2,510 matches
-
avut loc lupta de Lențești. Conrad de Mazovia a trimis în ajutorul regelui 600 de cavaleri greu înarmați. Prinzând de veste că mazurii vin în ajutorul regelui. Ștefan cel Mare l-a trimis pe vornicul Boldur cu 3.000 de călăreți în întâmpinarea acestora. „Și duminecă dimineața, octomvrie 29 zile, le-au datu războiu și pre loc i-au răsipit îndată și i-au topitu cu ajutorul lui Dumnezeu și cu norocul lui Ștefan Vodă și mare moarte și tăiere s-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
porniseră spre casele lor; oastea lui Ștefan se împuținase cu 3.000 de oameni trimiși contra mazurilor; oastea polonă sporea cu „câteva mii de cneji și nobili și curteni aleși”, trimiși în ajutor de ducele Lituaniei. Cei 3.000 de călăreți ai vornicului Boldur au putut sosi pe malul Prutului, unde s-a dat bătălia, Lențeștii fiind foarte aproape de Șepeniț. În Letopisețul țării se spune că 2000 de turci veniți în ajutorul lui Ștefan au participat la urmărirea armatei polone. Turcii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
regele s-a arătat în mai multe locuri și spiritele s-au liniștit. O armată numeroasă, în urma unei victorii însemnate, nu mai este cuprinsă de spaimă la zvonul că dușmanul s-ar putea să atace. După această întâmplare, au sosit călăreții lituani, cam la o mie, spune Wapowski. Sosirea a produs o mare bucurie regelui și taberei, „deșteptându-le nădejdea că le va merge bine de vor năvăli dușmanii”. Conducătorii cetelor lituane îl roagă stăruitor pe rege să le îngăduie să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și să fie răsturnați copacii peste poloni, moment în care „dintr-o parte el singur i-a lovit”. În Cronica lituaniană, se arată că, atunci când polonii au ajuns în pădure, „însuși Ștefan, voievodul Moldovei, a sosit cu mare oaste de călăreții și pedestrași” și a lovit pe poloni. Informația din Cronica Byhovec ar trebui privită cu prudență: în 27 octombrie nu ninsese în Moldova, pentru ca domnul să fie transportat cu sania. Așa cum reiese din celelalte informații cronicărești, e mai potrivit să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sau n-a fost prins în luptă și, în realitate, mulți din șirurile din urmă fură uciși la începutul luptei și mulți bărbați iluștri fură prinși”. După unele informații ar fi pierit 11000 de oameni, dintre care 5.000 erau călăreți. În altă cronică se vorbește de 40.000 de morți, ceea ce este exagerat, dar nu prea mult, dacă admitem că oastea polonă număra, la intrarea în Moldova, 120.000 de oameni. Wapowski și în Kronika polska se arată că au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lua naștere legăturile feudale în apusul Europei nu este identic cu modul în care apar relațiile feudale în sânul societății românești. Datorită ofensivei musulmane spre inima Franței, după cucerirea Spaniei, Carol Martel a fost obligat să formeze o armată de călăreți, care să se opună cavaleriei musulmane. Neavând venituri, care să îngăduie organizarea unei călărimi greu înarmate, Carol Martel a înzestrat pe cavalerii săi cu o bucată de pământ numită feud. În schimbul feudului, stăpânul acesteia era obligat să meargă la oaste
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
codru la hotarele cu tătarii din Bugeac “cel mai puternic parapet al întregirii Moldove dinspre apele Prutului”. Locuitorii acestui ținut plătesc un bir mic, anual, și sunt toți călărași. Odinioară contingentul format de ei se ridica la 8.000 de călăreți, în vremea lui Cantemir reducându-se la 2.000. Alexandru Gonța a considerat că locuitorii celor trei “republici” nu pot fii socotiți țărani, deoarece locuiesc în ținuturi muntoase și se ocupă cu păstoritul, iar cei din Tigheci, fiind cu toți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
le dă voie să meargă și să vadă ce s-a întâmplat cu familiile lor, după năvala tătarilor din vara anului 1476, este o dovadă că este vorba de o oaste care are o mare mobilitate, că e formată din călăreți. Studiile de sociologie istorică ale lui H. H. Stahl, Contribuții la studiul satelor devălmașe, în trei volume, au demostrat că obștile libere au supraviețuit până târziu, că satele, numite răzeșești în Moldova și moșneșești în Țara Românească, au fost stăpânite
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care furnizau 22.500 de oameni cu armuri, iar în Anatolia erau 36 de sangiacate cu 5.500 de timare, care furnizau 37.000 de oameni cu armuri. Acestora li se adăuga un număr ce nu poate fi controlat de călăreți, azapi, spahii, care țineau de curtea sultanului și de achingii, trupe care mergeau „în dobândă”. Dacă oștile românești ar fi fost organizate după tipicul feudal, ele nu ar fi putut număra mai mult de 10-12.000 de oameni. Cu un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Franța cu o armată căreia regele îi putea opune cam 2.000 de oameni. Cu un stat centralizat, regele Angliei putea să ridice o armată de 14.000 de oameni, dintre care 12.000 de infanteriști și 2.000 de călăreți, armată care “reprezenta o forță pe care Evul Mediu n-a cunoscut-o niciodată, cu excepția, poate, a Cruciadelor în care se angajase toată Europa”. Dar, o asemenea armată nu putea fi ținută sub arme decât o perioadă limitată de timp
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
avea o oaste de 42.000 de oameni sau 32.000. După alte izvoare ar reieși că Ștefan cel Mare avea 50.000, 60.000, sau, cum se menționează într-un izvor florentin, oastea lui Ștefan număra 12.000 de călăreți și 20.000 de pedestrași. Într-o scrisoare trimisă dogelui Veneției, Matteo Muriano arăta că oastea Moldovei număra 60.000 de oameni, dintre care 40.000 de călăreți și 20.000 de pedestrași. În prima jumătate a secolului al XVI
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
menționează într-un izvor florentin, oastea lui Ștefan număra 12.000 de călăreți și 20.000 de pedestrași. Într-o scrisoare trimisă dogelui Veneției, Matteo Muriano arăta că oastea Moldovei număra 60.000 de oameni, dintre care 40.000 de călăreți și 20.000 de pedestrași. În prima jumătate a secolului al XVI-lea, modul de organizare al armatelor din Moldova și Țara Românească a rămas același, încât informațiile referitoare la efectivul acestora pot fi luate în calcul și pentru perioada
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
referitoare la efectivul acestora pot fi luate în calcul și pentru perioada anterioară. În 1514, Sigismund, regele Poloniei, într-o scrisoare adresată Papei menționa că oastea Moldovei se poate ridica la 30.000 de oameni, dintre care 15.000 erau călăreți, care puteau participa la lupte și dincolo de hotarele țării. Într-o sursă venețiană, se arată că, în 1543, i-au ieșit în întâmpinare lui Petru Rareș 20.000 de călăreți. Arhiepiscopul de Lyon îi scria, în 1536, lui Carol al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la 30.000 de oameni, dintre care 15.000 erau călăreți, care puteau participa la lupte și dincolo de hotarele țării. Într-o sursă venețiană, se arată că, în 1543, i-au ieșit în întâmpinare lui Petru Rareș 20.000 de călăreți. Arhiepiscopul de Lyon îi scria, în 1536, lui Carol al V-lea că Petru Rareș putea să strângă o oaste de 30-40.000 de oameni. Georg Reichestorffer, trimisul regelui în Moldova, afirma că domnul Moldovei avea pe lângă sine “pentru strălucirea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
al V-lea că Petru Rareș putea să strângă o oaste de 30-40.000 de oameni. Georg Reichestorffer, trimisul regelui în Moldova, afirma că domnul Moldovei avea pe lângă sine “pentru strălucirea curții sale, pe cheltuiala sa zilnică 3.000 de călăreți” și poate strânge fără greutate “făcând chemarea obștească” o oaste de 60.000 de călăreți și pedeștri. Cronicarul Antonius Bonfinius, care a participat la campania din 1467, scria că moldovenii “ar putea să strângă cam patruzeci de mii și mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oameni. Georg Reichestorffer, trimisul regelui în Moldova, afirma că domnul Moldovei avea pe lângă sine “pentru strălucirea curții sale, pe cheltuiala sa zilnică 3.000 de călăreți” și poate strânge fără greutate “făcând chemarea obștească” o oaste de 60.000 de călăreți și pedeștri. Cronicarul Antonius Bonfinius, care a participat la campania din 1467, scria că moldovenii “ar putea să strângă cam patruzeci de mii și mai bine de oameni”. Cea mai autorizată sursă, în legătură cu efectivele oștilor românești, o constituie însă scrisoarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
29 ianuarie 1476. Regele Ungariei se hotărâse să întreprindă o mare campanie împotriva turcilor, contând pe 2.000 de români din Transilvania, “lăudați mai mult decât oricare în lupta contra turcilor”, pe 20.000 de pedestrași și 12.000 de călăreți din Moldova și pe 8000 de călăreți și 30000 de pedestrași din Țara Românească. Dacă alte surse pot fi discutate sau puse sub semnul întrebării, de data aceasta evaluarea o face un expert, un rege, care era preocupat constant de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să întreprindă o mare campanie împotriva turcilor, contând pe 2.000 de români din Transilvania, “lăudați mai mult decât oricare în lupta contra turcilor”, pe 20.000 de pedestrași și 12.000 de călăreți din Moldova și pe 8000 de călăreți și 30000 de pedestrași din Țara Românească. Dacă alte surse pot fi discutate sau puse sub semnul întrebării, de data aceasta evaluarea o face un expert, un rege, care era preocupat constant de crearea unei forțe militare, în vederea luptelor cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Nicolae din Curtea de Argeș reprezintă pe un cavaler înarmat așa cum erau înarmați cavalerii occidentali. La 22 iunie 1456, într-un document dat de Petru Aron, acesta făgăduia regelui Poloniei îi va trimite în ajutor “patru sute de lănci (sulițe) sau patru sute de călăreți cu lănci, înarmați cum se cuvine pentru război, cu cuirase”, în cazul în care regele va porni contra prușilor, sau în alte părți, în anul acela. În descrierea făcută de Anton Verancsics în jurul anului 1540, se arată că “armele principale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pătrunde”. În oastea moldoveană se aflau și oameni care slujeau cu plată, mercenari, dar numărul lor era mic în secolul al XV-lea. Reichestorffer scria că Petru Rareș “ține pentru strălucirea curții sale, pe cheltuiala sa zilnică, trei mii de călăreți care stau necontenit sub arme, gata să însoțească oriunde pe voievod”. Bine înarmați trebuie să fi fost și marii boieri care, cu slugile lor, alcătuiau elita oastei, oastea cea mică. Ca forță de șoc, această oaste era inferioară elitei oștilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oastei, oastea cea mică. Ca forță de șoc, această oaste era inferioară elitei oștilor ungurești sau polone. Aceasta o arată felul în care Ștefan cel Mare i-a înfruntat pe turci la Cătlăbuga, modul în care a folosit corpul de călăreți greu înarmați, trimiși în ajutor de regele polon. Valoarea individuală a luptătorilor români era recunoscută de cronicarii poloni, bucurându-se de lauda lor chiar și țăranii despre care scriau că “sunt bravi, meșteri a mânui sulița și păvaza, deși sunt
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că domnul a făcut ospăț mare întregii lui oștiri, se adaugă: „și mulți viteji au murit atunci” (p. 47), adică recunoașterea unor merite deosebite ale unor luptători. Dlugosz scria că Ștefan a trecut pe unii din rândul pedeștrilor în rândul călăreților. Fiind vorba de luptători de la țară, trecerea lor în rândul călăreților este echivalentă cu o înobilare, în sensul că i se dă un titlu de viteaz (de cavaler = ordinul călăreților (equitum) semnificând acest lucru în franceză = chevalier (cavaler), adică cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și mulți viteji au murit atunci” (p. 47), adică recunoașterea unor merite deosebite ale unor luptători. Dlugosz scria că Ștefan a trecut pe unii din rândul pedeștrilor în rândul călăreților. Fiind vorba de luptători de la țară, trecerea lor în rândul călăreților este echivalentă cu o înobilare, în sensul că i se dă un titlu de viteaz (de cavaler = ordinul călăreților (equitum) semnificând acest lucru în franceză = chevalier (cavaler), adică cel care se luptă călare). Autorul Letopisețului, contemporan cu faptele descrise, nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan a trecut pe unii din rândul pedeștrilor în rândul călăreților. Fiind vorba de luptători de la țară, trecerea lor în rândul călăreților este echivalentă cu o înobilare, în sensul că i se dă un titlu de viteaz (de cavaler = ordinul călăreților (equitum) semnificând acest lucru în franceză = chevalier (cavaler), adică cel care se luptă călare). Autorul Letopisețului, contemporan cu faptele descrise, nu se poate înșela atunci când îi pune în două rânduri pe viteji înaintea boierilor „de la mare până la mic”. Dacă ar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
jucat de oligarhia boierească în conducerea țării. Ca șef al armatei, domnul putea delega pe un dregător să conducă un corp de oastea, atunci când avea loc o acțiune secundară, așa cum s-a întâmplat în 1497. Pentru a-i împiedica pe călăreții mazuri să facă legătura cu armata polonă, domnul l-a numit pe Boldur comandantul (voievodul - cum apare în Letopisețul lui Ștefan cel Mare) unui corp de oaste, cu care acesta i-a distrus pe mazuri la Lențești. Asta nu înseamnă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]