4,934 matches
-
cilindri de sticlă, putrezeau în zeamă albăstruie pești palizi, cu ochi bulbucați: peștele-balon, peștele-arici, peștele-lună, rândunicile de mare cu aripi ca ale păsărilor, roșcate, cu striații portocalii. Salomîzdrele și broaștele, de la brotăcel până la râioasele cu ochi omenești și la marea broască neagră de Titicaca, cântărind un kilogram, nenumăratele reptile: hatterii, varani, cameleoni (dar cu culorile duse) păreau ieșite din tratatele de demonologie, din Maleus Maleficarum. Veninul mustea în aceste ființe de coșmar. Gina fugi repede spre cutiile de sticlă în care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
postamente de scândură. Gavialul avea un bot lung și subțire, ca de rață, cu dinți de ferăstrău. Roșu ca mărgeanul, cu inele late, negre, șarpele surucucu se încolăcea în vitrină alături de cobra cam famelică și viperele cu și fără cornițe. Broaștele țestoase de la ieșirea din sala reptilelor erau, desigur, cele mai "prezentabile" ființe din acel iad. Țestoasa de supă, țestoasa-elefant și careții de mare, în posomoreala lor gerontofilă, ne amuzară un pic, dar Gina se cam bosumflă fiindcă, așezate pe-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
brațe, ca niște aripioare. Ce ciudați erau, zbârciți și galbeni-pal, galbeni-moluscă, pieile prea lungi atârnând pe ei! Ce priviri lenevoase aveau în ochii cu pleoapele jupuite! Păreau înțelepți și oarecum satisfăcuți de faptul că nu apucaseră să trăiască. Ceva între broaște și genii, cu neputință de privit în carnalitatea lor cinică. Și ei ne fixau parcă, ne petreceau cu privirea, fluturîndu-și în lichidul grețos cordoanele ombilicale. Gina îi privea nu cu oroare, ca mine, ci cu un fel de liniște și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un vraf de discuri, așezat pe o policioară. Scot unul care are pe copertă fotografia mare, color, a unui tânăr ținând de coarnele răsucite un berbec imens și mițos. Chiar atunci aud pași pe culoar, o cheie se răsucește în broasca yale și intră ea. Aduce în blana de vulpe mirosul de zăpadă de-afară. Are încă ace de gheață în sprâncene, iar căciulița de lână tivită și ea cu blană de vulpe e albă de zăpadă. Tropăie la intrare cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pietrelor din pavaj creșteau fire de iarbă. Am depășit ultima casă și în față ni s-a deschis câmpul, care se întindea până la orizont. Departe, în mijlocul lui, vedeam foișorul melancolic, cu un gemuleț lucind în turn, iar alături, ca o broască râioasă, baraca unde știam că se află REM-ul. Iadeșul ne sili s-o luăm direct peste arătură, sau mai bine zis peste pământul înțelenit, pe care nu creșteau decât scaieți, buruieni și din loc în loc albăstrele timide. Peste tot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
inginer și m-am întrebat cum poate fi un om atât de urât și atât de inexpresiv părintele Maitreyiei. Acum puteam vedea și eu, mai de-aproape și în voie, fața inginerului, care se asemăna atât de mult cu o broască, ochii atât de bulbucați și gura atât de mare, într-un cap rotund și tuciuriu, cu fruntea joasă și părul negru, încrețit, iar trupul scund, umerii încovoiați, pântecul diform și picioarele scurte. Simpatia și dragostea pe care le răspândea acest
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sumă importantă de bani și, după un an, doi, ai putea pleca să-ți vezi familia. Pentru noi, prezența d-tale cred că nu mai e nevoie să-ți spun... Își încheie vorba cu același zâmbet umed și lung de broască. Maitreyi mă privi drept în ochi, fără să-mi spună ceva, fără să întrebe, așteptând. Ce ciudă mi-e acum că n-am notat îndată după plecarea lor foarte turburătoarea stare de suflet pricinuită de cuvintele lui Narendra Sen. Mi-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
timp ce-și lăsa degetele umede și moi să-i alunece în trecere printre stinghiile prăfuite ale gardurilor, de-a lungul zidului gălbui și în timp ce urcaseră scările până în fața ușii scorojite, unde el bâjbâise îndelung, învârtind, din ce în ce mai neliniștit, cheia în broasca înnegrită. Studioul scârțâia necontenit și el își ferise fruntea de tăblie, din ce în ce mai copleșit de nemișcarea corpului țeapăn care nu-i răspundea, mergând totuși mai departe, văzându-și din afară, aproape cu spaimă, gesturile. Ca și când tot ce făcea de-acum înainte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acesta nu este pentru noi un motiv de supărare. Nu-i place la bărbat să iasă în oraș lefter și cu buzunarul gol ! I-o fi luat cu el, și tot cu ei o să se întoarcă ! Acu auzi cheia-n broască și... domnu Niki ! Domnu Niki, cu banii ! — Să iasă cu mii de lei la el ! Ce-ți trece prin minte ! Nu, banii de boilăr trebuie să fie în camera lui. În alt sertar, în altă parte decât obișnuim noi să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Suflul micii explozii m-a deplasat un pic În spate, dar, În linii mari, nu mi-a deranjat poziția. În schimb, urmăresc efectele arsurii. Ambele brațe Îmi sînt arse, părul fumegă pe ele, iar pielea e Înnegrită și pare de broască - mai ales pe brațul drept, care s-a Întîmplat să fie exact În dreptul gurii boilerului, pentru că În el mă sprijineam. Jumătate de față Îmi e de asemenea pîrlită, sprîncenele sfîrÎie. Mirosul e infernal. Probabil că am părul măciucă și probabil
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și dacă nu se poate face ceva să scăpăm de căcăcioșii ăștia mici. Nu rîde, e serios. SÎnt ultimele clipe În care mai reușește să spună ceva. Limba i s-a umflat În gură sau s-a transformat Într-o broască. Sau i-a dispărut. Împreună cu cea mai mare parte a feței. E mut, dar nu pentru că nu mai are nimic de spus. Cele două tentacule ale acestui far alb uriaș se apropie de fața lui, Înarmate cu niște instrumente masive
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
blândețe. Exista în inima lui Gabriel un grăunte mic, infinitezimal, din care încolțea speranța, atât de comună printre femeile din Ennistone, că ea, și numai ea singură, l-ar putea salva pe George de el însuși. Alex vârî cheia în broasca de la ușa casei de vară, numită Papucul. Erau orele unsprezece, în seara vizitei lui Brian și a lui Gabriel. Când ușa se deschise, răzbi afară un miros de lemn umed, mucegăit. Străbătută de un brusc fior de spaimă, Alex bâjbâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tinerilor, Brian își exprimă mirarea: — Să se distreze? Asta ce-o mai fi? Ah, tinerețe, tinerețe! Dumnezeule, Ruby mai e aici. Nu poți să te descotorosești de ea? Și Stella-i sus, am uitat cu totul de ea! Tom vârî în broască cheia pe care o fluturase cu atâta mândrie în fața fratelui său și o simți că se învârtește. Funcționa. Ușa se deschise. Lui Tom aproape nu-i venise a crede că se va întâmpla asemenea minune. Era ca într-un basm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în vizită la Alex. Izbind cu gheata în picioarele delicate ale măsuței de toaletă, reușise să crape unul. Brusc, i se păruse straniu și chiar amuzant faptul că Stella se strecurase în casă, pe furiș, răsucind cu teamă cheia în broască, și își vârâse în buzunar micile netsuke. Sau poate că trimisese pe altcineva să le ia. George nu-și pusese încă întrebarea pe unde s-o fi aflând acum soția lui. Oriunde ar fi fost, era desigur bine îngrijită. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să plec, bâigui Rozanov, și ieși glonț pe poartă. Își spuse în sinea lui: „Sunt beat!“, și o porni repede spre casă. Alex se repezi la Ruby: Ce te-a apucat să vii aici și să te proțăpești ca o broască țestoasă? Și unde ai umblat până acum, mă rog? Ai darul deochiului. Du sticlele astea în casă! Alex ieși în grădina din fața casei, încleștându-și degetele, în buzunar, pe foarfecele de tăiat flori. Două lacrimi calde se amestecară cu picăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Forum Way. La cârciuma Omul Verde se făcuse aproape ora de închidere. După cum cred că am mai arătat, îndelungile veacuri de protestantism lăsaseră orașul Ennistone foarte sărac în cârciumi. Există Taverna Albert în Victoria Park, și o cârciumă nouă, La Broasca Țestoasă, în Leafy Ridge. Mai există un local luxos, La câinele în goană, care are și restaurant, situat în Biggins, lângă Crescent, și o cârciumă denumită La femeia nevorbăreață (reprezentată pe firmă prin portretul unei femei decapitate), lângă Bowcock. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
La un moment dat, o ridică strângând-o cu mina, într-un gest lipsit de grație. Acum aveau să izbucnească și lacrimile, care nu-i aduceau însă alinare. Grăbi pasul. Am urmărit-o până când am văzut-o vârând cheia în broască și intrând în casă. Cea mai frumoasă fată din Ennistone. — Ei, cum mai stai cu sinusurile? întrebă domnul Hanway. — E în ordine, domnule, răspunse Emma. Bănuiesc că ai exersat cât ai putut? — Nu. Nu prea mult. Oarecum. — De ce? Poți folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Deodată, Diane deschise ochii și lacrimile îi secară subit, de parcă s-ar fi retras la sursă. Sări în picioare, agățându-și unul din tocurile înalte în șalul scoțian. Tom sări și el. Ce este? George! încearcă să vâre cheia în broască! Repede, repede! Diane îl trase pe Tom, apucându-l de încheietura mâinii, pe care degetele ei scurte nu izbuteau să o cuprindă. Îl duse pe palier, unde deschise un dulap spațios în perete, cu uși glisante. Împinse la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Doar n-a fost vina ta, nu? Sau a fost? — Nu. Tot ce-a spus el e adevărat. — Bine, atunci uită-l pe Tom. Sărută-mă. George era numai ușor băut. Faptul că bâjbâise când încercase să vâre cheia în broască nu se datora amețelii, ci întunericului de la ușă. Oricum, se găsea într-o bizară stare de spirit. Primise violenta scrisoare a lui Rozanov chiar în dimineața acestei zile de joi. George nu văzuse nici unul dintre ziarele locale și habar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îndeaproape noua stare de lucruri, știa că, de acum înainte, nu va mai dori să examineze nimic îndeaproape. Voia să-și petreacă restul vieții în pace, printre oameni care nu examinează lucrurile îndeaproape. Ajunse la Druidsdale și vârî cheia în broască. Îi tremura mâna. Deschise ușa și intră în holul întunecos. Se opri brusc. Ceva era în neregulă. Ceva se afla acolo. Ceva îngrozitor. Scrută întunericul. Stella ședea pe scări. — Hello, George. — Oh, Dumnezeule! George se lăsă să cadă pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
discuției, șuvițele în jurul degetelor. Rochia îi era strâmb încheiată. Ii tremurau buzele și bărbia, mâinile îi erau nesigure, respira sacadat. Ochii albaștri lăptoși îi străluceau de lacrimi și de furie. John Robert, afundat în fotoliul adânc, arăta ca o gigantică broască țestoasă, pe jumătate ascunsă în carapace; se opinti din greu să se ridice, frecându-și picioarele de covorul ros și făcând brațele fotoliului să scârțâie sub mâinile sale încordate, dar nu izbuti. Spune în șoaptă : — Nu te apropia... O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
blond purtând o vestă roșie și un papion pepit desena așezat la piciorul unei sălcii pletoase. Între genunchi ținea cartonul pe care desena, iar în mâna stângă un mănunchi de creioane. Lângă trunchiul gros și aplecat al sălciei stătea o broască verde, albă pe burtă. Băiatul privea drept înainte, undeva peste întinderea lacului, din care se vedea doar o fâșie îngustă de apă ajungându-i, albastră, chiar până la picioare. Lucian ridică încet capacul. Zâmbi cu un fior de plăcere în suflet
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
merge în voie. Îmi spune cineva cum organizăm trecerea? Eu, împreună cu Trestie și cu Urecheatu, plecăm în față, iar restul grupului va veni la distanță de vreo... Cinci minute. Iar când ați ieșit dincolo, dați un semnal: un orăcăit de broască. Cine-i specialistul dintre voi? - a conchis sublocotenentul. Eu, domn sublocotenent - a răspuns Trestie. Știți cum să acționați în caz de vă întâlniți cu inamicul... Știm. Mutu’ mă cheamă și pe aici ți-i drumul - a răspuns Toaibă.... Mergeau de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Muniție sau trupe - a presupus Toaibă. -Asta trebuie s-o aflăm noi. Eu voi merge în față, însoțit de Toader și de Trestie. Urecheatule, ia comanda grupului și ne urmezi la distanță. În caz de ceva, semnalul rămâne orăcăitul de broască... Deplasarea a devenit mai ușoară. Zgomotul motoarelor de camioane se auzea din ce în ce mai aproape semn că până la șosea nu mai era prea multă cale. După un timp, erau atât de aproape de șosea încât simțeau vibrația pământului și mirosul de benzină. Un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Cine știe dacă am scăpat? Cine? Că te poate vedea unul căruia i-au luat rușii un animal... Te vede că intri în pănușiță cu găleata plină... Nu se întreabă: „Da’ ce face Maranda lui Toaibă? Adapă păsările cerului sau broaștele din Șărpărie? Parcă aveau un cal... Unde-i?” Și se pune omul la pândăăă. Ce ai de spus despre asta, Marandă? Păi ce să spun? Am să văd eu cum fac ca să nu mă dibuiască nimeni. 103 Parcă poți să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]