2,618 matches
-
va fi mâine. Memoria noastră nu poate fi așa de scurtă, infirmă, încât să și uite ce a însemnat totalitarismul (roșu sau brun). Ar fi un memoricid, cum spunea, expresiv, Jurica Pavicič, croatul tânăr dintr-un Split al tinereții mele călătoare, un act deliberat sau inconștient de-a ne uita suferințele trecutului. Scriitorii au memoria fabuloasă, ei nu uită, nu condamnă, avertizează. Și apropie cititorii de înțelegerea acestei Europe a diferențelor, dar și a memoriei experiențelor nefericite, care unesc și ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în 1883, loc spre care converg autocarele cu nigerieni, ugandezi și kenyeni, cu toții africani anglofoni. Un arhitect ca Viollet- le-Duc ar fi respectat geniul locului, și atunci poate ar fi rămas ceva din acuarelele melancolice ale lui David Roberts, călătorul peisagist englez din secolul al XIX-lea care, cu tonurile lui ocru și cu violențele lui fauviste, a reușit să redea atât de bine minaretul antic și beduinul gotic. La el, ca și la Hubert Robert, ruinele se topesc atât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
primit cu dușmănie. Suntem săraci, vai de noi, subt urgia lui Alah, ziceau ei; nu te opri la noi, n-avem cu ce-ți sta înainte. Dați-mi măcar o cofă de apă, ca să-mi astâmpăr setea, a cerșit bătrânul călător. Nu se poate; du-te în drumul tău, străine. Astfel l-au alungat pe acel bătrân și el s-a urcat mai sus pe poteca muntelui, ș-acolo i-a ieșit înainte o copilă. Un strop de apă... s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
când s-a revărsat. De-npânzit cin' te-a împânzit? Luna când a răsărit. Făclioară cin' ți-a pus? Soarele când a fost sus. De-ngropat cin' te-a îngropat? Brazii când s-au dărâmat. Cine ți-au fost bocitoare? Vânturile călătoare. Fluerașul un' l-ai pus? În furca bradului sus; adierea a sufla fluerașul a cânta oile s-or aduna pe mine m-or căuta, nicăieri nu m-or afla. [JURNAL 1955]* 1 Iulie, la radio, buletinul de informații "Recoltarea orezului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
celălalt. Cuplul reîntregit revine în profan, unde împăratul păsărilor le dăruiește „un căluț de argint”, mijloc de transport solar „de-mi lumina lumea toată”. Eroizarea lui Pătru este completă și primește în final împărăția păsărilor ca răsplată. Rege peste sufletele călătoare și căsătorit cu o zână, Pătru și-a încheiat inițierea. Alte probe ce pun la încercare calitățile eroilor le verifică limitele psiho¬logice, iar depășirea testului dă drept de posesiune asupra celor dobândite în sacru: „- De nu spălai chelea de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și-a strâns poemele într-o carte, Arghezi a debutat la 47 de ani. Orice poet adevărat știe că marea poezie scrisă de el nu mai are nevoie de bietul lui nume ca un inel prins la piciorul unei păsări călătoare. Reintrarea în folclor a poeziei mele mă încântă, pentru că un idiom poetic trebuie să se topească în limbajul comun. Ceea ce mă intrigă este altceva, și anume apariția unor inși care-mi "pun poemele pe muzică" fără acceptul meu, fără să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-i primăvara La români din toată Țara! Mandica 13.06.2006 Te privesc cu duioșie Să-ți văd chipul luminat Prin cuvinte și prin fapte, Inimă de Mamă ai. Cum poți fi, atât de bună Cu-n drumeț ce-i călător. Tu, cu milă și iubire Îl apropii tot mereu Te iubesc și-mi pare bine M-ai găsit În drumul meu Ne unim În gând și-n vorbă În credință și prin fapte Făcând voie Lui Hristos, Căutând a Sa
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
blând mă cheamă! În Cer Dulcele Iisus În Cer ești Tu iubită Mamă Și locul meu e-n Ceruri sus În Cer mă așteptă Sfinții Îngeri Mă-așteaptă ceata drepților Iar eu În valea cea de plângeri Petrec străin și călător. Primejdii multe mă-mpresoară Ispitele mă strâmtoresc Tu ești nădejdea mea Fecioară Spre tine ochii mei privesc Din zori de zi și până-n seară Trăind mereu Te voi striga Tu ești nădejdea mea Fecioară Nădejdea mea, nu mă lăsa! Aceste
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
știe că toate cărțile bune sunt de învățătură. * În fața unor emisiuni TV, până și surzii își pun vată în urechi. * În viața noastră politică, surzii și orbii dialoghează încins, iar muții trag concluzii. * În fiecare primăvară se retrocedează locuințele pasărilor călătoare. * Migrația politică nu ține seamă de anotimp. * În România s-a înregistrat o nouă invenție: turismul electoral. * În paralel, s-a mai înregistrat una: transhumanța politică. * Buletin meteo pentru România: în următoarele zile, vremea va fi frumoasă și călduroasă; în
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
a visării limbii originare, o căutare a unui nou orfism, de unde, frecvent, o hermetizare a limbajului". Eminescu a fost nevoit să trăiască imaginarul și "privindu-se mereu într-o oglindă orfică, are nostalgia armoniei primordiale". În analiza poemului Povestea magului călător în stele, criticul constată nostalgia trăirii logosului, tinzând a fi un "interpret al semnelor din Cartea lumii". Vorbind apoi de scriitura tragică, constată că și la Eminescu, precum la Rimbaud, "rătăcirea existențială este o rătăcire a scriiturii". În Glossă, Paul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și a se armoniza prin iubire cu restul lumii", și ajungând la conștientizarea impasului celor două forme de timp, "poetul cheamă nepăsarea, renunțarea și intrarea în stingerea definitivă". E pus în discuție, într-un paralelism ideatic, și poemul Povestea magului călător în stele, văzând aici "eul geniului" ca o "conștiință pură supratemporală". În fine, cel de al treilea eseu Eliberarea dincolo de dincolo se structurează pe întrebarea: "Ce este libertatea metafizică absolută?" Apelul se face la filosofia brahmaniană, eseistul venind apoi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
baza identității lor comune, aceea de acte ontologice". Nuanțele de semnificație ale acestor verbe, în diferitele contexte utilizate de Eminescu, marchează, de fapt, "registrul stilistic" specific creației acestuia. Exemplele sunt luate din La moartea lui Neamțu, Andrei Mureșanu, Povestea magului călător în stele, Icoană și privaz etc., pentru a ajunge la ideea că "scrisul ca o activitate oarecare, reprezentând un nivel inferior al creativității, se află înscris și în perspectiva unei ironii mai blânde, implicând accente autoironice ("În caietul cronologic scriam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pe care o amintește e alcătuită din specii evoluate, deci cu puternică acțiune reductivă asupra mediului, prin urmare depoluantă; iar pădurea Însăși e alt depoluant. La sfârșitul vieții, Eminescu aduce o altă ipostază a apei: marea, care anihilează orice: păsări călătoare ori catarge, ori pe el Însuși. Într’adevăr, mării i se recunoaște o anumită, Însemnată, putere de autoepurare. Dar apa suferă, pe parcursul operei eminesciene, și un alt proces de evoluție. Anume, trece de la dulce la sărată. Și, Într’adevăr, unele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe creasta digurilor, (acesta fiind singurul drum existent în deltă), datorită asperităților drumului prost amenajat, a sărit bolțul de la cârligul de remorcare, remorca a pierdut legătura cu tractorul, s-a răsturnat de pe dig și a prins sub ea un muncitor (călător ghinionist) care a murit pe loc (eu am făcut fotografiile după accident). Au venit la Maliuc desigur din Tulcea și din București organe de anchetă ca să stabilească vinovații pentru accident. S-a băut mult vin specia 1001, s-a mâncat
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
PE EL TOATE BOALELE DUPE PĂMÂNT ASUPRA LOR SE NU SE MAI VINDECE NICI O DATĂ AMIN 1932 N-AM CUNOSCUT FEMEILE DIN „șANTAN“, DUPĂ CARE SE dădeau În vânt tinerii mei colegi provinciali, depravați Încă din leagăn de aceste păsări călătoare din oraș În oraș, dintro țară În alta. Costică Dissescu, cinicul epicurian, răspundea Într-un „șambru“ de la Capșa unei frumoase franțuzoaice, nimfă pro fesională În galant turneu prin Valahia noastră și care, avizată, Îi cerea pezevenghiului de boier român, cărpănos
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zel apostolic parohia Slobozia - Bâra, apoi, pensionându-se, și-a trăit ultimii ani la Barticești - Neamț, trecând la cele veșnice la 7 aprilie 1990, și tot acolo fiind înmormântat. (cf. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). Creștinul e călător pe acest pământ Noi venim de la Dumnezeu și mergem la El. Noi pe acest pământ nu suntem altceva decât călători, unde noi nu trebuie să ne socotim, decât niște simpli trecători. Chiar viața cea mai lungă e scurtă de tot
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
despre viață și moarte - erau ceea ce-ți trebuie ca să trăiești și ca să mori. Tâmplarul era pentru mine un meșter atoatefăcător. În ochii mei, era cel ce făcea lumea. Mi-a devenit limpede că lumea nu-i alcătuită din ceruri călătoare și porumbiști ierboase, ci veșnic din unul și același lemn. Tâmplarul se pricepea să-și așeze lemnul în calea anotimpurilor fugare - atât a anotimpurilor golașe, cât și a celor ierboase ale pământului. Aici, panopticul zilelor de deces ți se-nfățișa
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
erau aceiași, atât doar că stăteau nemișcați, dornici să meargă în ultima lor vizită. Doar o dată mai voiau să-și dea importanță, să treacă prin sat cu muzică și alai, legănându-se în trăsura lor cioplită ca într-o verandă călătoare. Dumnezeu le ceruse îndărăt materia primă din care-i alcătuise, ținutul îi devorase și el o dată cu anotimpul. Abia dacă mă gândeam la ei în timp ce mă-mpodobeam cu literele de aur. Îl admiram pe nenea tâmplarul pentru că avea grijă ca morții
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ca pe pruncul născut într-o iesle amărâtă, simbol al victoriei vieții asupra morții, al eternei viețuiri omenești pe Terra. ... Iar când va fi să se audă în sat, peste liniștea înfiorată a livezilor tulburată de zborul nocturn al păsărilor călătoare, clopotul bisericii vestind cu indiferență păgână plecarea "celui mai păcătos dintre pământeni" pe drumul fără întoarcere, n-aș vrea să iau cu mine după moarte nimic altceva decât o gură plină de aer, îmbibat cu mirosul de pâine aburindă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dintre cele mai frumoase clădiri din acest oraș sard, ce se dorea un concurent al puritanei Geneve. Expoziție: Nicolas Bouvier le corps, miroir du monde (Nicolas Bouvier corpul, oglindă a lumii). Super-expoziție, gândită de Jean Starobinsky, marele prieten al scriitorului călător. Sub o gravură a lui Ambroise Paré, ilustrativă pentru utilizarea cârjelor, se găsea un citat din Paul Valéry: "Există lucruri care merg rău, dar funcționează; ameliorate, nu mai merg deloc după un scurt timp". Bizar cum aceast citat se poate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o pasăre care deodată, pe neașteptate, și în mod inexplicabil, și-a schimbat zborul spre est, spre moarte: „Pasărea aceea sunt eu. Era castanie, cu două pete albicioase pe vârful aripilor. Sunt oare o creatură mai slabă decât o pasăre călătoare înfricoșată să zboare singură și să descopere ce se întinde dincolo de apele perfide, despre care cei vechi vorbesc ca de ceva tabu? Pasărea, de aceea, era de neajuns. Era «Dislocatul». Când am încercat să mă apropii de ea, a zburat
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
foarte relativ, așa de relativ încât oricine îl poate socoti "ireverențios". Dar ce mijloace am de a reproduce unicul, de a evoca inimitabilul?). Așadar, Caragiale ne-a vorbit "cam așa": Într-o seară de vară, obosit de drum, un tânăr călător se-ntinse pe iarba moale lângă un izvor. În fața lui, spre Apus, se vedea o pădure; peste creasta acesteia, cerul păstra încă ceva din focurile amurgului. Curând, tânărul drumeț căzu într-un somn adânc, atât de adânc încât nici visul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să renunțe la pălăria verde de fetru și să-și pună alta, neagră șic, cloche. În drum spre camera lui Suze, aud niște glasuri familiare venind din hol, de jos. Toată lumea știe asta. Febra aftoasă a fost cauzată de porumbeii călători. — Ei, aș, de porumbei! Adică vrei să-mi spui că epidemia aia uriașă, care a șters de pe fața pământului cirezi întregi de vite din toată Europa, a fost provocată de o mână de porumbei amărâți? — Amărâți? Graham, ăștia sunt otravă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și acuma În Moldova”. Această situație a dat naștere poreclei ben-hacudeș, pe care o purta evreul orfan al cărui tată a fost ucis de o bandă de tâlhari <endnote id="(194 ; vezi și capitolul „Xenocid ritual ?”"/ Spaima de care sufereau călătorii evrei era deci perfect justificată. „Ai văzut tu vreodată jidan să tragă cu pușca !”, spune un personaj din proza lui Panait Istrati <endnote id="(723, p. 584)"/>. O seamă de proverbe și zicători probează imaginea- stereotip a evreului fricos și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
secolului al XVIII-lea (mss. BAR nr. 2313). Tot acolo am găsit o interesantă versiune cultă, chiar dacă anonimă. Vreun călugăr român de pe la 1800 a dat o formă versificată legendei, păstrată Într-un manuscris din Fondul Moses Gaster, sub titlul Evreul călător : Așabec (sic !). E vorba de manuscrisul nr. 1119, de la Biblioteca Academiei Române, de la Începutul secolului al XIX-lea. Era o epocă În care „vagabondajul” evreilor săraci (care pătrundeau clandestin, din Galiția și Podolia, mai ales În Moldova, dar și În Muntenia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]