3,671 matches
-
culoare, să se asorteze cu pereții. Totuși, n-am putut să admir nimic, pentru că fiecare suprafață era încărcată cu diverse instrumente de înfrumusețare. Davide, cosmeticianul, transformase literalmente încăperea în salonul lui personal. El pudra obrajii lui Julie, Raquel îi aranja buclele, iar Irinia, pedichiurista poloneză, îi pilea unghiile de la picioare. Asta nu-i nimic. Am auzit că unele fete newyorkeze nu pleacă la nici o petrecere fără să-și consulte dermatologul pentru eventualele imperfecțiuni ale tenului. —Arăt fericită? Am zâmbetul natural? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
obrajii lui Julie căpătau culoarea rujului ei roșiatic NARS. —A fost total grețos! Am crezut c-o să vărs! M-am simțit atât de umilită... țipă ea. Mi s-a făcut încă și mai rău când am văzut noua coafură cu bucle a gemenelor Vandonbilt. Nimeni din orașul ăsta nu-și face coafură nouă înaintea mea, Mooki, nimeni! Pare grav, remarcă Charlie. Voi, fetelor, aveți o viață foarte grea. Nici nu-ți dai seama ce povară e să fii atât de strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
stăpîn care Își amintește În treacăt zilele fericite petrecute alături de răposatul său animal de companie. Luă un pumn de țărînă și Îl aruncă pe sicriu, apoi Își trecu mîna prin părul Înfoiat cu föhnul, lăsîndu-și cîteva fire de nisip În buclele argintii. Reverendul Davis trebuia să Înceapă serviciul funerar, dar aștepta să se apropie un grup de Întîrziați care tocmai intrase pe poarta cimitirului. În frunte era David Hennessy, care saluta dînd din cap În dreapta și-n stînga, În vreme ce făcea rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu toc lat potrivit, mă cam bat, îi port foarte rar. Ce bine-ar fi să mă eliberez și de ei, și de ciorapi și să stau desculță! Oftez și urc cu privirea, studiindu-mi părul lung și brun, cu bucle învârtejite care-ncotro (numai încotro vreau eu, nu!). De groază! De ce oare nu vrea să stea drept sau să fie creț de-a binelea, ca al Georgianei? Nici așa, nici așa - cum e totul la mine! Uf, cât mă urăsc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-se în oglindă. în felul acesta se calma în totdeauna, de foarte mulți ani. Se privea în oglindă, masându-și ușor tâmplele. își admira tenul neted și catifelat, își trecea mâna cu unghii lungi și lăcuite prin părul negru, cu buclele întinse la coafor. Nu avea nevoie de ochelari ca să se vadă mai bine. Se vedea suficient de clar și fără ochelari. Doar puțin înce țoșat. îi făcea bine să se vadă, se simțea bine în pielea ei și asta o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ionescu se opri locului, stânjenită de vociferarea stri dentă care-i scrijelise auzul. Apoi își recompuse mina; îi zâmbi larg vânzătoarei joviale și o sărută pe obraji, pentru a-și camufla totala siderare. Pe ascuns, în timp ce-și aranja buclele brune, îi studie prin ochelari ecusonul. Da, o chema Leni. Nu-și amintea deloc, absolut deloc, de ea. Leni sporovăia afectată, ne scăpând-o din ochi, cu un soi de stupoare necioplită, iar doamna Ionescu dădea din cap, zâmbitoare, și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
telefon. Formă numărul Georgianei fără să mai stea pe gânduri. La telefon îi răspunse chiar aceasta. Glasul ei suna sec, lipsit de inflexiuni, dar Clara îl recunoscu. în fața ochilor îi apăru chipul Georgianei de odinioară, rotund și pistruiat, înconjurat de bucle cârlionțate. Clara inspiră adânc și se prezentă. Georgiana se bucură s-o audă și glasul îi deveni mai cald. — Vai, ce păcat că nu am drum într-acolo prea curând, aș fi venit să te văd, zău așa! oftă ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
plin cu legume proaspete. Este Amalia, bucătăreasa. Ca întotdeauna se dovedește a fi o apariție plăcută și îngrijită. Poartă o rochie subțire de in, maro deschis, cu mâneci scurte, ușor decoltată. Părul lung, lăsat pe spate, formează o cascadă de bucle roșcat-strălucitoare ce acoperă umerii și se revarsă generos către piept. Ochii vii dezvăluie candoarea unui suflet curat, fără vanități și orgolii. Buenos dias1, Amalia! Bărbatul vorbește spaniola cu un pronunțat accent slav. Se ridică, traversează camera călcând pe pardoseala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acolo. Se îndepărtează puțin ca să-l poată privi lung, cercetător. Te simți bine? Adică, într-adevăr bine? Da, sunt doar un pic obosit. Din spatele unei uși întredeschise, apare Sofia Hagiaturian. Înaltă, bine făcută, încă frumoasă, cu un cap cochet de bucle castanii, arată vârsta nedefinită a femeilor obișnuite să viziteze de timpuriu saloanele cosmetice. Linia severă a costumului taior bleumarin completează perfect privirea albastră în spatele căreia se ghicește inteligența rece, lucidă, care o ajutase să supraviețuiască în mlaștina perfidă și necruțătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
alte câteva uși ce decupează forme dreptunghiulare întunecate în pereții tapetați cu bun-gust pe care sunt atârnate la întâmplare tablouri în ulei de dimensiuni diferite, în general peisaje marine. Pune palma pe balustrada scării interioare de lemn care face o buclă ușoară și întoarce spre Anatol un zâmbet ironic prin care încearcă să disimuleze un ușor rictus de durere. Of, Doamne, reumatismul ăsta! Te rog, ajută-mă să cobor. Scara asta pare că se lungește de la o zi la alta. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
relații de rudenie spirituală este tocmai atenția dată operei nicasiene. Indiferent că le spunem cercetători, exegeți, noicologi sau editori ai operei sale, ei alcătuiesc o familie aparte. Și chiar dacă, de-a lungul vieții, unii dintre ei au mai trecut prin buclele colaterale ale aprofundării altor gînditori, mai devreme sau mai tîrziu, parcă răspunzînd unei chemări nostalgice de revenire la origini, ei s-au întors la Noica. Paradoxul este că oamenii aceștia, chiar dacă nu s-au întîlnit niciodată, se știu între ei
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
plătii și ieșirăm, dar apoi îmi veni un gând și revenii." Domnu Suciu, îi spusei, ai putea să-mi faci o curea pentru fetiță?" "Ce fel de curea?" "Una subțire, pentru sărit..." "Așa pentru joacă?" zise cismarul. Da, cu o buclă la capete, s-o poată ține și s-o întoarcă peste cap." " Da' e prea mică ea pentru jocu-ăsta:', zise cismarul. "Nu sânt mică", zise Silvia. "Bine, fata tatii, conveni cismarul, ia să-ți iau eu măsura. O să-ți fac
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
recepția lucrărilor și dezafectarea sau conservarea facilităților temporare folosite la retehnologizare. ... Principalele caracteristici ale Unității 1 retehnologizată sunt: ● Puterea termică 2062 MW(t); ● Puterea electrică brută 706.5 MW(e); ● Consum servicii interne <8%; ● Număr canale de combustibil: 380; ● Număr de bucle: 2; ● Număr de generatoare de abur: 4; ● Presiunea (D2O) în circuitul primar: 9.89 MPa; ● Temperatura la ieșirea din circuitul primar: 310°C; ● Presiunea aburului saturat (H2O): 4.6 MPa; ● Temperatura apei de alimentare: 187.20°C. Principalele activități pentru implementarea subproiectului 2: ● Extinderea amplasamentului
ACORD DE MEDIU din 14 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299875]
-
în plafon. Încăperea fu inundată de o lumină crudă. Deși filtrată, puse la grea încercare sistemul nervos epuizat al lui Ripley. Imensitatea neantului se întindea dincolo de geam, iar o parte a modulelor de locuit ale stației Gateway alcătuiau ca o buclă pe partea stângă: celule de plastic asamblate ca piesele unui joc de montaj. Extremitățile celor două antene apăreau în partea de jos a câmpului ei vizual. Dar atenția ei se concentra asupra curbei luminoase a globului pământesc. Pata brună străbătută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Nu mai este acolo. ― Vrei să spui că a murit. Nu era o întrebare, iar Ripley dădu încet din cap. Începea să-și aducă aminte de o fetiță care semăna cu Newt: o frumusețe cu un căpșor drăgălaș și cu bucle brune. Încerca în zadar să facă o legătură între această amintire și holograma bătrânei, a necunoscutei în care se metamorfozase fiica ei în vreme ce era adâncită în staza hipersomnului. Amintirea tatălui ei, era încă și mai îndepărtată. O felie de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și reactoarele învârtindu-se în gol; pompierii pierduți prin ceață, minusculi, inutili. M-am sprijinit de-un perete, îmi apăsam degetele de tencuială și asta îmi făcea bine. De fapt, leșinul n-are nimic frumos, nu vezi nici volane, nici bucle, nici decolteuri; doar luminițe multe, ca de Crăciun în desenele animate. După aia cazi într-o găleată neagră, imensă, căreia cineva i-a tăiat fundul. Mi-am scuturat hainele și-am început să cotrobăi prin casă, îndârjit de Rapotan. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
labirintul de culoare cimentate și reci care semăna atât de mult cu cel de la Literele bucureștene, zăcea bustul lui Eminescu. Nu-l găsisem, dar nici nu mă străduisem prea tare; nici doctorul Weidle nu părea să fi auzit de el. Bucla se încheiase: așa arătau locurile, așa oamenii. Știam totul, la milimetru: pe care străzi s-o iau, ce spații să evit, pe unde m-aș putea retrage. Lipsea doar inginerul Marin Grosescu și plimbarea noastră de-a doua zi, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu trei sferturi din colecția nepotului. O plătisem de trei ori peste prețul pieței, dar asta nu trebuia să se știe; Maria m-ar fi ucis. După o ultimă coborâre, 38-ul a încetinit, răsucindu-se cu ambele vagoane în bucla de la capăt. Pentru o clipă, am crezut că voi zbura în burta rotundă a dealului, spre grădinile cu pomișori și vie; deraierea se petrecea însă pe altă hartă, departe de mintea mea și mișcările de manetă ale vatmanului. Apoi tramvaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
jucăria copilului, am extras Pif-ul și mi l-am așezat pe genunchi. Nu l-am deschis imediat. Am savurat fiecare linie, fiecare segment al coperții, fiecare curbă a desenului: banda roșie, lată; literele înflorate, cu f-ul răsucit într-o buclă neagră, mimând umbra titlului; pata galbenă, zimțată, pe care era scris numărul, ca flacăra pistoalelor din benzi desenate; desenul lui Poirier, cu magicianul năsos care dădea lovitura de grație sau poate doar își păcălea cititorii, într-un nor de steluțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se deschidea incredibil de larg și-mi auzeam urletele de plâns. După Berggasse, m-am oprit în dreptul hotelului. Câteva secunde, doar cât să-mi trag sufletul. Știam cine sunt: îmi găsisem originile, iar arborele meu genealogic acum se închidea, ca bucla unei povești, când se-apropie de final. Eram o canalie, un geniu, un prinț al înșelăciunilor și din nou un geniu. Dar rolul meu se încheiase. Îmi cedasem drepturile de autor asupra vieții și minții: meserie, prieteni, obiceiuri, șefi, iubite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ștergem și-o înlocuim cu alta, convenabilă. Doar naivii și ignoranții mai cred în coincidențe.“ „Eu în ce categorie intru?“, am tatonat. „În niciuna. De-aia te afli aici, și ceilalți nu. Să completezi ultima verigă a întâmplărilor. Să închizi bucla deschisă de bunicu’ Vitalian dintr-o neglijență a noastră și-un accident al istoriei.“ „Credeam că accidentele nu există, la voi. Și de ce tocmai bunicu’ Vitalian?“ „Nimeni nu-i perfect. Dintr-o regretabilă eroare de reprogramare, bunicu’ Vitalian nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dat comuniștii de planuri cât trăia, că-l trimiteau direct la Canal. Intermediar trebuia să fie Penciulescu, dar tipul moare într-un accident de mașină chiar în Moroieni, îl lovesc unii care furaseră nu știu ce din sat și fugeau de jandarmi. Bucla s-ar fi închis aici: nemții ar fi primit informația înapoi, iar rușii ar fi rămas cu buza umflată pentru următoarea jumătate de secol. Din nefericire, când Siguranța s-a pus pe urmele lor, au ascuns cutia în statuile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
omorât bunicul. Deci nu există...“ „Paradoxul lui Barjavel. Vezi? Ai început să gândești ca un adevărat prozator!“ Din nou un moment de tăcere. Se-auzea doar ploaia ticăind pe-acoperiș. „Și-acum?“ „Și-acum, se va-ntâmpla exact ce trebuie. Bucla va fi închisă și perturbarea eliminată. Armurile lui Alexandru Dimitriu vor fi demontate și casate. Aparatul lui Camil se va întoarce la locul lui din Balcic. Viața lui Ștefan Luchian va fi mutată în alt interval (să zicem, 1868-1916), iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
normă” până la limitele unei „tabuizări” a obiectului - prin procedee uneori facile, simili-alegorice, de tip catahretic („cutia gândului se ascunde în tufișurile creierului / hăitașii destinului o alungă”, „maxilarele cerului s-au încleștat în aluatul luminii”, „șarpele oboselii urcă pe scările încheieturilor”, „bucla cometelor trece peste fruntea lacului”, „arcul vinelor se încoardă și zbârnâie spre inimă săgeata sângelui”, “în gâtlejul zărilor vinul amurgului gâlgâie”, “înșiră pe ața plânsului metaniile ochiului” etc. etc.). „FRANCISCANISM” LIRIC Poemele adunate în același an cu Brățara nopților (și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
adoarme pe buze”, „genele descriu în argintul minutului frunze”, „miresmele își lovesc în aer cheile”, „fântâni obosesc ca metalele”, „peștii fosforescenți șsuntț ca afișe luminoase”, „arcușul rechinilor urcă pe violoncele de ape / din toamna adâncurilor aurul peștilor în frunze / ce bucle meduzele cum se apleacă / și ca șervețele de ceai marginea catifelată a peștilor torpile”, „glasuri lasă dâre de argint ca melcii”... Dacă poemele din ciclul Terase (al doilea din volum) mai amintesc prin sintaxa eliptică și unele imagini șocant-moderniste de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]