26,421 matches
-
trăiesc schizoid, aveam șase-șapte ani când aprindeam seara lampa cu petrol pentru a nu orbecăi prin casă până ne așezam la gura sobei, o construcție imensă, placată cu plăci de teracotă verde, din burta căreia seara se răspândea lumină și căldură, acolo, în jurul focului, ca în jurul focului din stepele imense ale Australiei, ascultam poveștile bătrânilor, întotdeauna miraculoase, fiecare poveste crea o lume fabuloasă, trăiam în cerc, în covata dintre două dealuri, nu au trecut nici cinzeci de ani de atunci, și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un turn până la cer, în vârful clădirii niște ciuperci uriașe. Se uită uluită, se apropie de gardul de sârmă. Dincolo de gard stă înțepenit un bărbat. Înaintează fără să înțeleagă de ce face acest lucru. În trupul ei simte un fel de căldură. Se apropie tot mai tare. Bărbatul se uită la ea, ochii acestuia par să-i vorbească. Se apropie tot mai mult, se lipește cu mâinile de gard, bărbatul de dincolo se apropie, lumina din ochii acestuia se prelinge în trupul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Vara se cuibărește sub câte o tufă de alun și își întinde picioarele la soare. Închide ochii, închide urechile, închide toate simțurile și se prăbușește în ea. Cade într-un fel de somnolență dulce. Trupul i se încinge la soare. Căldura pătrunde în ea, o îmbată, în acele momente vrea să moară, să treacă dincolo, lângă sufletele Mariei și mamei. Nimic nu poate fi mai plăcut decât acea moleșeală caldă ce îi pătrunde în fiecare celulă a ființei. Era un copil
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
neștire la pian și citea de parcă s-ar fi îmbătat. Sandei a ieșit din peșteră pe înserate cu gândul precis de a ajunge la Clădirea Albastră. I se făcuse dor de băiatul care îi umplea trupul de un fel de căldură vecină cu leșinul. Îmbrăcase rochia mamei ei. În cufărul din peșteră avea haine pentru două vieți, și ar mai fi putut da din ele și altor femei, numai că ea nu se întâlnea cu nimeni. Maica stareță avusese grijă să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pahare din rodul autohton! Să știi un lucru, e mult mai sănătoasă țuica noastră bătrânească. Are o dulceață împrumutată din seva acestui pământ și e lipsită de chimicale. Și mai are o calitate : numai după câteva pahare, te ia cu călduri de la călcâi și te face să-ți amintești toți strămoșii până la a opta spiță! Se binedispuseră amândoi. Alex urmă: - Cum vrei tu, Jane, musafirul nostru, stăpânul nostru! - Ei, hai, asta o știi de la comercianții tăi! Eu vreau să te școlesc
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Prin vorbele lui voia mai întâi să le însuflețească puterea de a înțelege rostul lor în viață, să le toarne în sânge ideea că viețuind sub același soare, ca toți pământenii, au și ei dreptul de a se bucura de căldura și lumina marelui astru. Ei nu sunt cu nimic mai prejos decât semenii lor, chiar dacă prin culoarea pielii, a obiceiurilor și datinilor se deosebesc de mulți alții. - Noi ne tragem dintr-un neam ales, din marele popor al Indiei, spuse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
le vadă. Noaptea le ascunse și întovărăși inima ei de mamă grijulie. Rafira luă toate acele gânduri nespuse, făcându-le nevăzute în tainițele cortului. Se culcară cu toții. Intrară în dunele de pene, se cocoloșiră cum putură mai bine, dar nici căldura acestora și nici luna care lumina spornic întreaga șatră, nu reușiră să le aducă odihnă în trupurile și gândurile ostenite de griji. A doua zi, pentru a nu răscoli tristețile alungate o dată cu noaptea care trecuse, nimeni nu mai pomeni despre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
părea a nu se deosebi cu nimic de celelalte trecute ale lui Cuptor. Începuse cu un soare arzător ce ajunsese să topească până și asfaltul trotuarelor. Pe toate străzile orașului, oamenii erau grăbiți să prindă un crâmpei de umbră, însă căldura necruțătoare a soarelui era mereu pe urmele lor. Muncitorii alergau după autobuzele arhipline, suportând în interiorul acestora adevărate băi de aburi; funcționarii își zoreau pașii pentru a ajunge cât mai repede la serviciu, bănuind că vipia se va înteți cu fiecare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Muncitorii alergau după autobuzele arhipline, suportând în interiorul acestora adevărate băi de aburi; funcționarii își zoreau pașii pentru a ajunge cât mai repede la serviciu, bănuind că vipia se va înteți cu fiecare clipă ce trece. Pretutindeni, lumea era alertată de căldura ce se anunța ca excesivă, de nesuportat, de-a lungul întregii zile. Vânzătorii de răcoritoare, cu tonetele pregătite cu tot dichisul, așezau cu grijă sucuri între calupurile de gheață, scontând pe o vânzare profitabilă. Unii trecătorii, fiind deja înfierbântați, se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ei. Se uită apoi la ambii părinți și slobozi o întrebare care îl neliniștea: - Mămică, tăticule, nu-i așa că nu o să mă dați la țigani!? Drept răspuns, părinții îl îmbrățișară, îl luară de mână și-și continuară drumul, trimițându-i căldura unor zâmbete care însemnau mult mai mult decât orice răspuns la dureroasa lui întrebare. Procesul privind stabilirea paternității celor doi copii se dovedi, încă din start, a fi deosebit de complicat. Argumentările unei părți erau demolate de partea adversă ceea ce crea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să fie pace atâta cât se putea. Nu dorea cu nici un chip să facă din ei dușmani învederați. Dar nu găsise decât locul corturilor. Răscolise cu mâna cenușa unde fuseseră vetrele de foc, simțind că în spuză mai pâlpâia dogoarea căldurii. Ba chiar mai ardea câte un cărbune ce nu apucase să-și dea obștescul sfârșit, dovadă că șatra părăsise tabăra de curând. * Mihăiță, neștiind unde e plecat tatăl său, îl aștepta cu coatele sprijinite de gard, uitându se în toate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și o porniră către camerele lor, purtând cu ei întreaga frumusețe a unei sărbători irepetabile. Norocul, precum o stea a magilor, le călăuzise drumul le încălzise inimile și-i adusese într-o lume în care se bucurau nu numai de căldura unui soare ocrotitor, ci și de lumina acestuia. Aprilie își pusese bidivii la un docar nou-nouț și începuse să galopeze împreună cu Mihăiță și Vișinel spre Cireșar, în întâmpinarea bacalaureatului. Examenul, asemenea unui judecător intransigent, oferindu-le împricinaților, cu gentilețea-i
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
punct lecția ceremonialului căsătoriei, înscrisuri neînscrise, dar conservate de milenii în legile sacre ale etniei. Era un septembrie calm, cu brume ce argintau în timpul nopții întinderile, ca peste zi soarele să devină mai darnic să le ofere vietăților pământului o căldură blândă, ce semăna cu alintarea unui copil, de către mamă, înainte de culcare. Se bănuia o toamnă scurtă. Dincolo de orizont, un alt anotimp se pregătea să ocupe teritoriile ca fiind îndrituit de legile naturii. Se potrivi însă, ca acea zi de duminică
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de vedere medical, nu aveam limbrici, nu s-au lăsat convinși, contrazicându-mă hotărâți, că altminteri nu mă mânca-n șezut ca să mă urc în copac fără scară. Dacă-i așa, scărpinatul ar fi un remediu sigur, mai grave sunt căldurile cu hipertermie, ceea ce m-a făcut să pun oala cu amintiri la foc mic, să nu se ardă la fund. Prin călătoria mea înapoi în timp, când mă răscolesc gândurile din ceața unor estompate aduceriaminte, îmi simt furia și durerea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Conferințele O.N.U. pentru dezarmare, bunica s-a dus în sat să-și cumpere o pereche de ciorapi negri, pentru prohodul tatei după șase luni. N-a mai apucat să se întoarcă, deoarece un puseu de comă diabetică, pe căldura înăbușitoare a lunii august, a apucat-o pe uliță la câțiva pași de casă, unde o așteptam cu toții. Ca și supărările, bucuriile prea mari pot fi fatale unor vârstnici tarați. Păcat că bocitoarele care au jelit-o nu s-au
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mă simt ridicol sau penibil. Toată perioada cât a stat închis tata, eu mi-am permis un libertinaj neîntâlnit la ceilalți prieteni sau dușmani, însoțit de un nonconformism de frustrare, ce aveau menirea de a îndulci surghiunul amar și lipsa căldurii unui cămin de familie normal, așa cum fusese până la fractura sufletească provocată de Securitatea comunistă. Nu am primit mângâiere, în toți cei patru ani de detenție executați de tata, decât de la două rude apropiate, bunicul Nițucă și tanti Jeni, în rest
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de-aici și arătă iarăși cu degetul său lung și subțire spre locul inimii - să-i ostoiască durerea care-l apasă de atâta vreme. Pentru altceva nu mai era timp... Doctorul Își spuse că ar fi potrivit să deschidă fereastra. Căldura avea să se facă simțită curând și era bine să aerisească din timp cabinetul. De fapt, asistenta lui se ocupa de trebușoara aceasta, dar sunase că va Întârzia o oră În dimineața aceea. Se Întoarse să spună ceva, dar constată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Doar curgerea necontenită a cârdurilor de mașini pe autostrăzile și bulevardele metropolei te asigurau că viața e posibilă Încă. Undeva, Într-un building Înalt, la etajul al 19 lea, el vopsea interiorul unui spațiu comercial, Încercând să reziste potopului de căldură. Cocoțat pe marginea geamului deschis În lături, se muncea din răsputeri să vopsească grilajul metalic ce decora partea de sus, exterioară, a ferestrelor mari, boltite. Se grăbea fiindcă dimineață, după ce trecuse pe la Mc Donald's, de unde Își cumpărase un cheesburger
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
binevoi, mai spuse, după care scoase o batistă și se șterse la gură de câteva ori, așteptând. M-am arătat, evident, surprins, buimăcit și oarecum speriat de brusca lui apariție, neștiind ce să cred și cum să reacționez! Cu toată căldura de afară, misteriosul domn purta pantaloni lungi și Închiși la culoare, de stofă maronie, cămașă și un sacou cenușiu, vizibil uzate. Sesizându-mi uimirea, mi-a spus, ridicând mâna, că el este “un cetățean pașnic” (ha,ha,ha - chiar așa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
născută din starea de Încordare creată și din scurta introducere pe care el o făcuse momentului prezentat. Nu știu de eram așa - În fond, dacă stăteam bine să mă gândesc, ieșisem În parc să mă “aerisesc”, să mai scap de căldura din casă, unde, mai ales după-amiezile, nu se putea respira. Și mi-a venit să râd de naivitatea și de firea mea atât de impresionabilă. Se poate să mă ascultați din nou, zise, neluându-mă În seamă prea mult, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
deschis și-n lăuntrul meu, Întunecându mă. Trecură câteva clipe lungi. Voiam să mă ridic de pe bancă și să plec. Un amestec de greață și de spaimă se zbăteau În mine fără oprire. Parcul se mai populase Între timp, deși căldura era Încă o prezență incomodă. Sunteți galben la față! constată pe un ton enervant interlocutorul meu. V-am avertizat mai Înainte nu te poți juca cu unele cuvinte! Nu doar noi suntem cei care avem dreptul asupra lor... Au și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă izbește În țeastă. Probabil că am nările lărgite, aburinde, asemeni animalului feroce pândindu-și ca hipnotizat savuroasa pradă pe care o adulmecă. Amețesc rău. Vreau să mă agăț de ceva concret, dar realul Își refuză parcă solida prezență. O căldură dulceagă Îmi năvălește În palmă. Apoi, pereții camerei se adună iarăși În jurul meu. Și scaunele Înalte.. Și masa de lângă pat, pe care se află cuțitul cu lama tăioasă, de care m-am agățat ca să-mi sprijin verticalitatea gândirii. O rană
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
apele ei argintii. Devin tot mai neliniștit. Am sentimentul că o gură de dincolo vrea să mă soarbă. Trag. Mă doare. Trag din nou. Într-o agitație disperată, mă dezechilibrez complet și aterizez răsucit, cu bărbia izbită de lemnul parchetului. Căldura sângelui Îmi șiroiește pe gât. Aud soneria. Chestia asta cu piciorul mă exasperează. O senzație de sete Îmi traversează ființa. Soneria sună ca turbată. Ar trebui să deschid. Privesc spre oglindă. Pentru o clipă mi se pare că zăresc clipirea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
asupra lui... Acoperișurile de țiglă roșie, țuguiate și Îmblânzite de lumina soarelui, păreau o armată de ciuperci uriașe, ivite printre coroanele arborilor și cotropind Întinderea până departe. Îngerul se roti de câteva ori curios, după care, obosit și moleșit de căldura după-amiezii, poposi pe turla bisericii din preajma unei clădiri Înalte și, moțăind puțin, adormi grozav de repede. Fereastra i se Întunecă pentru câteva clipe, iar el știu că trecuse prin dreptul ei, În goană, Câinele Negru. Zâmbi cu subînțeles, Își plimbă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Cartierul Vechi, Încercând, pe cât posibil, așa cum se obișnuise, să nu respecte traseele vechi. Un roi de gâze minuscule colcăia deasupra sa, dar nu le luă În seamă. I se dezvăluiau străzi Înguste, descărnate de lumina albă. Clădirile dormitau copleșite de căldura după-amiezii, care amorțise totul. Un sentiment straniu Îl făcu să tresară și nesiguranța i se strecură În suflet. Văzu, pentru o clipă, o pată Întunecată la capătul unei alei Îndepărtate și știu din nou că era umbra Câinelui Negru. Consideră
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]