68,811 matches
-
Dragoș Bucurenci Pe 22 septembrie a fost „Ziua fără mașini” sau „carfree day”, care sună că o zi total lipsită de griji. Și așa se și cade să ieși la o plimbare împreună cu alți 300 de bicicliști entuziaști. Împreună cu soți, soții, prieteni, copii, șoareci (nu șugui), voie bună și sonerii vesele, am pedalat în speranța că le putem da un exemplu de transport alternativ participanților la trafic
Bicicletele au protestat cu voie bună de „Ziua Fără Maşini” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82577_a_83902]
-
privirea ei disperată și veșnicul iz de oțet pe care il emană. aproape mi se întorcea stomacul pe dos când îi dădeam să manace cu lingură dintr-o strachina urâtă de tablă. starea ei mi se părea groaznică decădere, așa căzută la pat, murdară și cu privirea pierdută. am reusit cu greu să trec peste dezgust și să fac ce trebuia făcut. și mă gândeam că nu ar fi ajuns așa dacă i-ar fi păsat cuiva la timp de ea
Prima noapte la urgenta by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82553_a_83878]
-
propriei vinovații pentru hitlerism. Rusia, în schimb, se mândrește cu trecutul stalinist. Păi dreptu-i? În rest, toate bune! Articol pertinent și corect. O singură greșeală: Nu poți să-i ceri unui președinte jucăuș să aibă un dram de respect. Nu cade în atribuțiile sale de srviciu asemenea fineturi de pension. Cel mult ar fi capabil de a fi în stare să aprecieze eforturile doamnei Anastase de a reinventă aritmetică. Aș merge și eu în America la studii , la muncă sau la
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
Ei, mirați, îmi spun că mergem cu mașina. A lui. Condusă de el. Eu, stupefiata, vorbesc despre alcoolul pe care il consumase. Prietena mea - și sora soției lui - îmi spune râzând: “Hai mă, ți-e frică de moarte? Îți poate cădea ceva în cap oricând pe strada”. Mi-am stăpânit revoltă, impulsul de a o pocni, am strâns din dinți în fața neputinței de a-i opri și mi-am continuat drumul spre taximetrul din fața mea, reușind totuși să mai rostesc:”De
Crăciun fără victime by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82660_a_83985]
-
din Nae Ionescu, în condiții de libertate, ba chiar mai mult decât atâta(...), trebuie să recunoaștem că interesul nostru pentru cei doi autori a rămas unul strict profesional. De fascinație, nici vorbă. Dacă nu ne-ar fi teamă că vom cădea în patetism, am pomeni despre oroare. Celor ce își mai fac iluzii că Nae Ionescu și Nichifor Crainic pot fi repuși în circulație pentru a însănătoși societatea românească le punem la dispoziție mostre edificatoare" (p. 252). Prin actualitatea viziunii sale
Proiecte himerice by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10511_a_11836]
-
înfășor anii inima teama. IV eu am să cresc poemele tale am să le trec strada și am să le-nvelesc în serile de iarnă. rostindu-le am să-ți întâlnesc privirea și când le voi rosti ție îți vor cădea primele fire albe și ridurile ți se vor netezi când le voi rosti au să-ți înmugurească dinții de lapte. poemele tale vor crește și vor fi la casa lor. eu voi fi atunci mult mai departe cel mai departe
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
regelui Pepin cel Scurt 9), poetul cărora, magnific, nu doar în proză (,non prosa modo, sed etiam carmine") este Mateiu: "Sunt seri10, spre toamnă, adânci și strălucite/ Ce, luminându-mi negura-amintirii,/ Trezesc în mine sufle- te-adormite// De mult, încât cad pradă amăgirii/ Când cerul pârguit la zări cuprinde/ Purpura toată și toți trandafirii,// Și-n sânge scaldă para ce-l aprinde/ De vii văpăi..." Or, singurul pandant (,complementara") acestor purpuri bizantine nu poate fi, desigur, decât negrul: al "negurii"... uitării
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
Mașa. Tata stă pe marginea patului, e-aproape vânăt și urlă să îl lăsăm în pace. îi prind capul în mâini și-o pasăre fâlfâie prin încăpere încercând să găsească ieșirea. Tata mă lovește cu mâna lui aspră, păroasă și cade pe pat gemând iar: o, voi de acolo, care ne priviți printr-un geam murdar și vă hliziți, dacă ați ști... coptura din piept i s-a întins și la cap. Nimic, nimic nu l-ar mai putea salva. Stau
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
zidul turnului unde bila tocmai lovea încă o dată. "Cinci tone", a oftat nedumerit că mai eram în fața lui și nu o simplă pată pe zidăria aceea care se îndârjea să reziste. A zâmbit nădăjduind că, poate, în clipele următoare, îmi cade vreo grindă în cap sau, de ce nu, Fiorosul, faima pușcăriei prin anii '30, cu șaisprezece omoruri la activ, toate din gelozie, iese de undeva, din beciul în dreptul căruia ne oprisem, și-mi înfige șișul răzbunării în inima care, intuia inginerul
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
inginerul a mai mers totuși câtva timp cu noi, apoi ne-a părăsit. Nu mai vroia să se lase fiert de aparenta mea indiferență cu care mă lăsam purtat printre acele ruine ale durerii, părând doar preocupat să nu-mi cadă cumva mâna de pe behindul Esterei, atât de învăluitor legănat prin tot acel ținut al groazei. I-am dat dreptate inginerului care, scuzându-se că are treabă la comandament, ne-a spus că mai putem să ne plimbăm încă jumătate de
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
și aerul acela tainic din preajma oricărui sfânt lăcaș te copleșeau cu frumusețea năruită, batjocorită acum a bisericii de odinioară. Mirosea a grajd, a siloz de cartofi, a cereale putrezite, fermentate, un aer greu, coborât, nefiresc în curățenia ninsorii care tot cădea. Doi țigani se opinteau să ridice un bloc imens de piatră. Sau să-l tragă într-o parte, după cum icneau sub chingile cu care erau încinși. Au văzut că-i urmăream. Unul, masiv, într-o bluză de gărzi patriotice, a
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
și s-a enervat. Zău, îmi pare rău, dar instrucțiunile sunt precise, nu glumesc. Tov. Dobre vine zilnic aici, să controleze operațiunea. Raportează personal sus de tot". Și inginerul arătă cu capul undeva spre înaltul cerului din care continua să cadă năvala acea de fulgi jucăuși, rotindu-se unul după altul, învârtejându-se, urmărindu-se într-o goană bucuroasă, hârjoană tăcută, clăbușită de minunea libertății, într-o zbenguială nepăsătoare, așezându-se peste pietrele acelea hârlave, rănite, peste trupurile noastre cotropite de lehamitea
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
și Ileana. Firește, n-o uită pe Elisabeta (Lisabeta), care-și vopsea părul în roșu aprins, ceea ce contrariază spiritul totuși conservator al Reginei. Ființă stranie, de o frumusețe fascinantă, nu voia să-i dea soțului ei, regele George, un moștenitor. Cade grav bolnavă, spre disperarea familiei, a Reginei, care face o vreme naveta între București și Atena. în această perioadă, însemnările zilnice devin, pe destule pagini, buletine medicale. Prin contrast, Mignon (Marioara) e "calmă, bună și generoasă, ușor neglijentă uneori." I
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
sunt plini de demnitate, totuși te onorează ca și cum ai fi un fel de zeitate". Copiii lor, din păcate, sunt slabi și palizi. Odată, răspunde la rugămintea locuitorilor dintr-o mahala bucureșteană ca să participe la dezvelirea unei cruci în memoria celor căzuți în război. Gustă din pomană și bea chiar țuică fiartă, respectând obiceiurile țării. Organizează sărbătoarea pomului de Crăciun pentru săraci, împarte haine, jucării, dulciuri pentru orfani. Regina Maria se comporta, cum s-ar spune, ca o regină populară. Nu fusese
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
Miron Kiropol Când noaptea e mai lungă în om Decât noaptea, iar alfabetul stelelor cade Într-o altă ascendență a vârstelor, risipirii Spiritului în carne În mii de alte spirite, atunci din sfărâmare Locul ființei stabilit de la facere apare Ca în androgin mirii. Da, tu, cel sfărâmat, fragment de literă, Nici măcar cuvânt, plutești carnivor și
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
fost lung și asuprit. A fost un vis în paragină, A fost un palat fără prinț. Cu capul în jos am cântat și am iubit, Învățând de la rug să umblu. -Vino să te împodobești Cu bătăi de inimă ce par căzute din cer, Dar din carnea ta vin Și acoperă lumile - Îmi spune cel ce guvernează totul. 2 Nu-i nimic. Rămâi același Loc pentru fruct, Și pentru laurul ce încoronează Procesiunile. Nu uita să-ți educi Povara mâinilor. Lucru mărunt
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
îngeri și copii, Mai bine să-mi aud văzul Cu aripile și gâtlejul vostru să-l pipăi Ca mângâierea nepierdută Și regăsindu-și puterea. Se așează totul în genunchi și în văzduh, Preaplinul râde ciobului de stea Ce i-a căzut în palmă. Dinspre lucrurile necreate contemplă Viul cuvintele. Grădina se visează acoperită De fulgi primăvăratici. Luciul de pe podoabe se cojește Și din nou intră în coaja sa Cu o strălucire mai arsă ce în gândul Lui Dumnezeu clocotește. 2 Fereastra
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
necreate contemplă Viul cuvintele. Grădina se visează acoperită De fulgi primăvăratici. Luciul de pe podoabe se cojește Și din nou intră în coaja sa Cu o strălucire mai arsă ce în gândul Lui Dumnezeu clocotește. 2 Fereastra se uită la universul căzut jos, Nici un copac, numai sângeroasa rațiune. Și asta din clipa când mi s-a dat viață Pentru a fi în moarte. Un călător Ce a bătut în poarta unui han pustiu, Loc pentru lilieci cu zborul lacom de sânge. Unde
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
o avea în garsonieră. Era un trandafir japonez pe care i-l prăsise cu un an în urmă asistenta Eliza. Trandafirul crescuse la birou, însă, de când îl adusese acasă, nu îi mergea prea bine. Se pleoștise și începuseră să ai cadă frunzele. Grigore Micu îl uda conștiincios în fiecare seară și îl ținea la geam, să aibă lumină. Era încrezător. Trandafirul avea să crească imens și să îi umple camera. Avea să devină un adevărat arbust, cu care se va mândri
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
ventilația și fondul sonor din interiorul mausoleului au fost reglate potrivit aceleași aprobări sau dezaprobări venite din sarcofag. (El nu cerea nimic, dar dacă i se oferea ceva, atunci să se țină cont de bunul simț!) Când a reușit să cadă la învoială și cu Divinitatea în legătură cu umiditatea din jurul clădirii, un imens oftat de ușurare a ieșit din spatele sticlei care proteja mumia. Care a primit, în sfârșit, omagiul suprem, răsplata capitală. Toate astea se pot citi în ,Ghidul și instrucțiunile de
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
ca nimeni să nu le mai poată râvni. îi tăiaseră, așadar, orice avânt. îi dezvăluiseră mijloacele de acaparare a puterii, iar acum, când încercase să dea în vileag metodele la care recurgea pentru a-și umfla și mai mult buzunarele, căzuse în propria-i capcană. Fiindcă se observa că ea refuză un dialog, Furgoteiu îi ridică bărbia, gata să i-o strivească în podul palmei lui butucănoase. - De fapt, ce vrei de la mine? nu-și mai putu stăpâni nervii. - Să mă
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
putu stăpâni nervii. - Să mă eliberezi! răspunse sec Gilda. Avea tăria femeii neînfrânte. Inflexibile. Și cu alte prilejuri avusese comportamente asemănătoare. își aminti de disputa din cimitirul particular, de încrederea ei oarbă în protecția Domnului. Ataca pe mai multe fronturi, cădea, revenea, căci nu era niciodată dispusă să părăsească lupta: chiar și-atunci, când se retrăgea strategic, să-și deruteze adversarul. Acum, Codru descoperea o altă fațetă a personalității ei. Deși se strecurase într-o proprietate particulară, s-o detoneze dinăuntrul
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
dar numai captivitatea sub tutela ei i-ar fi fost cel mai drag adăpost. O iubea atât de mult, încât era în stare s-o deporteze, să nu o mai vadă, să nu o mai audă, iar acum, Doamne-Dumnezeule, îi căzuse la mână, o prinsese în Concordia Marconiană, deghizată, pregătită să-i dea iarăși în vileag matrapazlâcurile. - Ce te-a determinat să te vâri acolo? - Ei, moft, ca și cum ar fi greu de înțeles! Firește că bănuia, dar voia să audă din
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
povară, prilej de frământări și interogații, luarea unor decizii ce-l puteau înfunda și mai rău. Apoi, mai constata ceva care-l punea în imposibilitatea de a găsi explicații onorabile: vremea ostaticilor femei. Parcă le împingea cineva de la spate, să cadă în plasă, să-și pună protectorii în dificultate. Grație televiziunii rebele, aflase că bioloaga se afla într-un fel de deportare, pe undeva, prin Africa, și că nu existau speranțele eliberării. El însuși era implicat în odiseea Salmei, căci dorise
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
treburile, ca numele lui să nu piară odată cu făptura sa carnală. Din orice inițiativă voia să aibă un profit, ca falimentul să nu-l pândească niciodată. Mai existau și alți întreprinzători, de vreme ce orașul colcăia de case de toleranță, dar năpasta cădea doar pe el, căci existau oameni care-i declaraseră război pe viață. îl vânau, îl fugăreau. Gilda îl putea accidenta mortal. în ochii ei zărea deja săbiile ce urmau să-i străpungă inima, pentru a-l răpune cât mai repede
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]