11,853 matches
-
o mie de ori episodul trăit de ea în camera de hotel, episod ce-i rănise sufletul și făcuse să nu uite nici gustul încins al aripii de pui mestecat în goană. Tinerețea e tinerețe, trece și iartă și uită, calcă mai departe. Ziceam să vă duceți voi doi într-o zi pe la Fana, interveni Sidonia când văzu că fata se apropiase de ușă. Chiar așa, acceptă repede Ovidiu, duminică ar fi numai bine, să trecem o raită pe la Fana, OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
surdă clocotindu-i în creier, și, ca să se încurajeze, își spuse că cel puțin nu era singură. Ovidiu însă părea a fi cu gândurile aiurea, total dezinteresat, așa cum ședea așezat comod pe scaun, picior peste picior, cu pantalonul lui albastru călcat la dungă, abia dacă prindea din zbor câte o vorbă și corela rareori spusele ca să-și poată face și el o idee despre ce anume se discută. Desigur că s-ar fi arătat mult mai vioi dacă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dacă cineva ar fi împuns-o cu cuțitul nici n-ar fi curs sânge. Își revărsă o parte din nervii zilei pe biata femeie, nu prea mulți, doar era conștientă, se temea să n-o supere și să nu mai calce în casă la ea, doar așa un pic, cât să nu plesnească ca un burduf prea umplut Între timp sosise acasă și Trofin, se salutară în hol mai mult mormăind. În bucătărie, cu poalele suflecate, cu genunchii pe jos femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
camera mare printre obiectele îmbătrânite și ele, lăsate mereu în același loc? Poate tatăl citea despre Blaga, cu spatele sprijinit de tăblia patului și exclama entuziasmat la câte un pasaj. Poate mama aducea din camera de la stradă hainele, să le calce, să le pregătească pentru a doua zi, pipăia țesăturile reci, imprimate cu miros de levănțică și îndurerată, fără să știe bine de ce, își înăbușea un oftat. În mașină Ovidiu a povestit mai multe amănunte despre prietenii lui vizitați în zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zburlea frunzele iar dacă vântul era ca o boare, cânta, un clinchet la frunzelor era măreț, chiar spectaculos. Într-o zi a fost tăiat. Nu s-a întrebat nimeni cine și de ce a făcut-o. Trecând pe lângă locul gol Carmina călca pe pământ nesigură... Nici el, plopul uriaș, cu vârful în cer, nu fusese invulnerabil. Îi era greu să vină la fereastră și să nu-l caute din priviri, ca și cum suferise o metamorfoză ciudată și ar fi fost posibil să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu gustul de țigară în gură, că tare-i mai plăcea! După amiază avea bilet la un concert simfonic. I-l dăduse Emilia, o colegă de serviciu care lucra la investiții. O întâlnise în cantină întâmplător. De regulă, Emilia nu călca prin cantină pentru că avea o deviză. Dacă timp de opt ore reușea să nu mănânce nimic, cura de slăbire era ca și asigurată. Dar auzise că în ziua aceea se servea ciorbă de burtă și nu rezistase tentației. Mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
voi ști de la început, Cezar, de când stau în garsoniera lui Baby am senzația că sunt într-un alt oraș, are energie bună Bucureștiul aici, da! Așa am simțit și când m-am întors cu Păianjenul Pinochio de la mare amândoi. Am călcat în gară și m-am bucurat că m-am întors, tot ce eram se strângea din aer și mă redefinea, cu munca mea de aici, cu ceilalți oameni pe care îi știu, cu planurile mele îndrăznețe de a-mi lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
îi lipsea însă afecțiunea reală, iar zâmbetul îi era reținut, ca acelea schimbate între prieteni la o înmormântare. Într-o mână ținea un ziar făcut sul, cu care se bătea nervos pe pulpa. Purta o pereche de blugi curați, impecabil calcați, un sacou larg, de piele întoarsă, si o bluză de bumbac, fiecare dintre ele produse de câte un celebru creator de modă. Șam nu era chiar atat de scund pe cat insinuase Fanny Tarrant, ci doar un pic sub media de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
aurului, rubinului și smaraldului. Cerul învinețit și obosit ca după o noapte de veghe este brăzdat de ape verzi și limbi de foc, pregătite să inunde orașul. Înaintez încet, auzind lăicerul de jos gemând parcă, rugându-mă să nu-i calc frunzele. Mă apropii agale de un copac și simt ceva în palmă. Este o frunză, ultima lacrimă a copacului sub care stau. E moartă. Spiritul ei începe să-mi vorbească: ,, Nu fi tristă! Asta e viața noastră. Am fost și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ivi, nu-i vorbă. La o adică l-ar putea vinde, făcând și o reducere de rigoare. Asupra acestui punct urma să mai reflecteze. Articolul cu pricina era Încă la magazin pentru că, Înainte de a se supune ordinelor șefei, Iolanda a călcat În picioare spirtiera, a doborât munții de mucava și a făcut vânt brăduțului de plastic tocmai În grămada de biciclete Mountain Bike și Tohan, bărbați și dame. A ieșit tiptil din magazin după ce a plătit, Încurajat de privirea complice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și bărbații În creștetul capului. Încerca câțiva pași de step. Alunecă. Se prăbuși În ciuda eforturilor disperate dar și comice de a-și menține echilibrul, oricum precar pe acea porțiune a străzii unde o mână harnică măturase superficial zăpada. Stratul rămas, călcat În picioare de sutele de trecători grăbiți să ajungă acasă cu cumpărăturile de seară, se transformase În patinoar. Puțin a lipsit să fie strivit de un autobuz plin care aluneca grațios dintr-un trotuar În altul, spre Încântarea câtorva cheflii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înecate În fluierături timide, fură urmate de o tăcere mânioasă Însă stăpânită. Definitivă. 14. Piața a rămas pustie. Începuse să plouă. Lângă pește, pipăindu-și cucuiele de pe frunte și urechile Încă și mai blege parcă de când mulțimea tăbărâse pe el, călcându-l metodic În picioare În drum spre casă și spre grijile lăsate pentru o vreme În afara pieței, Grațian se străduia din răsputeri să Înțeleagă sensul mereu schimbător al durerii care Îi bântuia trupul, precum și plânsul fără motiv al lui Flavius-Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
stricați mai stăruia Încă În Încăpere, după părerea celor mai exigenți clienți. Urmele lui Brândușă sunt de neșters, se plângea Ajan ori de câte ori Cain strâmba din nas fără motiv aparent. În mintea armeanului, singura pricină de nemulțumire a cuiva care Îi călca pragul putea fi legată doar de amintirea comerțului insalubru cu legume și zarzavaturi al lui Brândușă, gestionarul de odinioară al acestui spațiu și actualul proprietar al „Gostatului” de lângă podul Monetăriei, unde vindea de-a valma portocale și tricotaje, vinuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nitroglicerină pusă sub limbă În momente de criză, ceva de genul „boule”, „securistule”, „pedeseristule”. Renunță, toate cuvintele i se păreau tocite. Elevul dispăruse În spatele unui pâlc de tuia. Aleea de zgură decolorată de ploi și tare ca asfaltul, pe care călca acum săltându-se pe vârfuri pentru a mai câștiga ceva În Înălțime, ducea direct la cafeneaua „Piticul” zisă și „Voltaire” din Țintirim. În spate purta un fel de raniță. Părea destul de goală. Greu putea convinge pe cineva de prezența discretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bucile pe drumurile de țară. Una e să faci colectivizarea cu Zilul sau Molotovul și alta cu ... DAF-ul, zise Flavius-Tiberius și luă În brațe, la Întâmplare, cartonul cu numărul trei. Era ușor, așa că mai luă unul, apoi se Îndreptă, călcând cu grijă spre cabana din grădină: goală de ani de zile, avea un spațiu de depozitare potrivit, cămara, uscată și Încăpătoare, precum și loc de birou În camera de zi În care focul ardea de dis-de-dimineață, dacă nu cumva chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nemaipomenită, zise ea, tot mai Încântată de spectacolul ce se Înfiripa În imaginația ei hazlie: un munte de cârnați, caltaboși, răcituri și crenvurști. Nu revelion, ci chermeză! A pensionarilor bineînțeles, pentru că nici un tânăr cu scaun la cap n-o să-ți calce pragul. În afară de tine... Da... Și de Flavius-Tiberius... Poate... Dar nu l-am invitat, se grăbi el să precizeze. Roși. Dacă vrea, de ce nu. Poate veni cu tine, la urma urmei... Se străduia să-și ascundă nemulțumirea. Îl vei convinge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca două foci anesteziate și suflate cu vopsea pentru un spot publicitar al firmei Köber: Cu Köber până la Cercul Polar. 34. Gheretă pierduse odată cinci partide de șah la rând În fața lui Grațian și de atunci evita să le mai calce pragul. Chiar pensia le era Înmânată la poartă. Doamna Moduna regreta firea ranchiunoasă a poștașului, dar nici nu se străduia să i-o schimbe. Era oricum prea târziu și, pe deasupra, nu avea o simpatie specială pentru doamna Gheretă. Dacă pensiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mare, Întunecat, cum au geamurile caselor nelocuite. Ochiul de artist al domnului Húsvágó observă pe sticla neagră a ferestrei conturul fosforescent al unui trup de femeie cu două mari crizanteme sângerii În locul sânilor. Se Întoarse și se Îndreptă spre poartă. Călca greu din pricina damigenei dar și a unei arsuri inexplicabile pe care o simțea Între omoplați și care nu avea să Îl mai părăsească vreodată. V. Pregătiri de Anul Nou cu câteva analepse 1. Minus 20o. Piața Carolina. Oamenii și mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Citiți degeaba, dacă nu beți o cafea ca lumea, zise funcționara și Îl puse să semneze un borderou. Ar fi fost o dimineață obișnuită, dacă nu ar fi fost explozia. Barmanul de la Solferino a scăpat țoiul din mână; chelnerița a călcat strâmb și a căzut În brațele vânzătorului de lozuri; mulți s-au trântit care pe unde, cu fața la pământ; din WC-ul gării au ieșit În grabă câțiva cetățeni Îmbrăcați sumar; șeful postului de miliție TF s-a baricadat În sediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un cerc destul de mare de curioși: omul mângâia ca pe un sân de femeie roata dezumflată a unei Dacii roșii cu cinci viteze și frână servo, parcată regulamentar la câțiva pași de sediul miliției. Într-un târziu, apăru și șeful. Călca rar, apăsat, cu mâna la pistol, mirosind a transpirație, după ce cântărise Îndelung situația, aparent calmă, dar capabilă oricând să le joace o festă. Mirosul Înțepător de transpirație Împărți pe loc lumea În două. De emoție și respect, unii abia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deloc. Știa un loc ferit, greu accesibil, unde costumul de baie era un moft. Apoi, studenții de la Arte erau obișnuiți cu nudurile și cu nudismul. Drumul spre acel loc, numit de ea golf, trecea prin pădure, printre ferigi și ciuperci. Călca rar. Nu părea grăbită. Avea timp să privească În jur și să verifice dacă toate erau la locul lor, cum face tot omul când se Întoarce acasă sau Într-un loc cunoscut. Nici el nu era grăbit, doar incomodat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a primit de la Klaus Pavilionul canceroșilor și Opiumul a Întrebat mirată: De unde știi de chestiile astea? De la Flavius-Tiberius, a zis el fără să clipească. Bănuia că Regina se va bucura să aibă vești de la elevul acesta straniu care, o vreme, călcase pe urmele ei În liceul cu alură cazonă din centrul orașului. 31. Întâlnirile sale cu Violeta au redevenit brusc senine, pentru că, Într-o zi Violeta l-a Întrebat cât se poate de firesc: Spune-mi cum era Regina? El a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
importante. Eu le puteam admira doar cu un ochi și jumătate. Jumătatea care lipsea lumina la câțiva kilometri de noi, ca o stea polară de buzunar, somnul chinuit al unei femei despre care nu știam decât cum mănâncă și cum calcă pământul, mereu zâmbitoare și niciodată grăbită. Șeful a Început să râdă. Fără motiv. Durerea ia uneori forme neașteptate. Printre sughițuri de râs, a spus: Am mai rămas doar noi: evangheliștii exilului! Evangheliști, evangheliști, am zis eu, da' noi de ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zilei și cocteiluri foarte tari, la care trecem imediat ce se întunecă. Uneori, apusul e portocaliu, dar alteori, poate de cele mai multe ori, albastrul cerului devine din ce în ce mai prăfos și, la un moment dat, îți dai seama că nisipul și pietrele pe care calci sunt mai calde decât aerul pe care îl respiri. Brize răcoroase bătând dinspre mare. De obicei, între Amstel și cocteiluri, mergem să cinăm la una dintre tavernele înșiruite de-a lungul plajei. Tabăra noastră e la o distanță bună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
romană în mijloc. Baia era pe jumătate goală și apa care mai rămăsese fusese acoperită de un covor tăcut de frunze căzute dintr-o salcie uriașă care străpunsese pavajul străvechi. Mi-am croit drum spre copac, evitând cu grijă să calc peste un șir de furnici mari și negre și ocolind multele smocuri de iarbă maronie și tufișuri joase, care răsăriseră și ele pe unde putuseră, printre pietre. Comitetul de revendicare al naturii. Apropiindu-mă, am observat un șezlong de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]