1,865 matches
-
Preotul trebui să-i povestească toate întîmplările mari și mici de prin Amaradia și în special despre nunta Ghighiței, despre care i-a scris mamă-sa ceva, dar nu atât de amănunțit cum ar fi dorit el. Apoi Titu deveni călăuza lui Belciug în București. Îl duse întîi la statuia lui Mihai Viteazul, unde preotul se închină cu mare evlavie, luând chiar, după îndemnul tânărului, o frunză veștedă dintr-o coroană agățată de grilaj cine știe de când, s-o păstreze ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu știau care dintre ei ar fi putut urca până în vârful macaralei ca să tragă de funie, de vreme ce nu lipsea nimeni, ba chiar se și înmulțiseră. Se opriră câteva clipe la porțile dinspre miazăzi și se rugară pentru ei și pentru călăuzele lor. Ridicară privirile către cer și cerul coborî pe pământ. La poarta dinspre răsărit se rugară pentru truda tuturor celor care înălțaseră lăcașul acela. Și se mai rugară pentru morții care își căutaseră adăpost acolo, ca și ei, și pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
teoria artei, tr. Traian Drăgoi, postfața edit., București, 1981; Mihai Eminescu, Luceafărul - Der Abendstern, ed. bilingvă, Timișoara, 1999; Profil omagial prin dedicații, Timișoara, 1999. Repere bibliografice: Traian Liviu Birăescu, „Eminescu în Banat”, TR, 1965, 7; Nicolae Liu, „Eminescu în Banat”, „Călăuza bibliotecarului”, 1965, 3; Gheorghe Luchescu, Din galeria personalităților timișene, Timișoara, 1996, 145. T.Țn.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287517_a_288846]
-
latina la nord de fluviu. Mărturii despre existența populației autohtone la nordul Dunării ne-a transmis, la sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea, împăratul Mauriciu, care vorbește despre "transfugii" romani din nordul Dunării folosiți drept călăuze de armata bizantină. La sfârșitul secolului al VI-lea, istoricul bizantin Teophanes amintește cu prilejul luptelor din câmpia munteană despre un "gepid creștin" (autohton) care arăta drumul armatei romane.23 Dacă informațiile scrise sunt puține, în schimb, evoluția societății autohtone
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apoi: "Pecenegii și cumanii puteau să împrumute multe din limba tributarilor și fraților de arme și, pe urmă, la prăbușirea propriei puteri, să se asimileze cu ei." El admite că românii, ca autohtoni și cunoscători ai muntelui, au servit drept călăuze pecenegilor și cumanilor. Prin urmare, conchide Iorga, având în vedere dominația celor două neamuri turcice, extinderea dominației regatului apostolic al Ungariei a fost oprită, până la 1200, de existența dincoace de munți (Carpați) a patronajului (prezenței), adică a stăpânirii unei alte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regimurilor pe care le sprijinea. Multe probleme aveau să învenineze relațiile greco-americane, unele dintre ele fiind obișnuitele fricțiuni pe care le-am văzut făcîndu-și apariția ori de cîte ori o mare putere europeană încerca să se erijeze în postură de călăuză sau să controleze un stat balcanic. Deși Statele Unite, spre deosebire de atitudinea Uniunii Sovietice în Europa de est în anii care au urmat imediat după sfîrșitul războiului, nu au profitat de poziția lor, existau multe dificultăți, unele dintre ele de natură personală. Misiunile britanice
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
scenă un 23 august care se integrează în istoria unei rezistențe și a unei eliberări europene. De altfel, eliberarea Parisului și a Bucureștiului a avut loc simultan. Este celebrată victoria forțelor progresului contra fascismului, Uniunea Sovietică a lui Stalin fiind călăuza. Mărturiile personale contrazic analizele teoreticienilor partidului. Pentru un studiu comemorativ a 35 de ani de la eliberare, în Analele Universității din București apare o analiză a evenimentelor, din care aflăm că, în toamna lui 1943, Partidul Comunist Român a organizat "Frontul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se supună tatălui reprezentat prin mine". Iar în fața tuturor proclamă: "Nu vedeți strămoșul nostru comun înviat din nou în mine?" În acest fel se manifestă și capătă trăsăturile incomparabilului și neuitatului întemeietor al colectivității, Moise, Hristos, Lenin, garant al trecutului, călăuză pentru viitor. Din acel moment, noul șef poate să adune în mîinile sale puterea distribuită fiecăruia. Își îndeplinește sarcina, restabilește inegalitatea într-o masă de oameni care tocmai a dus cea mai îndîrjită luptă pentru egalitate. La fel ca Napoleon
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vieții libere. Și împreună iau calea pribegiei. Pe scurt, Moise a reușit acolo unde faraonul dăduse greș. Neîndoios, evreii proiectează asupra acestui prinț străin și asupra straniei lui religii aspirația de a-și recăpăta libertatea. Au găsit în el o călăuză, iar în credința lui o învățătură justificînd răscoala lor. La fel cum el "găsea pe potriva lui proiectul de a întemeia un nou regat, de a găsi un nou popor întru a cărui adorație să ofere religia disprețuită de Egipt"501
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și care e totodată inocentă, timidă, trebuie să se apropie de un bărbat sau ursuz, cine știe prin ce, sau și mai pudic și mai copil decât ea. Cum vezi nu vorbesc de curtizane , de femei a căror esperiență este călăuza amorului, ci tocmai de agresiunea inocenței femeiești.” Este semnificativ însă faptul că Euthanasius o înfățișează pe femeie sub semnul unei agresivități inocente care sugerează o Veneră candidă. Cezara oferă o ipostază a iubirii pasionale asociată cu voluptatea panteistă. Contesa Bianchi
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
elenist, care exprima o prezență nobilă și o bunătate săritoare amintea de Zeus și de Asclepius, ci întreaga sa ființă făcea din el un ajutător foarte venerat în cele materiale și morale, făcându-l în același timp stăpânul destinului și călăuza sigură a sufletului spre lumea cealaltă. O propagandă activă i-a propagat cultul începând de la sanctuarul său central, Serapeionul din Alexandria, în întreaga lume mediteraneană până la Roma. Pretutindeni răsuna aclamația în cinstea sa: Serapis este învingător (nikă ó Sárapis). Și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
față de toți dezertorii credinței creștine. Concomitent presiunii goților pe limesul dunărean, ciuma decima populația imperiului, iar de apariția acestor catastrofe erau inculpați creștinii care, sub principatul lui Trebonianus Gallus (251-253), au pătimit o persecuție ce urmărea să elimine în special călăuzele Bisericii. Prin aceasta s-a întrevăzut că în lupta împotriva creștinismului nu mai era suficientă vechea legislație, menită să lovească creștinii individual, ci s-a intuit că noua religie trebuia persecutată ca și instituție. După o perioadă inițială de toleranță
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
despre profeți, învățătorii Legii etc.), autorul preferă să vorbească despre creștinism folosind terminologia religioasă cunoscută și de ceilalți păgâni: voința, în creștinism este asimilată inițierii din religia misterelor, preoții creștini sau iudei sunt comparați sacerdoților religiilor păgâne, un fel de călăuze ale unui cortegiu aducător de sacrificii sau chiar ca niște legislatori. Urmând orientarea filozofică a lui Celsus (mort în 178 p.Chr.), autorul ia în considerație concepția tradițională a legii religioase a popoarelor, definindu-l pe Isus primul legislator care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se numeau frați și surori), de îmbrățișări la trupul nud între bărbați și femei cu luminile stinse, de a-i iubi pe oamenii de aceiași credință cu ei și de a-i urî pe toți ceilalți, de a avea drept călăuză a vieții lor demonul, de a practica învățarea unei religii respingătoare și absurde etc. Până la Tertulian, creștinii nu au fost acuzați niciodată ca trădători ai Imperiului ori potrivnici obligației serviciului militar, introdus de Augustus și impus cu precădere fiilor de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
militar în momentul convertirii ori un simplu recrut. 2.2.6. Ciprian din Cartagina Admirator profund al lui Tertulian, Ciprian, episcop de Cartagina (250-258), aparține lumii africane a cărei Biserică va mai avea încă pentru multă vreme un rol de călăuză spirituală pentru Occidentul creștin. Spre deosebire de cel dintâi, Ciprian se evidențiază printr-un stil literar diferit care aduce în lumină echilibrul gândirii sale și căutarea spirituală intensă. Dacă un rigorism împins la extrem l-a determinat pe Tertulian să străbată un
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu mai beneficiază de prezența constantă a unor scriitori precum Mihail Sadoveanu, St. O. Iosif, O. Goga, care ridicaseră prestigiul „Sămănătorului”. Aurel G. Stino face bilanțul colaborărilor în cei douăzeci și trei de ani de existență, în articolul Prieteni și călăuze (4/1935). În concepția acestuia, scrierile lui N. Iorga „reprezintă toate zvâcnirile vremurilor, cu durerile și fericirile lor”. Colaborează cu articole de directivă și I.N. Longinescu, G.D. Scraba, I. Agârbiceanu. Se remarcă prin continuitate câteva rubrici: „Cronica literară”, „Cărți apărute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288391_a_289720]
-
clientul expert. Liderul este orientat spre ceilalți, urmărind controlarea comportamentelor membrilor grupului, însă fără a avea în minte un scop anume. El are mai mult un rol de moderator: atrage toți membrii în discuție, stimulează și implicarea expertului, fiind o călăuză; liderul ghidează discuțiile de-a lungul întregii excursii sinectice. Rolurile repartizate pe membrii grupului presupun conformarea la anumite cerințe: conștientizarea individualității fi ecărui membru, respectarea ideilor celorlalți, dezinhibarea, observarea aspectelor pozitive ale unei idei etc. Clientul expert este cel responsabil
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
din urmă cu sute de mii de ani. Ultima sută de pagini a romanului descrie o excursie În post-apocalipsă și depinde numai de cititor dacă și-o imaginează pe filiera unor SF-uri americane sau pe cea a zonei din Călăuza tarkovskiană. Omul este În esență un sălbatic iată care este teza forte a lui Houellebecq. Împartasita de un Sloterdijk, ca și de alți așa-numiți "reacționari" francezi, această teză, confortată de ultimul război mondial, constituie probabil astăzi una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
iar celălalt - rezultatul creației, aceștia fiind armonios conectați prin axa vectorială, la fel de bine definită drept canal de interacțiune. Această simplă schemă este prima care-l atrage în primul rând pe privitor, chiar înainte de a descifra subiectul tabloului. Simplitatea inițială rămâne călăuza complexității detaliului. În același timp, tema de bază la care m-am referit ca fiind scheletul structural al operei este și cea mai concisă formulare vizuală a esenței operei. Este ceea ce se obține atunci când s-a spus și s-a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de sine, ele rămân simple versificări pe marginea temelor. "Domnul Cuza" este un poem în care Traian Iancu declară fără nici un fel de transfigurare: "Mireasma-i trandafir de la Moldova/ Iar cornu-nsuflețit, măreț, e Cuza/ Ce spre-nviere ți-a fost călăuza/ Iubirii ce-a aprins-o slova." George Dan surprinde, în "Mater nostra", prin sensibilitățile sale contemplative, descriind ochiul și lumina rotundă a "Daciei libere": "Pavăza lui Decebal, rotundă/ pe după brațu-i încordat/ Asemeni brațului Carpaților/ cu celălalt braț săltându-și încovoiata
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și de a cugeta așa cum acel locuitor din Tecuci avea un motor -, dar e necesar ca un magistru să intervină pentru a o trezi din starea ei virtuală. Altfel, necălăuzită spre cunoaștere, acea capacitate de a înțelege sub îndrumarea unei călăuze sigure nu s-ar actualiza, ar rămâne inutilă ca motorul omului din Tecuci. A doua parte a titlului completează explicit instituția magisteriului pe care autorul se consideră apt să și-o asume, ca în momentul scrierii acestei poezii "pe când se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
va muri executat la capătul unei perioade marcate de derută. Nu-i mai puțin adevărat că în istoria imaginarului politic francez cei doi provin, în cele din urmă, dintr-un același univers legendar: acela al Omului providențial, al Conducătorului, al Călăuzei, al Salvatorului. Prin aceste personaje simbolice se exprimă viziunea coerentă și completă a unui destin colectiv. În jurul lor se manifestă, prin accese puternice, emoția, așteptarea, speranța, adeziunea. În concluzie, aimîndoi sînt eroi în sensul pe care vechiul mit greco-latin îl
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nu-i altceva decît acea voce amplificată, mediatizată, a tuturor bărbaților și femeilor din Germania. "Eu nu pot fi nimic fără voi, spune el, și tot ceea ce sînteți voi sînteți pentru mine". E o absorbție reciprocă a poporului și a călăuzei sale pe care o dezvăluie și această formulă: Führerul vorbește și acționează nu numai pentru popor și în locul poporului, ci fiind poporul însuși. În el poporul își vede propriul său chip"26. Vizionarul, conducătorul profetic nu mai apare deci ca
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pentru legile sale". Afirmația aparține lui Heidegger, aflat el însuși într-un moment de cumpănă al vieții. Versurile lui Baldur von Schirach o vor repeta în alt mod fără îndoială mai eficient în captarea energiilor imaginației și a sensibilității făcînd Călăuza să spună atunci cînd începe lupta 27: Sînteți mii de oameni în spatele meu Voi sînteți eu și eu sînt voi Toate gîndurile mele s-au înfiripat în sunetele voastre Atunci cînd vă vorbesc nu pot exprima decît ceea ce este vrerea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
însoțește orice criză de legitimitate politică, chemarea Salvatorului pare a ține cu adevărat de un același mecanism psihic, acela prin care incertitudinile și contestația adolescentină recurg la chemarea "patetică" a unui nou stăpîn, a unui nou părinte, a unei noi călăuze. De altfel, se poate observa că într-un caz sau altul ruptura și contestarea afectează autoritatea puterii politice sau vizează tutela paternă, că imaginea Salvatorului așteptat visat în taină sau chemat în mod violent se poate prezenta în două moduri
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]