3,622 matches
-
nu rămâi ecoul memoriilor din mine, Speranța luminoasă ce-mi clocotește-n vine În căutarea acelui început de bine, Ca fugă salvatoare din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutând Ades’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt, Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii, Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt, A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt, Te-aș fi creat spun, căci
RUGĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381489_a_382818]
-
bine, Ca fugă salvatoare din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutând Ades’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt, Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii, Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt, A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt, Te-aș fi creat spun, căci timpul cu a lui săgeată Sensul trecut al vremii odata doar arată Iar eu pornind pe calea fără
RUGĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381489_a_382818]
-
albastru pajiștile-n soare De toporași, brândușe, tămâioare, Adună cuiburi păsări în perechi A câta oară? Izvoarele au izbucnit în cântec: Și-aruncă-n vale unda cristalină, Ce-n șipot proaspăt, clar se răsucește, Apoi din piatră-n piatră tot șoptește Un cânt de drag, de viață și lumină Ca un descântec. În vale, satul fumegă departe: Sunt rugurile-aprinse după datini; Căsuțe se-ntrevăd în zare, albe, În zarzăr înfloresc florile dalbe, Să stai să tot privești, golit de patimi Care-s deșarte
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
frunze vechi,Mijesc albastru pajiștile-n soareDe toporași, brândușe, tămâioare,Adună cuiburi păsări în perechiA câta oară?Izvoarele au izbucnit în cântec:Și-aruncă-n vale unda cristalină,Ce-n șipot proaspăt, clar se răsucește,Apoi din piatră-n piatră tot șopteșteUn cânt de drag, de viață și luminăCa un descântec.În vale, satul fumegă departe:Sunt rugurile-aprinse după datini;Căsuțe se-ntrevăd în zare, albe,În zarzăr înfloresc florile dalbe,Să stai să tot privești, golit de patimiCare-s deșarte.Întind fetele
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
gol, în înserare, Când cupa dorurilor plină Ți se revarsă cu-ntristare. Privirea ta, demult, senină Se zbate palidă, cum ceara Topindu-și trupul, dă lumină. Ești singură în înserare, Afară plâng stele-n grădină, În carne simți o-nfiorare. Un cânt răzbate în surdină. În inimă se lasă seara Și în privirea fără vină... Arzând mocnit Arzând mocnit, ca focu’-n sobă, În care-ai pus un lemn crăpat, Amarul eu îl pun în vorbă, Un plâns se iscă, fulgerat. Ca
TREI POEME de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381533_a_382862]
-
a închegat un pact, semnat de a mea minte. Când ochii mei sunt tulburați, în zeghe A inimii iubire-mbrăca-voi, catifelos, cuminte În ochii mei picta-voi chipul tău sfios Cu inima iubi-voi a ta ființă dulce Cu cântul lumina-voi un suflet drag, duios Doar luna va pleca, pe cer, umbra să-și culce Și astfel, cu a ta înfățișare atât de mult iubită Trecutul e-un prezent etern și ne-ntinat; În mine ești, trăiești și ești aripa
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
inima-mi de vegheS-a închegat un pact, semnat de a mea minte. Când ochii mei sunt tulburați, în zegheA inimii iubire-mbrăca-voi, catifelos, cuminteîn ochii mei picta-voi chipul tău sfiosCu inima iubi-voi a ta ființă dulceCu cântul lumina-voi un suflet drag, duiosDoar luna va pleca, pe cer, umbra să-și culceși astfel, cu a ta înfățișare atât de mult iubităTrecutul e-un prezent etern și ne-ntinat;În mine ești, trăiești și ești aripa nevopsităPe care o-mpreuni
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
făcut iubita-nfățișare mi-a-nseninat avântul și pasul meu, răpit de-a prafului fervoare, va șterge orice urmă și umbră de pământ ce-i stă în cale și-i gonit de soare s-ajungă doar la tine, la suplul tău fin cânt... dar, ah, ce lungă-i calea spre a ta ființă când ai plecat eu n-am știut ce pierd și gem, și plâng, alerg a neputință ca timpul să-l reduc și drumul să-l dezmierd primind nimicul în firea
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
când spațiul eu sul l-am cam făcutiubita-nfățișare mi-a-nseninat avântulși pasul meu, răpit de-a prafului fervoare,va șterge orice urmă și umbră de pământce-i stă în cale și-i gonit de soares-ajungă doar la tine, la suplul tău fin cânt...dar, ah, ce lungă-i calea spre a ta ființăcând ai plecat eu n-am știut ce pierdși gem, și plâng, alerg a neputințăca timpul să-l reduc și drumul să-l dezmierdprimind nimicul în firea lui nătângăși plumbuite lacrimi
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
FLORI DE CAIS (SAU ACOLO UNDE SUNT FLORI, EXISTĂ ÎNCĂ O SPERANȚĂ), de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2043 din 04 august 2016. MOTTO : „Toate florile de mâine se regăsesc în semințele de azi.” Plăpândă floare de cais ție cântul meu adie - Ești frumoasă ca un vis, puf și fulg de păpădie. Ruptă ești din prag de rai și firavă ca o boare - Gingașă și fără grai, așteptând un puls de soare. Roua nopții te descântă răcorindu-te ușor - Albinuțe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
apropie gonind - Să te rupă de pe ramuri și-n tristețea ta lovind. Vei muri ușor, vei trece, fără lacrimi de regret, ... Citește mai mult MOTTO :„Toate florile de mâine se regăsesc în semințele de azi.” Plăpândă floare de cais ție cântul meu adie -Ești frumoasă ca un vis, puf și fulg de păpădie.Ruptă ești din prag de rai și firavă ca o boare -Gingașă și fără grai, așteptând un puls de soare.Roua nopții te descântă răcorindu-te ușor -Albinuțe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
este un seducător dar și un Orfeu modern, ca un om care ”a îndrăznit să încalce interdicția și să privească invizibilul”: ”Port în mine un demon, baletează/ pe umerii mei așa cum baletau gleznele/ tale odată. Îmi beau imaginea din/ apă, cânt la harfa părului tău/ despletit... nu vă împotriviți, nu puneți mâna/ la ochi, bătrânețea tot vin, bătrânețea/ e o femeie tandră și frumoasă care/ poartă mască, ca în tragediile antice./ descălțați-vă, intrăm în catedrala/ Somnului, spuneți-vă rugăciunile...(”Rugăciunile
ELISABETA IOSIF ”MUZICA ÎNAINTE DE TOATE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380913_a_382242]
-
dintr-o iarnă, dintr-o iarnă simplă, fără viscoliri, fulgi pe care domnul vrea să ni-i aștearnă pe-un suflet în zbucium, plin de răscoliri. Răscoliri îmi aflu și în ochi de vânt și-n șuierul jalnic dintr-un cânt de dor, cănd simțirea plânge fără de cuvânt că săgeată fulger în piept de condor. Condorul grăbește spre-o nouă pieire, planând singuratic peste crește înalte unde ieri trecut-a, intru urmărire, fragedă cerboaica ce cu trupu-i salte. Salte-n pisc
SĂ NI-I APĂRĂM de DORA PASCU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380931_a_382260]
-
nu atât morala (prezentă întotdeauna, dar implicită), cât înțelepciunea senină, arhetipul de gândire, întâmplările nefiind decât engrame ale acestui arhetip, o probă a labirintului, până la urmă. Pildele sunt uneori crude, alteori liliale, alteori un aliaj între cele două extreme (v. Cântul VI- povestea femeii și a bărbatului care și-au pierdut jumătatea și care se consolează reciproc, pentru un nou proiect androginic). A doua „nuvelă” Noile legende ale Olimpului -Zeii -are ca punct de plecare Legendele Olimpului de Alexandru Mitru, dar
AESOPICAE de LUCIAN STROCHI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380898_a_382227]
-
Din înaltul tău,Spune-mi că-s frumoasă,Și buna mereu!Privește-mă Soare,Cu razele tale,Mângâie-mi tot trupul,Cu căldură ta!!!Cercetea-ză-mi Doamne,Sufletul mereu,Atinge-l cu blândețe,Că sunt fiul tău!Ascultă-mă iubite,Cum cânt și vorbesc,Și vei ști atuncea,Cât de mult iubesc!Mângâie-mă ploaie,Cu picurii tăi,Simte-mi bucuria,Cănd alerg prin ei!... XXII. IUBESC... DE NELUTA STAICUT, de Neluța Stăicuț , publicat în Ediția nr. 1951 din 04 mai 2016
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
al nostru.Contopită-n tine, încep să mă cunosc.Purtată de tine, zările se deschid,distanțele se risipesc,imaginea prinde contururi nebănuite.Pășesc în Sălile Amenti, respir aerul mistic al serii,primesc fragmente, copleșită, o putere... V. IRINA LUCIA MIHALCA - CÂNTUL (POEME), de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016. CÂNTUL VIORII Prin cântul viorii se-aude lacrima viselor. Cântă vioară, cântă-ți tânguirea inimii! Prin glasul ei suspină adânc sufletele care nu au atins stelele
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
distanțele se risipesc,imaginea prinde contururi nebănuite.Pășesc în Sălile Amenti, respir aerul mistic al serii,primesc fragmente, copleșită, o putere... V. IRINA LUCIA MIHALCA - CÂNTUL (POEME), de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016. CÂNTUL VIORII Prin cântul viorii se-aude lacrima viselor. Cântă vioară, cântă-ți tânguirea inimii! Prin glasul ei suspină adânc sufletele care nu au atins stelele cerului lor. Plânge vioara, plânge ușor, cum plânge cerul din ochiul paradisului, cum plânge ploaia
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
imaginea prinde contururi nebănuite.Pășesc în Sălile Amenti, respir aerul mistic al serii,primesc fragmente, copleșită, o putere... V. IRINA LUCIA MIHALCA - CÂNTUL (POEME), de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016. CÂNTUL VIORII Prin cântul viorii se-aude lacrima viselor. Cântă vioară, cântă-ți tânguirea inimii! Prin glasul ei suspină adânc sufletele care nu au atins stelele cerului lor. Plânge vioara, plânge ușor, cum plânge cerul din ochiul paradisului, cum plânge ploaia mărgăritare lângă crucea
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
cum plânge salcia albastră la mal, cum plânge, în liniștea rotundă a nopții, cântecul roșu al păsării captivă între ramuri, cum plânge vântul galben peste nisipul deșertului. E imposibil să tacă sunetul corzilor ei pe undele vântului. Citește mai mult CÂNTUL VIORIIPrin cântul vioriise-aude lacrima viselor.Cântă vioară, cântă-țitânguirea inimii! Prin glasul eisuspină adânc sufletelecare nu au atins stelele cerului lor.Plânge vioara, plânge ușor,cum plânge ceruldin ochiul paradisului,cum plânge ploaia mărgăritare lângă crucea răstignirii,cum plânge râulce-și poartă
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
salcia albastră la mal, cum plânge, în liniștea rotundă a nopții, cântecul roșu al păsării captivă între ramuri, cum plânge vântul galben peste nisipul deșertului. E imposibil să tacă sunetul corzilor ei pe undele vântului. Citește mai mult CÂNTUL VIORIIPrin cântul vioriise-aude lacrima viselor.Cântă vioară, cântă-țitânguirea inimii! Prin glasul eisuspină adânc sufletelecare nu au atins stelele cerului lor.Plânge vioara, plânge ușor,cum plânge ceruldin ochiul paradisului,cum plânge ploaia mărgăritare lângă crucea răstignirii,cum plânge râulce-și poartă florile durerii
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
construite de-a lungul și de-a latul vremilor trecute deja spre a se scufunda, împinsă virtual de la spate, în prăpastia unui șir infinit de sunete dizarmonice țâșnite la comandă din geometria sui-generis a vechiului krummhorn, instrumentul de interpretare a cântului popular renascentist, din muzicalitatea căruia se alcătuiește la ordin în clipa de față un soi de adagio macabru patologizant. Mai trist e faptul că, sub faldurile lui, se ascunde cu lașitate unul dintre marile sacrilegii ideologice ale evului abia început
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
se tulbură nisipos și oasele noastre se transformă în ramuri, înflorește ramul meu respirând prin al tău, privirile ning în flori albe de cireș, apoi totul se transformă în simfonie, cu arcușul tău,tu, vioara mea, pe fruntea-mi altoiești cânturi cu roiuri de fluturi, curg muguri ce respiră pocnind în note, în notele partiturii sună înverzite de frunzele gurii, sentimente alunecă în vântul timpului oxidându-ne ca hrană limpede a apelor din priviri, în deșertul secundelor noastre înfometate foamea timpului
SUFLETE ÎMPLETITE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380950_a_382279]
-
și cântec de dee macii cad în noapte colorând în vis picături de șoapte de un roșu stins. jar în frenezia macului aprins transformă solia dor de necuprins zori de veșnicie pe-altar de cuvânt vers de poezie al macului cânt. Referință Bibliografică: Doina macului / Marioara Vișan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2341, Anul VII, 29 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Vișan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
DOINA MACULUI de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374461_a_375790]
-
Autorului VARĂ ÎNTR-UN VERB ... Roșu mac și albăstrele, Galben spic și turturele, Raze calde și verdeață, Viață, viață, calmă viață! ... Cer senin și unde clare, Liber zbor și sălcioare, Vânt ușor și drum de țară, Vară, vară, blândă vară! ... Cânt de cuc, parfum de floare, Car cu boi, fân cu cicoare, Viers de doină, râs cu glume, Lume, lume, soro lume!... Cârd de oi, deal cu căpițe, Flori de tei, vis cu dorințe, Ochi albaștri, trup din soare... Oare, oare
VARĂ ÎNTR-UN VERB... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374465_a_375794]
-
Cu crengile de sus eu mai țintesc spre stele, Deși către pământ îmi pleacă frunzele Cu visele, cu visele... Mă mângâie prin crengi perfidul vânt, Dorindu-și să mă culce la pământ, Chiar dacă astăzi pare cald și blând Precum un cânt, precum un cânt... Din cuiburile lor m-au părăsit Toți puișorii, pe care i-am iubit, Cu toate că atât i-am ocrotit Și i-am dorit, și i-am dorit... Și toate fructele, pe care le-am rodit, Cu sufletul curat
E TOAMNĂ IAR... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374483_a_375812]