1,859 matches
-
pe caldarâm, izbindu-l cu fruntea. Se aude ca și cum ai scăpa un ou pe pardoseala bucătăriei, dar un ou foarte, foarte mare, plin de sânge și de creier. Brațele zac întinse pe lângă corp. Vârfurile pantofilor negri atârnă un pic peste bordură, deasupra rigolei. Pășesc peste el, numărând: 277, 278, 279... La ultima intersecție înainte de redacție, trotuarul este blocat de o baricadă de garduri. Un polițist în uniformă albastră stă de partea cealaltă și dă din cap. — Trebuie să vă întoarceți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
niște cărucioare de cumpărături pline cu gunoaie, în lumina reflectoarelor, stau mai mulți oameni îmbrăcați în zdrențe, tencuiți pe față, care beau apă din niște sticluțe albastre și-și lungesc gâtul în direcția din care vin eu. De-a lungul bordurii se aliniază camioane mari și rulote, între care plutește mirosul generatoarelor diesel. Peste tot zac pahare de carton pline pe jumătate cu cafea. Număr în continuare - 378, 379, 380; sar peste baricada din capătul celălalt și-mi continui drumul. 412
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tacâmuri - polonice și linguri. Femeia se uită la noi prin ușa ruginită din plasă metalică și ne întreabă: Da, vă rog? Helen își întoarce privirea spre mine. Se uită spre Mona și Stridie, care stau pitiți în mașina parcată lângă bordură. Stridie șoptește în telefon: — Spuneți-mi, mâncărimile sunt permanente sau intermitente? Helen Hoover Boyle își împreunează degetele în dreptul pieptului; ghemul de pietre rozalii și perle îi acoperă cu totul bluza de mătase. — Doamna Pelson? Venim din partea companiei Transformări Miraculoase. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice: — Îmi spui și mie ce se-ntâmplă? Sparge o altă bășică, din care sare cupola rotunjită a unei moschei, plină de sânge și secreție. Mona îmi trage din picior cu penseta o farfurioară. E pictată de mână cu o bordură de trandafiri roșii. Afară, în stradă, urlă o sirenă de pompieri. Dintr-o altă bășică puroiește frontonul unei clădiri de bancă în stil georgian. Din următoarea bășică sare acoperișul unei școli. Asudat leoarcă. Respirând adânc. Strângând din răsputeri așternuturile jilave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
plutesc... O, mamă!” În cele din urmă, își pecetlui suflul glasului, obturat cu un aparent urlet disperat, inutil remedierii situației de față. Ca la un semn, se prăbuși într-un grandios impact cu asfaltul reavăn, rezemându-și capul palid de bordura trotuarului prăfuit de exitus și viață. Am cutezat, deși sfios, să îi cuprind capul în brațe... și m-am cutremurat. Rânjetul slab de marionetă, petele de sânge ce îi dezveleau chipul, buzele vinete, întredeschise, ce implorau îndurare, invizibila disperare ce
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fericită. — și viitoare rudă! a ciripit ea. Vreau ceva simplu, am insistat eu pentru a șasea oară. notă de disperare mi se strecurase în voce. — Ca asta. Am despăturit o fotografie cu o rochie simplă, strânsă pe trup, cu o bordură delicată de mărgelușe, în jurul decolteului. O rupsesem din mormanul din ce în ce mai consistent de pornografii de nuntă pe care Lucille comandase să-mi fie livrate acasă, în fiecare săptămână. Era 3:00 p.m. și trecusem deja, cu viteza vântului, pe la Angel Sanchez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că sunt epuizată... a fost o săptămână așa de lungă. Mama n-a părut pe deplin satisfăcută, dar n-a mai insistat. — și acum, voaluri, a continuat Lucille, după ce croitoreasa fusese concediată. Mă gândeam la un voal amplu, cu o bordură cu broderie bogată... Vera are o selecție superbă. M-am uitat la ceas. La birou mă așteptau, cu siguranță, cel puțin cinci mesaje vocale enervate - acum, că Stanley ieșise din peisaj, se părea că nu mai exista nimic care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dreapta, cînd pe stînga. Oltcit, Dacia, Lada, Skoda, Wartburg, Fiat 500, Aro 10, le trece în revistă. — Poluare ca în iad, zice șoferul cu ochii la țevile de eșapament, într-o zi o să murim din cauza poluării, prevestește, oprind lîngă o bordură într-un con de beznă. — Mulțumesc șoferică, zice Roja trîntind portiera, avînd impresia că lasă în urmă ceva de care se desparte cu cea mai mare bucurie, știi ce, Părințele, începe din nou să vorbească singur, n ai avut impresia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
scări în jos numai să scape de gura ei, cum se mai schimbă, mai des decît vremea, i se pare, nu știi niciodată ce au în cap cu adevărat. Un autobuz rablagit îi face semn cu farurile să urce pe bordură, nu-și dăduse seama că aștepta pe carosabil, oprește brusc făcînd un zgomot infernal, pîrîind din toate încheieturile, dîndu-i impresia c-o să cadă grămadă. Fluierături, bubuituri, te-au lăsat balamalele nenicule, se gîndește așteptînd să deschidă ușile, citind între timp
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Lee îl opriră chiar când era pe cale să țintească cu un pistol de buzunar. Se prăbuși, mort, cu creierii împrăștiați. M-am ridicat, m-am uitat la cele patru cadavre și la trotuarul plin de sânge, m-am împleticit până la bordură și am vomitat în șanț până m-a durut pieptul. Am auzit sirenele mașinilor de poliție care se apropiau. Mi-am prins insigna de reverul hainei și m-am întors. Lee golea buzunarele morților și azvârlea șișuri și țigări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în uniformă și bărbați în civil adunați pe trotuarul străzii Norton, spre intersecția cu 39th Street. Toți se holbau la ceva aruncat în buruienile de pe un teren viran. Două mașini cu însemnele poliției și una fără însemne erau parcate lângă bordură. Am spus: — Lee, vino puțin. Lee scoase capul pe fereastră și-și miji ochii. — Cred că-i văd pe Millard și Sears. Azi trebuiau să umble după flașnetari, așa că poate... Am ieșit în fugă din hogeac, am coborât scările și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pagini iar Elizabeth Short ocupa șase pagini întregi, majoritatea articolelor o înfățișau în chip de femeie fatală, în rochie neagră, mulată pe trup. — Da, i-am răspuns. CAPITOLUL NOUĂ Secția University era asediată de reporteri. Parcarea era plină, iar la bordură erau aliniate dubițe de la radio, așa că am parcat paralel cu una din ele, am pus sub ștergător un carton cu inscripția „Vehicul oficial al poliției“ și m-am strecurat prin cordonul de jurnaliști cu bărbia în piept, ca să nu fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
încercând s-o evite. Ea se uită înapoi peste umăr. Am fentat un camion cu bere și un motociclist, care erau cât pe ce să mă facă afiș, am tras aer în piept și am accelerat. Fata se împiedică de bordura de vizavi, poșeta îi zbură cât colo, iar eu am făcut un ultim salt și-am prins-o. Se ridică de pe trotuar și începu să mă scuipe și să mă lovescă cu pumnii în piept. I-am prins pumnii mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
patra casă, situată într-o fundătură, și am remarcat că este intactă: exterior normal, peluză frumos îngrijită... Am parcat la două case distanță și am pornit în recunoaștere pe jos. Nici urmă de camionete Ford, deși era destul spațiu lângă bordură. Am cercetat casa de pe trotuar. Era o clădire bej, micuță, din anii ’20. În formă de cub, tencuită cu acoperișul din grinzi de lemn. I-am dat ocol de la aleea din față până la curtea micuță din spate și am străbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
așa de scurte, Burgess, se scapă Minnie, apoi roșește violent. El o privește curios. — Mda, În tranșee ai și avantaje dacă ești scund, spune el. Ai mai puține șanse să ți se vadă căpățâna peste margine când te urci pe bordură ca să tragi. Atunci cum de-ai fost rănit? Întreabă Minnie cu Îndrăzneală. — Păi a fost un proiectil de mortier, răspunde el, descriind cu mâna traiectoria abruptă a unei salve de mortiere Înălțându-se sus, În aer, apoi căzând din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
savant șifonate. Ochi aurii, cu totul speciali, mongolizați, picurând un șic de mirare peste pielea pomeților, îmblînzind cumva linia subțiratecă, scremută, a buzelor și torța brutală, din sârmă de alamă, a părului proaspăt tuns, dar dezvăluind, din pricina neglijenței, și o bordură albită, cam de un centimetru, la rădăcină, nemaiscufundată în colorant. Vorbi, c-o bună dispoziție cuceritoare, hîțînîndu-și cu umor un picior. - Gabi, scumpete, ce-ai rămas așa, cu capul în buzunar?! Doar n-o să-mi ții acum neprezentați doi domni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cine?... Panglica? - Păi, da!... Vezi?... Asta vroiam să-ți spun. A găsit-o un prieten. Se făcea și mai cald. Din cinci în cinci secunde, pânza oceanului îl lua la țintă. Celestin țopăia, scăpând de un val, se cățăra pe bordura vitrinei, ridica și picioarele. Mesteca un chibrit. - ...Uite, cum să-ți spun?! Împlinisem zece ani... Eram printr-a patra.... Alunecasem fără să-mi dau seama într-o seară plăcută, era 1 Mai și auzisem de tine... Rămăsesem adică proptit într-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sponci, iar curțile sanatoriului se înfățișau sărăcite și văduvite de zăpadă. Fiecare Gogo pornea înarmat cu cîte-o bidinea cheală și-o căldărușă de apă cu var, cu care trebuia să spoiască (pe jumătate da, pe jumătate ba) fiecare copăcel. Fiecare bordură. Fiecare pietricică. Fiecare tulpină de brusture înghețat ce i se ivea înainte. Pe pajiști, supraviețuiseră mustăți de ierburi scrumite. Preschimbate în țurțuri. Pe care aceiași Gogo trebuiau să le pieptene (cu niște piepteni îmbătrîniți, soioși, fără dinți). În așa fel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un parfum aparte personalității madamei Nicolici. Concomitent îngheță. Și-o examină cu sporită atenție. Tînără! Dar buzele, șaua nasului, ochii nemigdalați nu aparțineau nici pe departe lui madam Nicolici. Fruntea madamei mică, fața pistruiată, părul vopsit roșcat, vârstat c-o bordură de alb la rădăcină, nici prin povești n-aveau ce căuta, în noaptea asta, acolo. 350 DANIEL BĂNULESCU - Nu trebuia să mai vii. Rămâneai acasă și-ți dădeam voie să-ți închipui c-ai și făcut-o. Dar tocmai cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
traficul de pe stradă. — Se pare c-a fost un accident. O mașină a intrat pe trotuar și-a lovit o femeie. Femeia a făcut o pauză și i-a arătat Fionei mașina din apropiere, care era cea mai apropiată de bordură. —Tipul de-acolo crede că femeia a ieșit de la club, fiindcă e îmbrăcată în trening. —Pe bune? Fiona a simțit c-o ia cu stare de vomă. Oare Susan fusese îmbrăcată în trening? Nu reușea deloc să-și aducă aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
stil ușor metaforizant, plăcut, ceea ce o apropie de Ionel Teodoreanu. Supratema cărții este iubirea și cine nu ar citi o carte de dragoste? Multe scene sunt „de capă și spadă”, spectaculoase, cu răpiri și tentative de asasinat: Făcea echilibristică pe bordură, ignorând pericolul la care se expunea. Mașinile treceau în viteză pe lângă ea, iar una neagră opri în dreptul ei. Nu-i acordă atenție. Din ea coborî un bărbat înalt, îmbrăcat în negru care o imobiliză cu o mână, iar cu cealaltă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de pe aleile parcului pe care îl părăsise. Trebuia să traverseze și nu era nici o trecere de pietoni prin apropiere. Să se hazardeze să traverseze printre mașini? Era mult prea riscant și ar fi încurcat și circulația. Stătea în picioare, pe bordură, foarte aproape de stradă. „- Dacă trece o mașină cu viteză, vă ia pe sus la cât sunteți de slabă.” Zâmbi amintindu-și cuvintele puștiului care o aruncase la pământ în viteza pe care o avea, atunci când trecuse pe lângă ea. Nu ținea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cât sunteți de slabă.” Zâmbi amintindu-și cuvintele puștiului care o aruncase la pământ în viteza pe care o avea, atunci când trecuse pe lângă ea. Nu ținea cont de sfaturi, era clar, chiar dacă unele erau spre binele ei. Făcea echilibristică pe bordură, ignorând pericolul la care se expunea. Mașinile treceau în viteză pe lângă ea, iar una neagră încetini și opri în dreptul ei. Nu-i acordă atenție. Din ea coborî un bărbat înalt, îmbrăcat în negru care o imobiliză cu o mână, iar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mai răspundă. O frână bruscă și un claxon puternic, foarte aproape de ea, o sperie și țipă. - Nu vă uitați pe unde mergeți, doamnă? Dacă nu vă pasă de viața dumneavoastră, mie de ce mi-ar păsa? Karina căzuse în stradă de pe bordura pe care se cocoțase. Se uita dezorientată în jur. Ce căuta acolo? Unde era el? Își ceru scuze ca prin vis și se urcă din nou pe bordură. - Poate că ar fi mai bine să mergeți pe trotuar, e mai
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
viața dumneavoastră, mie de ce mi-ar păsa? Karina căzuse în stradă de pe bordura pe care se cocoțase. Se uita dezorientată în jur. Ce căuta acolo? Unde era el? Își ceru scuze ca prin vis și se urcă din nou pe bordură. - Poate că ar fi mai bine să mergeți pe trotuar, e mai sigur acolo. La cât sunteți de palidă mai aveți puțin și leșinați în stradă. Ascultă îndemnul șoferului. Acesta se mai îmblânzi puțin văzând-o speriată și amețită. Era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]