1,985 matches
-
cele care captează interesul multora dintre semenii noștri. Și în această privință, explicațiile cotidiene se intersectează cu cele ale specialiștilor, nesuprapunându-se însă. O explicație generală frecvent invocată în tratatele de specialitate - și care nu numai că nu coincide cu bunul-simț, ci îl și sfidează oarecum - este formulabilă într-un (cvasi)paradox: cum de indivizii din societatea contemporană, care se aleg liber ca soț și soție pe temeiul dragostei adevărate (romantice), dezinteresate, ajung să divorțeze în asemenea proporție? Ironic (și paradoxal
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
între generațiile din familie. Ele se desfășoară cu predilecție pe planul atitudinilor și valorilor. În mod tipic, părinții consideră actuala mentalitate și conduită a tinerilor (în particular a adolescenților) ca fiind prea libertină, fără un suficient respect pentru tradiții și „bunul-simț”. La rândul lor, copiii și tinerii percep generația în vârstă ca fiind de modă veche și represivă. Aceste acuzații se reproduc din generație în generație. Generația „hipi” a fost contestată, bunăoară, de propriii copii mai mult decât și-au contestat
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
întreprinderi. Cei ce scrutează cu responsabilitate științifică realitatea socioumană insistă însă necontenit că ea trebuie mai întâi atent studiată. (Fără îndoială că un asemenea deziderat, profesat mecanic, este el însuși nerealist, fiindcă pe de o parte sunt fapte evidente, de bun-simț, unde investigația e superfluă, iar pe de altă parte, există situații în care deciziile nu pot aștepta rezultatele unor cercetări minuțioase.) În plus, studierea diversității familiei în lumea contemporană sporește mult în valoare dacă (Demo, Allen, Fine, 2000, pp. 444-447
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
atât mai pregnant comportamentele concrete. Afirmația de mai sus este ilustrată convingător și atunci când încercăm să răspundem la o altă întrebare. Și anume, cum se ajunge de la o dragoste atât de puternică la insatisfacții și dezamăgiri? Un răspuns tipic al bunului-simț este că înțelegerea sau neînțelegerea dintre cei doi parteneri are la bază satisfacția sau insatisfacția sexuală. Există mult adevăr în această presupunere. Tulburări grave de dinamică sexuală (ejaculare precoce, neatingerea orgasmului, lipsă de apetit sexual) conduc la insatisfacții și la
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de tip focus grup sunt acceptate pe scară largă în cadrul studiilor de piață deoarece produc rezultate credibile la prețuri rezonabile. Patronii realizează importanța creării unui produs agreat, a publicității făcute acelui produs și a prezentării acelui produs publicului. Strategia de bun-simț presupune menținerea contactului cu clienții. Produsele au suferit schimbări majore în ceea ce privește designul, ambalajul și reclama datorită descoperirilor făcute cu ajutorul focus grupurilor. Campaniile de publicitate se axează de multe ori pe lucrurile pe care consumatorul le consideră calități ale produsului. De
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
care avea experiență practică („care avea mâinile muncite”); - dacă o persoană în care aveau încredere, cum ar fi medicul veterinar sau bancherul sau un alt fermier, le spunea personal că va fi un curs bun. Toate aceste descoperiri erau de bun-simț și ne întrebam de ce nu ne-am gândit mai înainte la ele. Ne-am păcălit atunci când am crezut că prezența era influențată în primul rând de percepția lor că ar avea nevoie de așa ceva. Atunci când cercetătorii din mediul academic au
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
primi nimic, Iar dacă doar spre a vă umili, nu vă veți Înălța; Sau chiar dacă veți intra spre a implora fericirea pentru semenii voștri, nu veți fi auziți. E destul numai să intrați În acest templu nevăzut”. Aroganță, obrăznicie, batjocură - bun-simț, bună creștere, bună-cuviințătc "Aroganță, obrăznicie, batjocură - bun‑simț, bună creștere, bună‑cuviință" Când stai jos, nu vorbi de sus. (Când te știi „cu musca pe căciulă”, trebuie să ai cel puțin bunul-simț de a tăcea.) „Ceea ce nu interzice legea interzice
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
intrați În acest templu nevăzut”. Aroganță, obrăznicie, batjocură - bun-simț, bună creștere, bună-cuviințătc "Aroganță, obrăznicie, batjocură - bun‑simț, bună creștere, bună‑cuviință" Când stai jos, nu vorbi de sus. (Când te știi „cu musca pe căciulă”, trebuie să ai cel puțin bunul-simț de a tăcea.) „Ceea ce nu interzice legea interzice pudoarea.” (Seneca) Îi dai degetul, el Îți apucă mâna. (Obraznicul nu cunoaște simțul măsurii În aprecierea actelor de bunăvoință manifestate, la un moment dat, față de el: „Musafirul obraznic scoate gazda din casă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
urmă vei ajunge să nu mai percepi viața decât În nefericirile ei.” (J. Duåiä) Dacă vrei să fii ascultat, cere ce se poate. (Pretențiile exagerate sunt resimțite ca o ofensă de către cel căruia Îi sunt destinate, deoarece un minimum de bun-simț ne pretinde să nu abuzăm de bunăvoința sau de capacitățile cuiva.) Mai multă Înțelepciune găsești În fețele cele urâte, decât În cele frumoase. (Pentru că rar fețe frumoase care să nu aducă cu ele Înfumurare În societate și chiar sfidare.) Dă-
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ești beat, du-te și te culcă. Când mai mulți ne atenționează că greșim Într-o anumită privință, faptul acesta trebuie să ne dea deci de gândit.) Făcând diverse ipoteze, totul devine posibil. (Pentru că o presupunere/supoziție logică sau de bun-simț deschide Întotdeauna calea unei demonstrații sau explicații cel puțin interesante, dacă nu convingătoare.) „Să știi că mintea are două părți: una supusă creșterii și descreșterii, alta care așa ceva nu cunoaște. Prima este mintea Înnăscută («Înclinație naturală», «minte instinctuală»), care-i
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lăudăroșenie, orgoliu, trufie, megalomanie" Stânca, oricât de Înaltă ar fi, Într-o bună zi tot trece un drum peste ea. (Nu este orgoliu personal, oricât de abil ar fi În arta disimulării, care să nu fie strunit, până la urmă, de bunul-simț al realității.) „Pericolul vine mai repede atunci când este disprețuit.” (Publilius Syrus) Obrazul subțire cu cheltuială se ține. (Cel care emite pretenții cu privire la sine, dorind, de exemplu, să trăiască pe picior mare, trebuie să se obișnuiască și cu ideea unor cheltuieli
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lingușire sau chiar de slugărnicie. Un alt proverb este deosebit de plastic În acest sens: „Cinstea feței ca zăpada: dacă o dată se topește, albeața nu se mai vede”. Îndeosebi romanii cultivau acest simț al măsurii, care cere moderație, cumpătare, nedepășirea limitelor bunului-simț: „Este o măsură În toate și limite bine trasate” - Horațiu.) Poți sparge vaza, dar parfumul trandafirului rămâne. (Calomnia, de exemplu, nu distruge, ci, dimpotrivă, pune și mai mult În valoare meritele sau virtuțile celui denigrat.) „Un gând frumos e o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
frumuseții constă În a străluci prin ea Însăși”. (J.-J. Rousseau) Adevărata distincție o dă simplitatea. (Așa cum frumosul din natură nu cunoaște expresii complicate sau emfatice, la fel, frumosul din comportamentul uman este dat de atitudinile sincere și firești, proprii bunului-simț din gândirea și simțirea persoanei În cauză.) E destul să ai bun-simț, restul vine de la sine. (Când, de exemplu, dorința sau aspirația nu Îmbracă forme exagerate, ea Își găsește căi și modalități firești de realizare.) „Nu veți reuși să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
distincție o dă simplitatea. (Așa cum frumosul din natură nu cunoaște expresii complicate sau emfatice, la fel, frumosul din comportamentul uman este dat de atitudinile sincere și firești, proprii bunului-simț din gândirea și simțirea persoanei În cauză.) E destul să ai bun-simț, restul vine de la sine. (Când, de exemplu, dorința sau aspirația nu Îmbracă forme exagerate, ea Își găsește căi și modalități firești de realizare.) „Nu veți reuși să-i faceți pe oameni mai Înțelepți nici cu cele mai frumoase discursuri;dar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
persistăm În ele.) Fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă. (Compromisul este impus uneori de situații critice de viață, dar nu trebuie să se transforme Într-o manieră obișnuită de răspuns comportamental. Cine nu admite compromisul? Vanitoșii a căror Încăpățânare sfidează bunul-simț al realității și astfel Își creează tot felul de Încurcături.) „Când te aperi, este mai bine să-l crezi pe dușman mai puternic decât pare.” (W. Shakespeare) Măsoară de zece ori, taie o dată. (Tocmai acesta este și rostul anticipării, al
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
acordăm, deoarece s-a observat că: „Cel căruia Îi permitem mai mult decât i se cuvine vrea mai mult decât i se permite”.) Nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala. (Este un Îndemn la discreție, de fapt la bunul-simț ce caracterizează doar nivelurile Înalte ale personalității. Cei care nu-l probează Își atrag, desigur, multe necazuri, Își creează singuri probleme: „Dacă faci ce nu trebuie, va trebuie să auzi ce nu vrei”.) Fii atent cum legi, ca să poți dezlega
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
căi sau mijloace de Înavuțire sunt binevenite.) Banul e ciocoi de uși multe. (Acest sens metaforic s-a constituit În timp, o dată cu observarea faptului că banul nu cunoaște opreliști de nici un fel; trecând peste orice, chiar și peste conștiință și bun-simț, el pune În mișcare săvârșirea a tot felul de ilegalități: furturi, tâlhării, asasinate și chiar războaie. Prin faptul că banul determină aproape totul se mai spune despre el, pe drept cuvânt, că: „Este o mică roată ce-nvârtește lumea toată
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Picătura mică sfărâmă piatra tare”.) Laptele până nu-l bați, smântână nu poți să scoți. (Orice succes cere tenacitate, străduință: „Dacă nu te apleci până la pământ, nu poți culege ciupercile”.) Răbdarea are și ea marginile ei. (Când supralicităm, de exemplu, bunul-simț al cuiva de a ne asculta, avem toate șansele să constatăm, la un moment dat, că suntem auziți, dar nu ascultați, așa cum putem fi priviți, dar nu văzuți.) Reușită, noroc, mulțumire - eșec, ghinion, dezamăgiretc "Reușită, noroc, mulțumire - eșec, ghinion, dezamăgire
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mult sau mai puțin naturale, de detensionare: „Scârba de seară s-o lași pe dimineață”; „Cine plânge pentru toată lumea orbește”; „Cine are minte multă tace și-ascultă”.) Tact, maniere, diplomațietc " Tact, maniere, diplomație" Nu pomeni de funie În casa spânzuratului. (Bunul-simț ne cere să nu sporim suferințele celui aflat În nenorocire, vorbind, de exemplu, de posibilitățile care ar fi putut exista de a preîntâmpina cauzele care au produs acea nenorocire.) Gura câinelui care latră o Închizi cu un os. (Pornind de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Prin mâinile unor asemenea făpturi vorbește Dumnezeu și dindărătul ochilor acestora El surâde pământului.” (K. Gibran) Lucrul la timp dăruit prețuiește Îndoit. (Dimpotrivă: „A da târziu e totuna cu a refuza”.) Manierele fac omul. Stilul e omul. (Buffon) (Politețea, amabilitatea, bunul-simț sunt, fără Îndoială, atitudini care ne definesc În relațiile cu ceilalți din jur: „Diplomat este acela care-și amintește de ziua de naștere a unei femei și uită vârsta ei”.) „Politețea face ca omul să apară În exterior așa cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
specializat În observarea mai ales a aspectelor urâte ale existenței? Nu este, desigur, robie mai puternică decât o gândire Înlănțuită În propriile resentimente sau prejudecăți. Μ Este mai ușor să recurgi În relațiile cu oamenii la autoritarism, decât la măsură: bunul-simț provine, de fapt, dintr-un accentuat simț al măsurii pe care-l are persoana În cauză. Μ Poetul, ca și filosoful, spiritualizează materia, dar o face În ritmuri lirice. Μ Fiecare vârstă a omului Își are reușitele și amărăciunile ei
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
proprie de Înțelegere. Μ Recunoașterea meritelor altuia este o dovadă autentică de noblețe sufletească; orgoliosul, dimpotrivă, sacrifică meritele altora pentru a se pune cât mai mult În valoare pe sine. Μ Unii oameni invidioși mai păstrează totuși o brumă de bun-simț: atunci când invidia n-o exprimă fățiș, păstrând-o În sufletul lor, ca pe o taină. Μ Oamenii se diferențiază Între ei chiar și atunci când acordă laude (de exemplu, unii laudă cu admirație, alții cu strângere de inimă; unii laudă din
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nostru de moment are deseori meritul de a ne face să ne punem În valoare calități pe care nu ni le bănuiam. Μ Când nu avem puterea de a respinge o laudă prea mare la adresa noastră, să avem cel puțin bunul-simț de a ne jena. Μ Egoistul incurabil nu este capabil să acorde milă, dar tocmai acest fapt Îl face să fie tratat cu milă de către cei din jur. Μ Mila nu este atât o virtute, cât mai ales o capacitate
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sau, În primul rând, În cazul acesteia). Μ Cea mai cumplită mezalianță este aceea În care puterea este Însoțită frecvent de răutate: atunci nu se manifestă nici un scrupul față de metodele sau mijloacele folosite! Μ Cel care se respectă Își trădează bunul-simț chiar și atunci când cere permisiunea să facă ceva. Μ Calea cea mai bună de a obține respectul cuiva este, desigur, aceea de a-l respecta. Μ Cel care se răzbună este În criză de inspirație morală: răzbunându-te, nu reușești
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mirosi o floare, pe când alții o rup, pentru a fi numai a lor. Μ Sinceritatea nu presupune altceva decât să te prezinți lumii așa cum gândești și așa cum ești de fapt. Totuși uneori trebuie să recurgem și la un compromis de bun-simț, ca de exemplu atunci când acceptăm să nu Întrebăm ceva sau să nu spunem un lucru care, prin sinceritatea lui, ar putea răni prea mult demnitatea cuiva. (Oamenii din popor ilustrează această situație prin bine cunoscutul proverb: „Să nu pomenești de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]