lecție pentru bolovanii studioși Vă rog, să luați loc în bănci și după ce vă voi controla batistuțele și unghiuțele, vom trece la lecția de azi. Azi vom vorbi despre criza economică și vom trece în revistă genialele metode propuse de unii români, pentru
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
români, pentru combaterea acesteia. Hei, tu roșcatul din a doua bancă, ce te fâțâi așa, iar tu Lenuțo închide gura că intră musca. Potrivit pedagogiei moderne, vom face apel la analogie, pentru ca subiectul să fie mai ușor asimilat de orice bolovan studios și de aceea vom începe cu o povestioară. Cică într-o zi cu soare și criză la buzunare, doi inși stăteau și ei lejer lihniți, pe malul unei ape curgătoare. Adus de curent, apare unul care se zbătea și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a publicat în ziarul Cotidianul din 10 decembrie a.c. articolul „Nichita Stănescu: Partidul și generația noastră”. Fără să îi pese dromaderului cu creier de bibilică că totuși Nichita Stănescu a fost și va rămâne unicul Nichita Stănescu, pune mâna pe bolovan și dă în poet, fără nici un fel de discernământ. Pitecantropul de la Cotidianul, cu slabele-i mijloace de gândire nu poate să admită că la un moment dat al istoriei oamenii gândeau altfel, simțeau altfel și că nutreau sentimente care în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
că la un moment dat al istoriei oamenii gândeau altfel, simțeau altfel și că nutreau sentimente care în zilele de putreziciune și cumplită decădere sufletească pe care le trăim, par de neconceput. Celor, care istoria recentă le-a implantat un bolovan nemodelat în loc de creier, n-o să poată înțelege niciodată, cum de Nichita Stănescu putea să scrie la modul laudativ despre Lenin în anul 1957. Acest prost al satului jurnalistic, n-o să simtă niciodată muzicalitatea ruptă din suflet a genialului Nicolaie Labiș
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
rând, fiindcă s-a renunțat la ele considerându-se că idealul este o „grea moștenire a epocii ceaușiste”, așa că vă rog, domnilor, fără idealuri, fără speranțe, dacă nu vreți să fiți catalogați drept nostalgici ai unei epoci apuse, de către onorabilii bolovani contemporani, care tot mai cred, că trăim în cea mai bună dintre orânduirile sociale, societate potrivită perfect, pentru siguranța integrității celor doi neuroni proprietate personală, pe care-i posedă și pe aceia, la modul clandestin. Acum, altele sunt grijile oamenilor
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
repeadă la el, să-l bată, să-i facă brânci în apă. Fugi după el. Era prea târziu. Auzi o bufnitură, semn că a atins apa. Când ajunse pe marginea digului îl văzu în apă, cum se duce ca un bolovan, la fund. Nu stătu pe gânduri și se aruncă, după el. Reuși să-l apuce de o mână și să-l aducă cu greu la mal. Noroc că nu înghițise multă apă. După ce îi dădu primul ajutor și văzu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Vor să se așeze la povești însă cei mici îi provoacă la fotbal. Trag de ei având perspectiva unei confruntări de pomină, tinerii cu bătrânii și hotărăsc în final echipele. Constanța nu era atât de plină de mașini. Găsesc patru bolovani, să facă porțile, bătrânii vor să joace pe teren mai mic, porțile să fie mai mici, însă tinerii le vor pe toate mari și ei cedează, nu se pot pune contra valului. Începe jocul, tinerii aleargă ca niște ogari, se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
doar cât să se tulbure gondolierii apoi mă cațăr în copac până la cuibul scăldat în lumină doar o treaptă visez că sunteți mari risipitori transparenți îndrăgostiți de fustele duminicii niciodată fără viori e ca atunci când miroși nașterea din întuneric ating bolovanii cu ultimile lacrimi pentru venirea asta s-au decupat porți de partea cealaltă a somnului tablourile s-au hotărât să se spargă e doar o continuare a copilăriei parcă vă aud cum murmurați veniți la apa izvorului și mă vindec
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în urmă. Soarele scăpăta trist într-un colț de cer însângerat. Drămuindu-și cu grijă puterile ca un om în toată firea, trecut prin multe, Culae se oprea din loc în loc și își trăgea sufletul, așezându-se pe câte-un bolovan ori rezemându-și ghebul din spate de câte-un copac răzleț, singuratic. Sfârșise bucata de mămăligă luată în traistă de-acasă și, ca să-și amăgească foamea, apuca găidulca și îngâna din ea crâmpeie de cântece. Cânta așa o vreme, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gât, își întoarse capul cu dinții rânjiți și necheză zgomotos. Culae nu mai întrebă nimic. După ce trecură peste pod, căruțașul o făcu la stânga, apucând-o pe alt drum decât cel pe care veniseră în seara dinainte. Drumul era presărat cu bolovani și plin de gropi și o ținea pe lângă malul apei, tot înainte. O vreme merseră prin locuri deschise, apoi intrară într-un desiș de răchite și de salcâmi. Am ajuns pe tărâmul lui Cremene, grăi căruțașul, făcându-și cruce. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scripeți. Cum nu s-a găsit nici un labirint, s-a dedus că palatul însuși era labirintul descris de Homer în operele sale. După un periplu de circa două ore printre ruinele minoniene, frânți de oboseală, ne-am așezat pe-un bolovan la umbra unui cedru, urmărind păunii răspândiți printre arbori și după interesantele discuții pe teme istorice, cu blondina de Buzău, istoria fiind una din pasiunile mele, aceasta m-a lăsat „interzis”. Era de-a dreptul revoltată că nu mă pot
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Pentru o clipă, ideea de singurătate m-a părăsit, în locul ei și-a făcut loc speranța, jumătatea despărțită a devenit ființa mea. Printr-o eroare metafizică, dublurile pot trăi în același timp și spațiu. Apoi m-am așezat pe un bolovan pe măsura mea și m-am pornit pe un plâns sfâșietor și nostalgic, din care nu m-am putut opri nici după ce am adormit. Când m-am trezit, lacrimile continuau să se adune în jurul meu și făceau să crească apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lunii se deslușea cu greu o masă confuză, dincolo de stăvilar. Puteau fi și misterioșii ghibelini despre care vorbea toată lumea. — Le-am zărit emblema: Îl au pe Sfântul Gheorghe. Ai noștri răspund cu Ioan Botezătorul, răspunse celălalt. Pe lângă Dante trecură câțiva bolovani, care se izbiră violent de pereții din scânduri ai prăvăliilor. Evită alte pietre aruncându-se la adăpost Îndărătul statuii mutilate a lui Marte de la capătul podului. O lumină intensă se aprinse dintr-o dată pe partea cealaltă, ca și când numeroase torțe s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pașii. Calul se mișcă dincolo de zid, găinile cotcodăciră speriate. O clipă mai târziu, Balducci trecu din nou prin fața ferestrei, ducând calul de căpăstru. Înainta spre potecă, fără să se mai uite îndărăt și se făcu nevăzut, urmat de cal. Un bolovan se auzi rostogolindu-se domol. Daru se întoarse către prizonier. Acesta nu se clintise din locul lui dar îi urmărea fiecare mișcare cu privirea. - Așteaptă, spuse învățătorul în arabă și se îndreptă către ușa camerei. Pe prag se răzgândi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
luară înainte, urmați de comandant și de mulțimea negrilor, și se cățărară pe un nou povârniș, și mai abrupt, pe care colibele din pământ, din cutii de tinichea și din trestie se țineau atât de greu că trebuiseră întărite cu bolovani. În drum se întâlniră cu o femeie ce cobora pe cărare, alunecând din când în când pe tălpile goale, și care purta pe creștet un bidon de tablă plin cu apă. Ajunseră la un fel de piață mică, înconjurată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
purtau racla se opriră o clipă, în care timp penitenții încercară să se înșiruie într-o oarecare ordine. D'Arrast îl văzu atunci pe bucătar. Tocmai ieșea din biserică, gol până la brâu și purtând pe capul lui bărbos un uriaș bolovan pătrat, așezat de-a dreptul pe țeastă, care nu-i era apărată decât de o foaie de plută. Coborî cu pas sigur treptele bisericii, cu piatra bine potrivită în arcuitura brațelor sale scurte și vânjoase. Când ajunse în spatele raclei, procesiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
iar cuprins de oboseală și de amețeală. Strada pustie, cu casele goale, îl atrăgea și, în același timp, trezea în el un fel de silă. Din nou, vroia să plece din țara aceasta. Totodată, nu-și putea lua gândul de la bolovanul uriaș, și ar fi vrut ca încercarea aceea să se fi terminat. Tocmai se pregătea să le spună celorlalți să coboare cu toții spre a vedea ce se întâmplă, când clopotele bisericii se porniră dintr-o dată să bată puternic. Chiar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
putere. Bucătarul, însângerat și plin de pământ, se desprinse însă de el, după câteva clipe, pe chip cu o expresie rătăcită. Clătinându-se, se îndreptă către piatră, pe care ceilalți începuseră s-o ridice. Dar se opri, uitându-se la bolovan cu o privire moartă și dând din cap în semn de împotrivire. Apoi lăsă să-i cadă brațele de-a lungul trupului și se întoarse către d'Arrast. Lacrimi mari i se prelingeau, în tăcere, pe chipul răvășit. Voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Eu te-oi iubi, o veșnicie! Cizelare divină Am să mă las o vreme un om fără simțire, Un om fără vedere și fără de auz. Mirosul să-mi lipsească, nici sete de iubire, Să fiu un boț de-argilă, un bolovan confuz. Avea-vei tu putere să modelezi din mine, Cu razele-ți din suflet, cu ochii, cizelând? Putea-vei să insufli de-acum în nemurire, în inima-mi pustie, IUBIRE, doar iubind? Simți-vei cum din mine tresar a vieții
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]