3,323 matches
-
înscriu în demitizarea Parizienei. Demitizarea se poate produce cu vârsta: "C'était elle! cette grosse femme commune, elle? (...) Etait-ce possible? Une douleur violente m'étreignait le cœur, et aussi révolte contre la nature même, une indignation irraisonnée contre cette œuvre brutale, infame de destruction" [Maupassant, Adieu, în La parure, p.547]. 57 Tradiția vine de la Retif de la Bretonne, care scria că Parizienele sunt rău făcute și au nevoie de un aparat complicat de rochii și de fleacuri pentru a ascunde dizgrațioasa
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
empereur, ce rêveur équivoque, qui murmurait, en la regardant, enfoncée dans să jupe de mousseline striée de velours: Voyez donc, général, une fleur à cueillir, un mystérieux œillet panaché blanc et noir. Et le général répondit, d'une voix plus brutale: Sire, cet œillet-là irait diantrement bien à nos boutonnières" [Zola, La Сurée, p.189]. 249 "Mais, lorsque Renée descendit enfin, îl se fit un demi silence. Elle avait mis un nouveau costume, d'une grace și originale et d'une
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cele enumerate, Gilberto Lonardi remarcă și preluarea timpului imperfect al modului indicativ, op. cît., pp. 25-26. 59 Benedetto Croce, "Giacomo Leopardi", Poesia e non poesia, Laterza, Bari, 1923, pp. 103-119. 60 Și sentì [...] premuto, avvinto e sopraffatto da una forza brutale, da quella che egli chiamò la "nemica natură", che gli spezzò gli studî, gli proibì i palpiți del cuore, e lo rigettò șu se stesso, cioè sulla sua offesa base fisiologica, costringendolo a combattere giorno per giorno per sopportare o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a fost decît un "alibi birocratic" pentru a declanșa războiul. În acest timp, în lume se multiplică zvîcnirile războinice revanșarde, un fel de microseisme ce pot anunța un cutremur de proporții. Starea lumii devine una de enclavă multiformă. Această abordare brutală probează incapacitatea Statelor Unite de a se adapta concepției clasice a unei ordini interna-ționale a relațiilor dintre state, după modelul promovat de europeni, a unei diplomații a echilibrelor. Încă de pe vremea părinților fondatori, americanii au respins acest joc al echilibrelor, acuzîndu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
dați gînduri ucigașe,/ Stîrpiți femeia-n mine și turnați-mi/ Din creștet pînă-n tălpi cruzime oarbă" (Shakesperare. Vinea 266). Personajul are convingerea că, din cauza "genului", nu poate să participe la facerea istoriei. Convingerea e întemeiată pe fapte inexpugnabile: după uciderea brutală a monarhului scoțian, toți nobilii bărbați din castel încearcă să o menajeze pe Doamna Macbeth și îi ascund adevărul, din temerea că o veste atît de crudă ar putea să doboare o femeie. Nici unul nu se gîndește că, în spatele agresiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Commedia dell'arte, soțul își descoperă nevasta infidelă în brațele iubitului. Subtilitatea lui Heywood (dar și complexitatea mentalistă a perioadei cînd a fost scris textul) se revelă în faza ulterioară a acestui eveniment traumatic. Soțul înșelat nu reacționează în maniera brutală a sangvinarilor medievali (deși e profund rănit de nebănuita descoperire), ci, cu metodă pedagogică și morală, decide separarea definitivă de consoartă pe care o exilează la o moșie îndepărtată. Aici, femeia cade în disperarea remușcărilor (aluzia din titlu capătă acum
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nu mai aveau loc în preajma bisericilor, ci în cimitirele publice de la marginea orașului. Pentru cei rămași, cimitirul a devenit un simbol al suferinței, un trist prilej pentru vizite rituale" (p.18). Moartea a fost astfel împinsă către periferie, intervenția ei brutală în viața propriu-zisă (desfășurată în lumină și bucurie, departe de cavourile întunecate și lugubre) fiind considerată un proces mai curînd ne-natural, malefic, ieșit din modelele de comprehensiune ale umanității. Prin urmare, europenii și, mai apoi, americanii (sub impactul revoluției
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sale vieți (și, mai ales, în copilărie, cînd se visează echivalentul britanic al Ioanei d'Arc aidoma Fecioarei din Orléans, speră să fie providențială pentru exis tența Regatului englez!), cu viziuni transcendente adesea, Margaret e forțată, totuși, de un univers brutal, unde femini tatea constituie un element periferic, să-și asume o iden titate luptătoare. Va reuși, printr-o inteligență politică nativă, să-și aducă fiul pe tronul Angliei (eliminîndu-l pe Richard "Uzurpatorul"). Romanul lui Gregory nu merge pînă în 1509
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de a evada din marasmul familial. Însă surorile îi folosesc doar, pentru a-și duce la bun sfîrșit planul sinuciderii colective. Ademenindu-i în casă, sub pretextul evadării, cele patru fiice ale Lisbonilor își pun capăt vieților, într-un mod brutal și neconcesiv, chiar în prezența naratorilor uluiți: Mary se gazează cu capul în cuptor (fiind salvată, într-o fază inițială, ca, altădată, Cecilia, dar reușind în efortul suicidal, ceva mai tîrziu, prin ingerarea de pastile), Bonnie se spînzură, Lux se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un "ecou" al prototipului (The Catcher in the Rye), deși unii comentatori au vorbit despre frecvența cuvîntului rye/secară, în opera lui Bukowski, ca aluzie stilistică la pasiunea autorului pentru rye whiskey!). Ca și Caulfield, Chinaski trece printr-o maturizare brutală, învățînd, timpuriu, că supraviețuirea nu reprezintă o chestiune de morală, ci una de exercițiu reptilian. Dincolo de această axiomă esențială a vieții, bănuiește el (pînă la un punct, justificat!), nu avem decît filozofii sterile, biete "viclenii ale rațiunii", cum le-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în care se îmbinau armonios familia reușită și succesul profesional. Criza se declanșează atunci cînd bărbatul începe să aibă dureri teribile de cap și probleme de concentrare. Bănuielile cel mai rele ale medicilor se confirmă și Elliot primește un diagnostic brutal meningiom (o tumoare cerebrală, cu origine în membrana protectoare a creierului, numită meninge). La Elliot, formațiunea tumorală se dezvoltase în lobul frontal, invadînd cavitatea nazală. Ablația se impunea ca urgență medicală. Operația a decurs, din fericire, cu bine, deși, în urma
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
va contrabalansa liberalismul apu sean, ducînd la redefinirea zonelor de influență la nivel planetar. Inițial, revoluția islamică a entuziasmat milioane de iranaieni (după fuga șahului, ayatollahul e primit ca un rege la Teheran!), dar, mai tîrziu, își arată adevărata față brutală și izolaționistă. Noua Constituție (teocratică) a țării stipulează ca obligație supremă a fiecărui cetățean păzirea cu sfințenie a legilor islamice (mergîndu-se pînă la martiriu). De asemenea, se supralicitează identitatea pură iranaiană, opusă civilizației decăzute a Apusului (fobie culturală determinată și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
arestări și procese ale intelectualilor, soldate cu ani mulți de închisoare, cu o dură campanie "antirevizionistă" și anticosmopolită. Cenzura, controlul de partid redevin drastice. I-a fost dat generației mele să-și înceapă drumul literar tocmai atunci, în climatul revenirii brutale la îngheț ideologic, nevoită să se supună, pentru a se putea manifesta, rigorilor acestuia"8. Fie că este considerată de către unii o falsă generație, ea "nefiind o generație biologică, ci, mai degrabă, o generație estetică"9, care a avut ocazia
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
va repeta în România ce fusese în Ungaria și pot de aceea să-și retragă trupele liniștiți. Ceea ce Hrușciov a și făcut în 1958. I-a fost dat generației mele să-și înceapă drumul literar tocmai atunci, în climatul revenirii brutale la îngheț ideologic, nevoită să se supună, pentru a se putea manifesta, rigorilor acestuia. Peste ani, rememorându-și începuturile poetice, Cezar Baltag va reflecta în termeni dramatici la cedările de atunci: "A fost prețul nemilos și pe care n-am
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
practicilor de tristă amintire din perioada celui de al doilea război mondial" (Voiculescu 1986: 538); cf. și raportarea, cu pretenția de reconstituire, la "o barbară practică medicală a anilor '30 -'40 ai secolului trecut. V. Voiculescu redă modalitatea cea mai brutală de "spălare a creierului"" (Constantinescu, V. Voiculescu, medicul; este drept, există și referirea la sistemul politic pe cale de a se instala în România în anii scrierii pamfletului). Problema epocii pe care a avut-o în vedere Voiculescu este pe larg
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dominant este ultimul aspect la care ne-am referit, prioritatea acordată contactului intim cu cititorul, relației umane cu acesta, prin mărcile competenței expresive și ale variației diafazice; chirurgul Voiculescu pare că manifestă măcar reținere, dacă nu chiar oroare față de intervenția brutală asupra corpului omenesc. Și aceasta pentru că, în fond, așa cum nota Roxana Sorescu, Lobocoagularea prefrontală este o alegorie "despre neînvinsul har al iubirii" (Notă asupra ediției, la Voiculescu 1998: 8). Iată o pagină de memorialistică, a Virginiei Cartianu, ce servește presupunerii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
se supune). În lumea cefală, puterea s-a rupt de societate și s-a întors împotriva ei: societatea e controlată de șefi, "lideri", un grup dominant, o clasă conducătoare. Un grup conduce, decide, tranșează, orientează societatea. Puterea rezidă în forță brutală, constrîngere economică, carisma liderului, cunoaștere, vorbe profetice, utopie. Pentru acest tip de lume, o lume fără șefi, fără diviziunea conducători/conduși, dar care să rămînă organizată, civilizată, este imposibilă. Pierre Clastres gîndește relațiile dintre societate și șef prin intermediul noțiunii de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de lichiditate, lipsirea economiei de "lubrifiantul" necesar facilitării circulației, schimbului de mărfuri și servicii. În alte conjuncturi economico-sociale, rezultate poate să dea și deprecierea sau devalorizarea monetară, ce reprezintă reducerea legală a valorii paritare a monedei naționale. O metodă mai brutală poate fi reforma monetară, stabilizarea puterii de cumpărare sau oprirea fermă a inflației, respectiv blocarea creșterii prețurilor. Deși este o metodă extremă, aproape anti-economică, ea poate da rezultate de durată dacă este însoțită de creșterea producției, asigurarea echilibrului bugetar al
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
calciu, cu posibilitatea adăugării unui blocant al sistemului reninăangiotensină-aldosteron. IECA sunt contraindicați în stenoza bilaterală de arteră renală sau pe rinichi unic, situații în care există riscul scăderii marcate a fluxului renal sau anulării mecanismelor intrarenale de reglare, cu agravarea brutală a insuficienței renale. De obicei, creșterea nivelului creatininei serice este reversibilă după întreruperea medicamentului. Mai multe studii au arătat că, în ciuda unui tratament antihipertensiv adecvat, leziunile aterosclerotice renale pot progresa, rata de progresie fiind mai mare la cei cu stenoze
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
studiată de Jourde și Tortonese, între alții, anume cea a dublului obiectiv sau exterior și a dublului subiectiv. În primul volum, Le Grand cahier (Jurnalul), doi frați gemeni, duși la bunica lor pînă la sfîrșitul războiului, traversează un parcurs inițiatic brutal, alcătuit din tot felul de "strategii de subzistență" care merg de la cele mai concrete pînă la cele mai profunde și abstracte. Gemenii învață să se descurce, cel mai adesea pe seama altora, dar ei descoperă și arma cea mai eficientă: ficțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
urmează pe Kundera în al său elogiu al lentorii; o carte, spune Houellebecq (în Interventions) "nu poate fi apreciată decît încet"; o iubire nu reușește pe deplin decît în legendă, această formă de irumpere a eternității în timpul cuvintelor, gîndește Orsenna. Brutală sau fantezistă, iată rezistența la degradarea ambiantă. Și atunci, mai avem vreo șansă de a sparge acest coșmar cuantic în care ne oglindim? Se pare că da, spune Houellebecq, căci "îndată ce iubim, suntem mai puțin particule elementare." Să ne oprim
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ingurgitate de popor și din trosnetul oaselor rupte ale disidenților, sau că rînjește ironic pe la colțuri de cuvinte parfumate, blînde și ucigător insinuante. Prețul e același vieți curmate, destine îndoite, alienare tragică, de nici nu mai știi dacă o moarte brutală nu e preferabilă unei singurătăți mutilante. În orice caz, barbaria, soft sau hard, are același rezultat: stingerea ființei, tăcerea vocii sacre dinlăuntru, sugrumarea spiritului critic și a voinței de acțiune, moartea cuvîntului care desemnează o realitate și naște rea vorbelor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
că efectul incontestabil e aproape irațional. Greu de spus ce-ți place, sau ce nu-ți place la această scriitoare, dar vraja pogoară cu subtilă insistență chiar și asupra celor mai lucizi, care se scutură încercînd să scape prin acuze brutale: romane de gară, scriitură facilă, neverosimil, redundant etc. Nu-ți trebuie mai mult de două-trei ore ca să citești un text de Amélie Nothomb, dar îți trebuie mult mai multe ca să te eliberezi (evident, dacă o dorești) de o senzație stranie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
grijă ca limba să fie pe cît posibil dulce și calmă, pansament verbal pentru răni deschise. Proza fierbinte a Sofiei Oksanen desenează fluid și dramatic profilul unei țări cu istoria ruptă, care își revine cu greu după decenii de oprimare brutală. Dar și profilurile a două femei, care, în acest huis clos din căsuța Aliidei, nu ajung să se urască, ci dimpotrivă, să se înțeleagă și să se susțină în încercarea fiecăreia de a se suporta. Din cele două naufragii previzibile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
eram deloc sigur că voi găsi maniera de a le scrie. Pînă în ziua în care, după ce s-au adunat o mulțime de pagini, am decis să-mi pun dorința de a deveni romancier la încercare. A fost, de altfel, brutală, pentru că Greenwich a fost refuzat de mai mulți editori, între care și cel al lui Patrick, Gallimard. Jérôme Lindon a fost singurul care a acceptat să-mi publice romanul la vremea aceea. P. Modiano Dar cum a putut fi refuzată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]