3,316 matches
-
singur. Își potrivi bine piatra pe foaia de plută și coborî cu pași prevăzători, dar hotărâți, spre cartierul colibelor. Când ajunse, gâfâia și brațele îi tremurau în jurul pietrei. Grăbi pasul, sosi, în sfârșit, în mica piață, unde se înălța coliba bucătarului, alergă către ea, deschise ușa izbind-o cu piciorul și, cu o smucitură puternică, azvârli piatra în mijlocul încăperii, peste focul care mai pâlpâia. Și aici, îndreptându-și trupul, devenit dintr-o dată uriaș, trase în piept cu lăcomie izul bine știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
jumătate îngropată, plină de cenușă și de pământ. Rămaseră în prag, fără să înainteze, privindu-l pe d'Arrast în tăcere, ca și cum l-ar fi întrebat ceva. Dar el nu rostea nici un cuvânt Atunci fratele îl duse lângă piatră pe bucătar, care se lăsă să cadă la pământ. Apoi se așeză și el, făcând semn celorlalți. Lângă el veni bătrânul, apoi fata nopții, dar nimeni nu-l privea pe d'Arrast. Se ghemuiseră în jurul pietrei, tăcuți. Numai vuietul fluviului urca până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nimeni, și zgomotul apelor îl umplea de o fericire năvalnică. Stătea cu ochii închiși, salutând, plin de bucurie, propria-i forță, salutând, încă o dată, viața care începea din nou. Undeva, foarte aproape, izbucni o detunătură. Fratele se îndepărtă puțin de bucătar și, pe jumătate întors către d'Arrast, fără a-l privi, îi arătă locul gol: - Așază-te cu noi. -----------------------
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
plimbați prin parcurile, piețele, magazinele cu produse naturiste, ceainăriile și templele din orice cartier chinezesc din lume. De multe ori, aceștia își câștigă existența ca medici și fitoterapeuți, astrologi și practicanți ai artelor marțiale, caligrafi și pictori, chiar și ca bucătari și vânzători de fructe. În general, practică disciplinele taoiste în intimitate, la ore inaccesibile din zi și din noapte. Dacă veți căuta suficient de bine, veți găsi, cu siguranță, un profesor - sau poate că el vă va găsi pe dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mistere „de nepătruns” ale caracterului și culturii chineze. Tao se desfășoară asemenea unui fir de aur de-a lungul țesăturii culturii chineze. Principiile fundamentale ale bucătăriei chineze, de exemplu, au fost formulate de medicii și fitoterapeuții taoiști - și nu de bucătari și gurmanzi -, ceea ce explică de ce mâncarea chinezească este digerată atât de ușor, încât „ți-e foame din nou după o oră”. În pictura chineză, taoiștii au stabilit natura ca fiind tema principală a artei și ei au fost pionierii tehnicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
probabil cea mai veche idee chineză documentată, rămân puternic implicate în viața cotidiană a chinezilor din ziua de azi. Arhitecții chinezi consultă geomanții taoiști înainte de a construi un zgârie-nori modern, medicii chinezi aplică sistemul de diagnosticare și tratare a pacienților, bucătarii chinezi echilibrează ingredientele și armonizează aromele în conformitate cu afinitățile lor naturale și așa mai departe. Poate unul dintre motivele pentru care studenții chinezi de astăzi excelează în mod atât de remarcabil în domeniul teoriei cuantice și al fizicii nucleare este acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
trebuie să-și păstreze atenția concentrată asupra celor Cinci Semne și a celor Zece Indicații ale reacțiilor partenerei sale și să adapteze profunzimea, ritmul și unghiul înfigerilor în funcție de semnalele ei. El trebuie să rămână lucid și atent, asemenea unui maestru bucătar în fața plitei, atent ca un bărbat care galopează pe un cal cu hamurile uzate. Dacă învață să citească indicatoarele care se află de-a lungul drumului întortocheat spre orgasmul femeii, bărbatul este capabil să stăpânească fără probleme arta reacției oportune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
diferitele moduri de înfigere pot fi toate folosite în fiecare dintre aceste poziții diferite, oferind o varietate și mai mare de reacții. Accesoriile iscusite Așa cum orice gurmand adevărat descoperă, mai devreme sau mai târziu, că chinezii sunt cei mai inventivi bucătari din lume, la fel și cunoscătorii artelor erotice își dau seama, în cele din urmă, că ei se numără și printre cei mai inventivi amanți din lume. Pentru o societate care crede cu convingere că „mâncarea și sexul sunt cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
tort de nuntă folosită la căsătoria fiicei președintelui Nixon. Mulți americani loiali au dorit să o aibă la rîndul lor, iar Casa Albă a publicat o rețetă pusă la punct în scopul de a putea fi folosită de oamenii obișnuiți. Bucătarii care au gătit conform instrucțiunilor acesteia s-au confruntat cu adevărate dezastre culinare. Marro comentează că, dacă angajații lui Nixon n-au fost în stare să fie sinceri în privința unei rețete de tort, cum li s-ar putea cere să
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
memorie a religiilor se exprimă în inseparabilul geniu plastic și gastronomic al popoarelor. Maniere de a vedea, maniere de a crede, maniere la masă alcătuiesc un tot. De ce să nu remarcăm că pictorii sunt, în cea mai mare parte, buni bucătari și, probabil, amanți mai buni decât compozitorii? Senzualismul picturii, intelectualismul muzicii savante. Vederea este mai intelectualizată decât atingerea, dar mai puțin decât auzul. Un sculptor va fi deci mai puțin "intelectual" decât un pictor, iar un pictor mai "manual" decât
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Sistemul studiourilor din America face din producător stăpânul operei care este filmul (prin dreptul la final cut), calitate rezervată în Europa regizorului. Cinemaul literar rezistă, într-adevăr. Dar televiziunea europeană se supune deja normelor americane, iar în lanțul McDonald's bucătarul-șef e un nimic pe lângă proprietar. Funcția de autor, într-un canal de televiziune, revine din ce în ce mai mult producătorului, înlocuit de acum cu programatorul. Autorul va fi atunci direct prezentatorul, iar grila săptămânală va defila fără dorință și fără plăcere, în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mijloace interne de îmbogățire a lexicului unei limbi. Unele substantive comune sunt, la origine, nume proprii de persoană sau de loc. Și dacă istoria unor astfel de cuvinte care au la bază nume de inventatori, de personaje politice sau de bucătari iluștri este dezolant de simplă (de exemplu, diverse unități de măsură din fizică și din chimie poartă numele inventatorului: amper, röntgen etc.), în alte cazuri, cum este cel al cuvântului mausoleu, trebuie să cunoști anumite întâmplări sau anecdote, care te
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cartea de bucate numită „a lui Apicius“, care datează de la sfârșitul secolului 4; este foarte interesantă și pentru faptul că are multe cuvinte populare, transmise limbilor romanice. Apicius, un cunoscut gurmand, a fost probabil autorul acestei lucrări, scrisă inițial pentru bucătarii aristocraților. Ulterior, un anonim a adaptat-o pentru un public mai larg și a completat-o cu alte rețete culinare, dintre care unele dietetice și medicale. Câțiva termeni latinești din acest domeniu semantic au fost moșteniți în toate limbile romanice
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
la grătar, foarte gustos, dacă e bine pregătit. Cei mai mulți lingviști consideră că acest cuvânt are la bază numele marelui poet romantic francez François René viconte de Chateaubriand, numit, după căderea lui Napoleon, ambasadorul Franței la Londra (1822); se pare că bucătarul lui ar fi inventat această rețetă specială de grătar. Fiind mâncarea sa preferată, a primit numele scriitorului. Mai puțin probabilă este explicația care pornește de la numele unei localități din Franța. Savarină este numele unei prăjituri însiropate, servită cu garnitură de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
într-o bucătărie anostă, adică nu s-a integrat stilului gastronomic, modificându-l către o sinteză originală. Omleta, considerată astăzi o rețetă tipic britanică, a fost introdusă în Anglia de-abia la finalul secolului al XIX-lea, de către Escoffier, marele bucătar francez. De altfel, englezii înșiși se amuză (haz de necaz?) pe seama dezinteresului lor culinar, prin zicala „francezii cunosc cincisprezece feluri de a prepara o legumă, în timp ce noi avem un singur fel de a prepara cincisprezece legume“. Conservatorismul englez este depistabil
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
originalitatea unei bucătării nu trebuie să fie efectul hazardului, deși uneori acesta se află la originea unor preparate culinare deosebit de reușite, cum ar fi „puiul à la Marengo“; în ziua de 14 iunie 1800, pe câmpul de bătălie de la Marengo, bucătarul lui Napoleon Bonaparte era disperat: austriecii capturaseră rezervele de mâncare ale bucătăriei sale! Se apropia ora de masă a generalului Bonaparte și bietul bucătar nu mai avea la dispoziție decât ulei, un pui, câteva ouă, câțiva raci, roșii și usturoi
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
puiul à la Marengo“; în ziua de 14 iunie 1800, pe câmpul de bătălie de la Marengo, bucătarul lui Napoleon Bonaparte era disperat: austriecii capturaseră rezervele de mâncare ale bucătăriei sale! Se apropia ora de masă a generalului Bonaparte și bietul bucătar nu mai avea la dispoziție decât ulei, un pui, câteva ouă, câțiva raci, roșii și usturoi. Mai întâi a prăjit puiul tranșat, apoi, în același ulei, a făcut ouăle ochiuri, împreună cu felii de roșii și usturoi tocat, după care a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
dată servitorilor. Asemenea rețete vădesc calitatea culturală a actului culinar. Scopul este realizarea unui fel de mâncare în care să nu se regăsească starea primară a ingredientelor, ci un ansamblu de culori, consistențe, gusturi și mirosuri noi, creat prin meșteșugul bucătarului. Acesta din urmă pornește de la natură, a cărei savoare nu o distruge, ci o îmbogățește prin știința sa. Mai precis, o re creează. În acest sens, bucătăria este o alchimie, cratița, un creuzet, iar produsul final nu poate fi obținut
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
la curțile regale, cât și alimentația săracă a țăranului. Între aceste două lumi, ruptura pare la fel de iremediabilă ca aceea dintre le brouet, supa din pâine uscată a plugarului, și păunul gătit la curtea regelui Franței. Nici în vremea Renașterii, când bucătarii italieni au ajuns în Franța odată cu suita Ecaterinei de Medicis, soția lui Henric II, lucrurile nu stăteau altfel. Pe vremea lui Ludovic XIV, când rafinamentul culinar ajunge la culmi neatinse de pe vremea banchetului lui Trimalchio, descris de Petroniu (s-a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
culmi neatinse de pe vremea banchetului lui Trimalchio, descris de Petroniu (s-a afirmat, de altfel, că modelul meselor Regelui Soare era cel al Romei imperiale), se simte prima adiere de democratizare gastronomică: La Varenne publică în 1651 Le cuisinier français (Bucătarul francez), volum tipărit în nu mai puțin de 100 000 de exemplare! O altă carte de bucate, cea a lui François Massialot, din 1692, oferă deja, prin rețetele sale, un model simplificat al bucătăriei franceze, potrivit pentru mesele burghezilor. Dar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de exemplare! O altă carte de bucate, cea a lui François Massialot, din 1692, oferă deja, prin rețetele sale, un model simplificat al bucătăriei franceze, potrivit pentru mesele burghezilor. Dar schimbarea radicală are loc în 1789: imediat după Revoluție, mulți bucătari își deschid restaurante, nemaiavând de lucru la curțile nobililor. Primul semnal în acest sens fusese dat în 1765, când Beauvilliers înființase la Paris primul restaurant. Astfel a ajuns populară marea bucătărie franceză. Câțiva ani mai târziu, Antonin Carême (1784- 1833
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mai diferite, atât grase, cât și slabe!) fiartă îndelung alături de morcovi, praz, ceapă, usturoi, ciuperci și țelină. Este o mâncare a săracului (constituie o întreagă masă, fiindcă furnizează atât supa, cât și carnea gătită), înnobilată însă de Carême și de bucătarii care i au urmat. Tot Antonin Carême este cel care a codificat folosirea sosurilor (în lucrările sale apar nu mai puțin de 200!), el însuși fiind creatorul sosului olandez (din unt și gălbenușuri). Rostul acestora este de a masca aspectul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
află întâlnirea dintre la haute cuisine, ajunsă după 1789 la o fericită extindere democratică, și uriașul patrimoniu culinar ce alcătuiește bucătăriile regionale ale Franței. Prima, cea „înaltă“, a fost și este o bucătărie de autor, caracterizată prin creativitatea fiecărui mare bucătar. Ea cuprinde „rețete de autor“, spre deosebire de bucătăria regională, poate la fel de valoroasă, dar la fel de anonimă ca folclorul. Amândouă sunt originale, însă numai una, cea „înaltă“, își poate permite luxul exhaustivității, cealaltă fiind cantonată în specificitate regională, deoarece a fost nevoită să
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
spuză, călugărește, sau la halcana de carne tăvălită-n schinduf și pârjolită pe jăratec. [...] Există la români câteva procedee culinare, născocite parcă anume pentru a uimi până și pe cel mai sceptic locuitor al acestei planete, stârnind admirația și zavistia bucătarilor cu diplomă. Despre unul dintre acestea am să vă povestesc astăzi.“ Ceea ce urmează este rețeta mielului „gătit haiducește“, rețetă reprodusă de către Radu Anton Roman, ocazie de care profită pentru a polemiza cu „bon-viveur“-ul, „citadinul“, „hedonistul“ său predecesor în ale
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
și frecate până ajung pastă; fiecare disc se închide cu un alt disc, iar marginile se lipesc cu grijă. Acești „bulzișori“ se dau prin ou, făină și iarăși prin ou, iar la sfârșit se rumenesc tot în ulei de măsline. Bucătarii italieni din zilele noastre au și ceva noutăți în materie de bulz: Nidi di polenta con gorgonzola e mostarda („Cuiburi de mămăligă cu gorgonzola și muștar“). În concluzie, bulzul o fi el mioritic, dar, în acest caz, Miorița a emigrat
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]