2,408 matches
-
exemplu, sau în cea a lui Stănică Rațiu din romanul lui G. Călinescu, Enigma Otiliei și chiar a lui Pirgu din ineditul roman al lui Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche. Aceștia par a ilustra la fel de bine tipul Don Juan-ului bucureștean caragialesc, atât pe cel insinuat în Mitică Lefterescu din schița Five o'clock, cât și pe cel al cuceritorului cabotin Nae Girimea. Profunzimea psihologică, sondată experimental în romanul Hortensiei Papadat-Bengescu, modifică substanțial componentele clasice ale tipului, asimilate atât de bine
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de stradă, ziduri ciclopice, stâlpi În lemn sculptat, bolți, arcuri, coloane dorice, ionice, corintice, ogive, vitralii, gulii gotice, străchini bizantine; un amestec vizând lipsa de stil programatică, dar ce spun eu, chiar astfel, prin negație, se manifestă un stil, cel bucureștean, un fel de spoială În care Încap damfurile din Fanar, ca și sulimanurile curților europene, mă sufoc de atâta imitație, căci, vorba lui Călinescu, eu sunt grec. (marți) Ies cu Vasile În fața Universității să mă „imortalizeze“: „Cine știe, poate ajungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și P.C.U.S. Marți seara s-a Înapoiat În capitală, venind de la Moscova, delegația P.C.R., condusă de tovarășul Nicolae Ceaușescu, care a purtat convorbiri cu o delegație a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Deși era seara târziu, mii și mii de bucureșteni au venit la aeroport și l-au Întâmpinat pe tovarășul Nicolae Ceaușescu cu multă căldură, ovaționând puternic, entuziast, pentru Partidul Comunist Român și Comitetul său central. În vederea ajutorării populației sinistrate din zonele afectate de inundații, În Întreaga țară au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
șir nu știu de ce Cehov și Shakespeare ce abia apăruseră la țară unde mă ivisem În colibă prin repartiție, tata era medic, nașul s-a pierdut În vie. Așa că degeaba susțin tot mai rar că reprezint a cincea generație de bucureșteni, deoarece bucuria unor confrați născuți dintotdeauna la țară este să mîrÎie că eu sînt din județul Galați. Motiv pentru care umblu permanent c-un foarte vechi și greu album de fotografii În geantă, prima, făcută În 1898, „La Radu” pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
participe interactiv și reușesc să le tragă de păr (unuia Îi rămîne un smoc În mînă). Urale. Pe carosabilul lui 6 martie, chiar pe linia continuă, e tîrÎtă de mîini, de doi mineri, o tînără frumoasă, Îmbrăcată cochet, care plînge. Bucureștenii sînt Înfierbîntați. Strigă ce-ar trebui, după părerea lor, să-i facă minerii fetei. Grupele de intervenție de sub pămînt au năpădit orașul, dirijează circulația cu Încîntare, cer să li se arate buletine și legitimații de serviciu, controlează genți, sacoșe, plase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prepari. Teach me read. În ce privește Prea tîrziu, trebuie spus că e foarte cald. Peste patruzeci de grade, mor oameni tocmai În India, În schimb vin din Moldova niște indivizi ca să se instaleze În apartamentele noastre de la blocuri zicînd că-s bucureșteni pentru că se dau cu vopsea galbenă pe păr sau pe ce se dau. Printre ei și Lucian Pintilie. Din Franța. Am impresia că totul a pornit de la ultima, celebra replică din Reconstituirea, cînd George Mihăiță moare lovindu-se cu ceafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
muntean din Muntenia și capitalist din Capitală: capitalist dă București, făcu el o specificație anume. Se lăsă necesarul moment de tăcere. Prin cenușiul zilelor ultimei decade a lui noiembrie, trenul Intercity gonea ca din tun. Vladimir își consuma primul whisky. Bucureșteanul continua să viseze cu ochii mari și triști, pe figura-i de rebel perpetuu, fără să-i pese, atunci când rostea vreun cuvânt, dacă e ascultat sau nu de comeseanul din fața lui: Tata plecase din Pleașa sau din Pleșești să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai drag loc pentru el, basarabeanul, din toată Capitala: în Parcul Cișmigiu! În Cișmigiu, era pe atunci și o grădină zoologică, unde se țineau câteva exemplare de vietăți ale pădurii. Între ele, era mai cu seamă un cerb, pe care bucureștenii îl botezaseră Gică și care îi plăcea tatei în mod deosebit, fiindcă-i amintea de munți, de păduri, de viața liberă de altădată, de lipsa grijilor și a asupririi. De la gard, tata îl chema pe cerbul Gică, răsplătindu-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și cu coniac ( nota bene! În recentul și greoiul comerț socialist incipient, încă nu se lansase, pe atunci, votka sovietică sau alte spirtoase din astea). Turnau voinicii în ei, până când se uitau cu ochii cruciș și li se împleticeau ciubotele. Bucureștenii și mai ales pușlamalele, haimanalele și coconii făceau haz de soldații Victoriei, care lălăiau, hălăduind pe mijlocul străzii, ținându-se de după cap, cu rubașca desbumbată la piept, uitând să-și mai culeagă bonetele căzute în urma lor, pe caldarâm, pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trecuse de atunci? Numai 4 ani? Din care 2 petrecuți pe front. La fel de bine puteau fi și 100.... Povestea lor începuse la școala de echitație "Pegas", una dintre locațiile la modă frecventată de numeroși tineri și tinere aparținând high life10-ului bucureștean. Acolo Marius a auzit pentru prima dată vorbindu-se despre domnișoara Hagiaturian. Nici nu era prea greu, numele ei fiind pe buzele tuturor, bărbați și femei deopotrivă. Deși pe față își arătau mereu bucuria când o vedeau, tinerele domnișoare, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
într-o aparentă stare de acalmie, mult mai înnebunitoare decât cea mai intensă canonadă, fiecare zi o trăiește cu impresia condamnatului care-și fumează crispat ultima țigară în fața plutonului de execuție. Cu toată uluirea și disperarea aduse de raidurile aeriene, bucureștenii încearcă să limiteze pe cât posibil pagubele. Iar unii, cu toate măsurile dure ale Mareșalului, o fac într-un mod atât de evident încât pe străzile elegante se văd mai multe ca niciodată limuzine scumpe care trădează afaceri tenebroase, petreceri îmbelșugate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să-mi dau seama când văd unul. Dedicat cauzei ca și tine? Bineînțeles. De altfel mama și sora lui au sfârșit la Ravensbrück89 tocmai pentru aceste convingeri. Un sfat. Spune-i să poarte pălăria mai nonșalant, pe o sprânceană. Nici un bucureștean care se respectă nu o poartă ca pe o caschetă militară. Da, am să am grijă să-i spun. La revedere, Rosa. Ai grijă de tine. Aveți grijă de voi. La o bună revedere, Marius. Și mulțumesc pentru urările tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
adresă cu voce Înceată: - Ați văzut ce-i viața, domnule judecător? Întrebarea nu aștepta nici un răspuns. Continuă apoi prinzîndu-mă de braț: - Mi-aduc aminte cu plăcere și acum de orașul dumneavoastră - de fapt și al nostru. Soțul meu, care e bucureștean cum știți, Îmi spune mereu că e unul din orașele frumoase ale țării. Că ar fi fost reconstruit după pacea de la Adrianopol, după modelul Odesei; nu știu ce-i adevărat În asta, dar mi-a plăcut mult de tot. Am trecut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Munteanu! Totul cu sunet și lumini “ca la oraș”, spre uimirea localnicilor, obișnuiți cu “țepele” pe care le dau diverși “impresari” veroși, specializați în păcălirea credulilor, în absența unei legislații ferme. Și pentru a nu-i întrista prea tare pe bucureșteni, încheiem salutând cele două seri de excepție organizate în Capitală de Lucia Cherecheș într-o ambianță de vis, în care și-au pus talentul în valoare Nicola, Alexandru Jula, Radu Ille, Alexandra Canareica, trupa de dans “Rebel”. Concluzia noastră: uite
Flori de toamn? by Yvonne MENCIU () [Corola-journal/Journalistic/83440_a_84765]
-
reginei Carmen - Sylva și regele Carol al II-lea, prima audiție absolută a Concertului pentru pian și orchestrăde Sabin Drăgoi, sub bagheta maestrului Ionel Perlea, anii grei ai celui de-al doilea război mondial (1940-1945), cutremurul de pământ devastator pentru bucureșteni, rebeliunea legionară, refugiul familiei Cionca în Ardeal (Sebeș) la familia soțului, Horia Pipoș, clipele dramatice ale bombardamentului american din 4 aprilie 1944 și a celui german din august 1944. Desigur că paginile memorialiste cele mai interesante rămân cele consacrate concertelor
Muzicieni rom?ni in texte si documente(XXV). Fondul Aurelia Cionca(III) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/83684_a_85009]
-
lucrările celor mai mulți compozitori români sosiți de peste hotare, lucrări semnate de Corneliu Dan Georgescu de la Berlin, Eugen Wendel de la Köln, Sever Tipei din Illinois-Statele Unite, Horia Șurianu de la Paris, Dana Probst de la Viena, autori cărora li s-au alăturat lucrările compozitorilor bucureșteni Laura Manolache, Silvia Macovei, Nicolae Teodoreanu. Este pe cât de uimitor pe atât de lesne de constatat faptul că o muzică ce se lasă greu cucerită, o muzică de subtilă comunicare, cum este cea a lui Aurel Stroe sau Yannis Xenakis
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
întreprinsese atâtea sforțări de decanaliere. A fi primar al Sinaiei, pe vremea lui Ion Luca Caragiale putea fi o adevărată plăcere, în împrejurarea în care urbea găzduia perechea regală o bună parte din an, iar orașul se dezvolta rapid, pe măsură ce bucureștenii descopereau încântătoarea vale a Prahovei. A fi primarul Capitalei, în timpul copilăriei și anilor de formație ai lui Mateiu, era, totuși, un post rezervat elitelor, chiar dacă problemele țineau de gunoi, sacale de apă, inundații, incendii, ordinea la manifestații politice de câte
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
Fundațiilor Regale" nr. 11, 1944, p. 364-381, și nu în 1947, cum se indică în mod greșit în volumul publicat postum S. Stoilow, "Matematica și viața" (Editura Academiei, București, 1972), unde acest articol este reprodus. Barbilian și Stoilow erau amândoi bucureșteni, dar locuințele lor se aflau la o oarecare distanță. Scrisorile pe care și le trimiteau unul altuia nu foloseau serviciile poștale, ci erau transmise printr-un servitor. În mod normal, scrisorile lui Stoilow ar fi trebuit să se afle în
Ion Barbu într-un document revelator by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17075_a_18400]
-
se va reprezenta încă în stagiunea aceasta la Londra, de către societatea "International Dramatic Authors and Musical Composers Association". Opera muzicală se va executa sub conducerea a chiar directorul societății, d. Edmund Gerson. Din satisfacerea aceasta care i se dă compozitorului bucureștean se poate conchide cât de competentă a fost opinia a o sumă de pene ziaristice din fericita capitală a României. [1 martie 1870 ] {EminescuOpX 203} ["CESTIUNEA ART. 7 A ÎNLĂTURAT... Cestiunea art. 7 a înlăturat pe câtva timp interesul pentru
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dar nu știe cum se petrece fenomenul, se irită și devine caustică, această causticitate sporind însă, și nu diminuând hohotele celorlalți. De aceea, în mod curios humoristul nostru, adică acest tip de humorist, căci se disting și altele, spre deosebire de un bucureștean, e plin de ranchiună, foarte obraznic, deșucheat și plin de sine, mai ales dacă a băut un pahar; în acele clipe întreaga lui persoană cere palme și picioare în..., care adesea i se și dau, palme și picioare pe care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ales dacă a băut un pahar; în acele clipe întreaga lui persoană cere palme și picioare în..., care adesea i se și dau, palme și picioare pe care el e departe de a le primi ca pe un omagiu, în timp ce bucureșteanul arată o figură blazată și te trimite cu un dispreț suveran la origine, fără să-ți poarte pică. Nu sânt absolut sigur de aceste caracterizări, dar astfel îmi părea colegul meu care ținea un capăt al pancartei și care mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Mă oprii, se apropiase chelnerul. "Domnul Ionică, zise el , nu luați o gustare? Avem icre negre!" "Cum icre negre?! protestă parcă prietenul meu. De unde dracu le aveți?" "Se mai găsesc! zise chelnerul ca și când chiar se mai găseau. Nu le mănâncă bucureștenii pe toate, ne mai trimite și nouă din când în când o cutie, două..." "O cutie, două?!" îl îngînă Ion. Da, două, trei... nu prea se mănâncă, clientul se sperie de preț... Nici icrele roșii nu se mănâncă, se usucă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Evident, era adevărul pe care îl spunea el... "Și cât v-au dat, dom' general?" "Opt ani!" Nu era de mirare. Se începea de la trei până spre zece, șaisprezece... Poetul, un ins înalt ca o prăjină, semănând cu o barză, bucureștean, avea parcă tot timpul un surâs sarcastic pe buze, dar un sarcasm bonom sau mai bine zis boem, ca și când nu putea uita cafenelele și viața literară din care fusese smuls fiindcă fusese prieten cu doi critici țărăniști care îl cultivau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nimeni și dacă totuși cineva încearcă să spargă ușa, să-mi telefoneze imediat. Așa s-a și întîmplat și am telefonat și eu lui Mircea, primul-secretar al județenei. Ce se întîmplase? începu Matilda să povestească. Mircea e un fost ilegalist, bucureștean, pe care îl auzisem odată când venise pe la noi, pe la arhitecți, salvîndu-l cu o singură frază pe Gociman, care tocmai fusese dat afară de la catedră și era amenințat să fie dat afară în general și din Arhitectură. "Dar Gociman unde
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acest timp în curtea școlii izbucniră deodată copiii, dar fără rumoarea de altădată, după cum mi-aminteam eu că făceam când goleam clasele, cu strigăte și țipete ascuțite al căror vacarm se auzea departe în cartier. Nu, erau copii liniștiți acești bucureșteni și aproape toți bine îmbrăcați, unii chiar prea bine și parcă prea maturi cu mica lor trufie liniștită pe chipuri, cu acea expresie deloc reconfortantă pentru un om mare, că noi nu mai contăm și dacă mai aveam vreun rost
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]