1,819 matches
-
cunoști, savurându-l - ți se revelează ceva”. Nuvela divizează lumea în două sublumi paralele: „lumea de dincoace”, caracterizată prin căldura sufocantă, mirosul de asfalt topit și străzi pustii, și „lumea de dincolo”, caracterizată prin răcoare, vegetația abundentă și atracții hedoniste. Bordeiul țigăncilor pare astfel un spațiu atemporal, izolat de banalitatea cotidiană. Nuvela este construită riguros ca o alegorie a trecerii către moarte, după cum remarca profesorul Sorin Alexandrescu, putând fi împărțită în opt episoade după cum urmează: I: în tramvai; II-III - la țigănci
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
de a alege drumul adevărat din trei drumuri sau de a intui izvorul dătător de puteri din mai multe izvoare. Personajul lui Mircea Eliade ratează această probă, așa cum ratase iubirea cu Hildegard și propria carieră socială. Rătăcirea lui Gavrilescu prin bordeiul întunecat aduce în atenție mitul labirintului. Ghicirea corectă ar fi determinat pătrunderea personajului în toate camerele bordeiului, ajungând să cunoască spațiul sacru și să simtă desfătarea veșnică: "„dacă ai fi ghicit-o, ar fi fost foarte frumos, șopti grecoaica. Ți-
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
mai multe izvoare. Personajul lui Mircea Eliade ratează această probă, așa cum ratase iubirea cu Hildegard și propria carieră socială. Rătăcirea lui Gavrilescu prin bordeiul întunecat aduce în atenție mitul labirintului. Ghicirea corectă ar fi determinat pătrunderea personajului în toate camerele bordeiului, ajungând să cunoască spațiul sacru și să simtă desfătarea veșnică: "„dacă ai fi ghicit-o, ar fi fost foarte frumos, șopti grecoaica. Ți-am fi cântat și ți-am fi dănțuit și te-am fi plimbat prin toate odăile. Ar
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
din „La țigănci” are un aspect balcanic pitoresc de origine caragialiană sau „țigănit și fanariotizat”, după cum îl considera criticul Ion Rotaru. Descrierile străzilor pustii ale Bucureștiului, ale conversațiilor din tramvai sau de pe stradă sau a interiorului exotic și aglomerat al bordeiului îl plasează pe Mircea Eliade în tradiția scriitorilor „balcanici” autohtoni, de la Dionisie Eclesiarhul, Pitarul Hristache și Zilot Românul, până la Ion Ghica, Ion Luca și Mateiu Caragiale, Ion Barbu, Urmuz, Ion Marin Sadoveanu și Eugen Barbu. Nuvela La țigănci” a fost
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
Vrabia) Cu siguranță este vorba de un antroponim, atestat documentar "prisaca lui Vrabie". "Budișoara"- Potrivit opiniei lingvistului Anatol Eremia provine de la cuvântul budă - „așezare în locul de exploatare a potasei și silitrei”, având la origini sensul de „locuință” (casă, cocioabă, baracă, bordei, colibă, adăpost). Toponimele Buda au putut denumi în trecut atât așezări ale exploatatorilor de potasiu și silitră, cât și locuințe ale lucrătorilor la pădure (tăietori de lemne, cărbunari etc.), precum și case și gospodării ale pădurarilor. "Râpa Budăului" - vezi Budișoara. "Hangu
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
grupările militare care au luptat împotriva regimului sovietic, indiferent cu ce treaba te afli la ei în ospeție. Astfel am aflat despre cazul lui Simion Mărgărint, membru al Armatei Negre, omul care s-a ascuns 25 de ani într-un bordei, în partea de sus a satului Sinesti, pentru a scăpa de prigoana kaghebeului. Încăierarea sângeroasă Armata Neagră s-a constituit pe la 1949. Nu se știe de ce se numea astfel. Primul comandant al acesteia a fost Gavriil Andronovici, unul dintre cei
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
au omorât, aratandu-le drept proba un mormânt al unui președinte de colhoz din pădurea din apropierea Sinestilor. Datorită încrederii pe care o avea în Elizaveta Vartosu, Simion Mărgărint s-a ascuns în casa acesteia, alături de care și-a construit un bordei cu intrare secretă din interior. Ziua stătea în bordei, iar noaptea, în casă. Nu erau căsătoriți, cu alte cuvinte, Elizaveta nu avea niciun angajament față de Mărgărint. Cu toate acestea, femeia, în decursul a 25 de ani, i-a asigurat bărbatului
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
unui președinte de colhoz din pădurea din apropierea Sinestilor. Datorită încrederii pe care o avea în Elizaveta Vartosu, Simion Mărgărint s-a ascuns în casa acesteia, alături de care și-a construit un bordei cu intrare secretă din interior. Ziua stătea în bordei, iar noaptea, în casă. Nu erau căsătoriți, cu alte cuvinte, Elizaveta nu avea niciun angajament față de Mărgărint. Cu toate acestea, femeia, în decursul a 25 de ani, i-a asigurat bărbatului refugiu, protecție și hrană. Explicația prostimii Comportamentul femeii trezea
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
biserică “Sf. Treime” cheltuiala proprietarului Gheorghe Ghijdeev. Clădiri locute - 70, nelocuite-1, menage 115, 431 bărbați și 458 total 889; biserică ortodoxă, poștă rurală, delegat al satului în primăria Sturzeni, Alexandrești - anul înființării 1898 înființat de către proprietarul Teodor Folișneac și Andrei Bordei, regiune de colina Dealul Holm, Nisipăria. Clădiri locute - 77, nelocuite-0, menage 77, 179 bărbați și 212 femei, poștă rurală, delegat al satului în primăria Sturzeni, o cîrciumăd, distanța pînă la Bălti 45 km, Drochia 37 km În anuarul “Socec” al
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
șoseaua Kiseleff și Bulevardul Aviatorilor. La intrarea pe șoseaua Kiseleff, vis-a-vis de Piața Victoriei sunt trei muzee importante: Muzeul Național „Grigore Antipa”, Muzeul Țăranului Român și Muzeul Național de Geologie. În acest cartier există două parcuri: Parcul Kiseleff și Parcul Bordei. Parcul Kiseleff este separat de șoseaua ce-i poartă numele, fiind împărțit în două sectoare. Parcul are la bază vegetație foarte bogată, două zone special amenajate pentru practicarea sportului, terenuri de joacă pentru copii, o fântână arteziană, câteva statui cu
Aviatorilor () [Corola-website/Science/303441_a_304770]
-
în două sectoare. Parcul are la bază vegetație foarte bogată, două zone special amenajate pentru practicarea sportului, terenuri de joacă pentru copii, o fântână arteziană, câteva statui cu diverse semnificații și multe bănci. La capătul Bulevardului Aviatorilor este situat Parcul Bordei, un parc special amenajat pentru cei ce vor să se plimbe în aer liber. În acest parc, într-o insula înconjurată de lac, se întâlnesc lebede și păuni. Păunii sunt ținuți într-o grădină împrejmuită cu gard, unde pot fi
Aviatorilor () [Corola-website/Science/303441_a_304770]
-
considerat pe moment cel mai vechi cartier al Timișoarei deoarece aici au fost descoperite până acum vestigii ale așezărilor omenești din zonă, datate cu mai bine de 6.000 de ani în urmă. Arheologii au găsit aici urme ale unor bordeie ale agricultorilor și păstorilor ce au locuit pe aceste meleaguri. În apropiere, a fost scoasă la iveală și o necropolă de incinerație, cu peste 200 de morminte, când se făceau săpături pentru construcții noi. Urnele funerare recuperate au fost duse
Fratelia () [Corola-website/Science/301469_a_302798]
-
Anton Pann a fost și un interpret iscusit la cobză, lăută, chitară și la pianoforte, cântând în diverse momente, alături de tinerii boieri. Dintre culegerile și creațiile sale muzicale se numără compoziții orientale, romanțe și cântece de lume printre care: "„Bordeiaș, bordei, bordei”", "„Inima mi-e plină”", "„Mugur, mugurel”", "„Până când nu te iubeam”", "„Nu mai poci de ostenit”", "„Leliță săftiță”", "„Și noi la Ilinca”", "„Unde-auz cucul cântând”" sau "„Sub poale de codru verde”". Unele dintre acestea au apărut în volumul „Poezii deosebite
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
Pann a fost și un interpret iscusit la cobză, lăută, chitară și la pianoforte, cântând în diverse momente, alături de tinerii boieri. Dintre culegerile și creațiile sale muzicale se numără compoziții orientale, romanțe și cântece de lume printre care: "„Bordeiaș, bordei, bordei”", "„Inima mi-e plină”", "„Mugur, mugurel”", "„Până când nu te iubeam”", "„Nu mai poci de ostenit”", "„Leliță săftiță”", "„Și noi la Ilinca”", "„Unde-auz cucul cântând”" sau "„Sub poale de codru verde”". Unele dintre acestea au apărut în volumul „Poezii deosebite sau
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
sau erau compuse dintr-o camera și un pridvor, rectangulare, având acoperiș în două ape. S-au făcut reconstituri pe baza descoperirilor arheologice și pe baza unor piese miniaturale din lut ce reproduc locuințe. Erau locuințe îngropate în sol, că bordeie, semibordeie, circulare, cu acoperișuri conice. Erau locuințe cu podea platforma ca cele de la Boian, Vadastra, Cucuteni. Erau locuințe cu etaj, ca cele de la Partă. Podeaua era din lut sau era pământ bătătorit. Ferestrele erau rotunde, acoperite cu bășici de porc
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
așezate cele aproximativ 280 de gospodării. Arheologii au descoperit aici urme de viețuire din perioada dacică. Aici se găsește pe o suprafață de 10 hectare, o așezare dacică întărită cu un val de pământ, iar în interiorul ei s-au găsit bordeie și fragmente de ceramică și unelte. Această cetate de pământ se ridică deasupra satului și parohiei Someșu Rece, în imediata apropiere a vetrei acestora și poartă numele de „Cetatea lui Dariu”. În jurul acestei cetăți de pământ s-a dezvoltat și
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Oltenița a județului Ilfov și era formată din satele Ciurari, Ciumați, Coeni și Izvoarele, având în total 2134 de locuitori ce trăiau în 492 de case și 10 bordeie. În comună funcționau două biserici (la Izvoarele și Coeni) și două școli, iar principalii proprietari de pământ erau statul, Elena Ștefănescu, D.H. Vasile și A. Stolojan. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Budești a aceluiași județ, având 3762
Comuna Isvoarele, Giurgiu () [Corola-website/Science/313432_a_314761]
-
Dunării și Mării Negre; astfel: râul Taița (ce drenează Depresiunea Taița superioară-Horia) cu afluenți săi de dreapta (Curături, Valea Purcăreți, Valea Vinului și râul Crapcea); Pârâul Luncavița (ce drenează depresiunea omonimă) cu afluentul său de stânga "Valea Fagilor"; râul Cerna (afluenți Bordeiul Bratu, Megina) și "pârâul Sorniac". Principala caracteristică a rețelei hidrografice este alimentarea acesteia cu apă rezultată în urma ploilor. Clima Munților Măcinului este una temperat-continentală cu influențe stepice în partea sudică și mediteraneene pe creste și vârfuri. Temperaturile medii anuale sunt
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
În anul 1918, autoritățile României Mari au adunat leproșii din colonia Tichilești și i-au trimis în satul Lărgeanca din sudul Basarabiei. Boierul din sat le-a dat o bucată de pământ pe câmp, unde leproșii și-au săpat niște bordeie în pământ, trăind în condiții mizere. În 1926, ziaristul Brunea Fox a trăit trei săptămâni cu leproșii din Lărgeanca, scriind reportajul ""Cinci zile printre leproși"". În urma publicării acestui reportaj, au fost construite trei pavilioane în locul mănăstirii din Tichilești, care au
Lărgeanca, Ismail () [Corola-website/Science/318387_a_319716]
-
pentru volumul colectiv Teatrul românesc contemporan (1975). Primele scrieri în proză ale lui Silvestru sunt total aservite canonului proletcultist, ilustrând mai mult decât obișnuitul compromis menit a face posibilă „trecerea" peste granița cenzurii. Nuvela Trenul regal și schițele din volumul Bordeiul de la Poarta Albă (1952) sunt scrieri de propagandă, de vehementă incriminare a regalității carliste în prima proză, de exaltare a noilor „realizări" (Canalul Dunăre-Marea Neagră etc.), dar și a „vigilenței", denunțului și calomniei (un text precum "Cetățeanca Melinte Aneta" e
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
dezvoltat două localități, pe vatra cărora au fost găsite urme de locuințe, cuptoare ș.a. În 376 e.n. aceste așezări au fost distruse de huni. În perioada migrațiilor, sec. VI-IX e.n., au apărut 3 sate, fapt confirmat de urmele de bordeie, vase de argilă date din anii 500-700 e.n. Ulterior sunt atestați aici Bolohovenii, o populație de obîrșie parțial slavă (Tiverții) și parțial romanică (Bолохи), aliată a cnezatului Galiției-Volîniei. După întemeierea Țării Moldovei, pe locul cetății a existat, în vecinătatea așezării
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
lemn - o palancă, pentru a apăra trecătoarea de tătari , și a lui Petru Rareș. Cetățuia de pământ era, probabil, rotundă sau semicirculară, avea șanț și val de apărare, iar în poala valului din interiorul cetății erau făcute locuințe de tip bordei. Acest lucru este demonstrate de săpăturile care au descoperit urmele unei locuințe arse și de diferite obiecte de uz casnic din sec. XV - XVI . La sfârșitul sec. XIV - începutul sec. XV, pe locul unde mai înainte fusese punctul vamal, a
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
fantastică. În județul Bistrița Năsăud Muma Pădurii este prezentată ca fiind o făptura magică. Până acum 80 de ani, rapsozii populari ai locurilor spun că aceasta noaptea „ciuia” (adică strigă, de obicei la lună) și că uneori se arătă la bordeiele celor ce locuiau aproape de pădure pentru a le cere pieptăn și unt pentru a-și face părul frumos și lucios. Legenda spune că dacă erai vizitat de Muma Pădurii nu aveai voie să rostești mai mult de trei cuvinte. Dacă
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]
-
școală mixtă. La acea vreme, pe teritoriul actual al orașului mai funcționa în aceeași plasă și comuna Aprozi-Negoești, cu satele Aprozi, Frecați, Lacu Cocorului și Negoești, având în total 1235 de locuitori, ce trăiau în 281 de case și 12 bordeie. În comuna Aprozi-Negoești existau o moară cu aburi, o școală mixtă și două biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna ca reședință a plășii Budești din același județ și având în compunere satul Budești și cătunul Negoești-Poșta, având în total
Budești () [Corola-website/Science/297084_a_298413]
-
aduc ipoteza că în aria orașului au existat așezări omenești încă din paleolitic. Primele dovezi sigure de viață omenească pe aria Dumbrăvenilor au o vechime de circa 3.000 de ani, mai exact din civilizația fierului. Este vorba de un bordei hallstatian cu adâncimea de 2,5 metri în care s-a găsit un vas de lut cu caneluri, ce conținea boabe de grâu carbonizate. Bordeiul avea și o vatra de cenușă și datează din jurul anilor 800 î.e.n. Aceste urme de
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]