1,884 matches
-
Maggie se simți ca pe vremea când era la școală, la Dublin: vara, sesiunea de examene, călugărițele dându-i târcoale pentru a se asigura că nu copiază răspunsurile de la Mairead Breen. Doar că de data asta ea era una dintre călugărițe. În sfârșit..., își spuse, ...un moment de liniște. Se uita la cuplul din fața ei, doi oameni care s-au iubit la un moment dat atât de mult, încât au decis să împartă totul și chiar să aducă pe lume trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
galbenă au secerat zeci de mii de vieți; un ultimatum al lui Napoleon III, precedat de două vase de război franceze la gura Tagelui, umilește încă odată demnitatea Portugaliei; masoneria și jacobinismul dezlănțuiesc, aproape, un război civil în jurul grupului de călugărițe, Surorile de Caritate, pe care Guvernul e silit, în cele din urmă, să le expulzeze; în sfârșit, în 1861, întorcîndu-se dintr-o călătorie prin țară, întovărășit de frații săi, Monarhul vede pe unul din ei, Don Fernando murind de febră
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Casa lazariștilor e atacată, dar, în loc de arsenal, republicanii găsesc acolo câteva zeci de copii înspăimîntați și călugării rugîndu-se în genunchi. Superiorul și alți câțiva călugări sunt împușcați; ceilalți sunt agresați și conduși la marele cartier republican, unde se făceau cercetările. Călugărițele și preoții sunt atacați pe străzi. Este doar începutul. Restul îl va face ministrul de justiție, evreul Afonso Costa, neînfricat adversar al Bisericii. În sesiunea solemnă a masoneriei portugheze, Costa mărturisește deschis: " În două generații Portugalia va elimina definitiv catolicismul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vremea aceea o băbuță grea de cap, incredibil de zbârcită (născută ca roabă pe la 1830), cu o față mică de broască țestoasă melancolică și cu niște tălpi mari pe care le târșâia veșnic. Era Îmbrăcată cu o rochie maro de călugăriță și degaja un miros vag, dar de neuitat, de cafea și putregai. Ne Îngrozeam când trebuia să ne felicite de zilele de naștere și de onomastică, sărutându-ne pe umăr, după obiceiul iobagilor. Cu vârsta devenise de o zgârcenie patologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o față albă și imobilă, arătând, cu hăinuțele ei mohorâte, jerpelite și nepotrivite pentru anotimpul respectiv, de parcă ar fi fugit dintr-un orfelinat (presupunerea mi-a fost confirmată mai târziu când am zărit cum este dusă de acolo de două călugărițe cu veșminte fâlfâitoare), care legase cu Îndemânare un fluture viu de o ață și plimba frumoasa insectă, fluturând anemic din aripi, ușor schilodită, de o lesă ca pentru spiriduși (probabil un produs derivat al numeroaselor lecții de aleasă broderie predate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ce-mi vei cere... Îți voi da viața mea! Mă voi Închide Într-o mănăstire pentru tot restul zilelor mele... Iguana Oberlus nu-și putu stăpîni rîsul la auzul acestor cuvinte, deși Îl dureau teribil buzele acoperite de coji uscate: - Călugăriță! exclamă el. Ar fi cel mai rău lucru care i s-ar putea Întîmpla Bisericii, de la Nero Încoace... Călugăriță! Fecioara ar prefera să scufunde vaporul decît să ne vadă ei. I-ai cere duhovnicului tău ca, În loc de penitență, să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mele... Iguana Oberlus nu-și putu stăpîni rîsul la auzul acestor cuvinte, deși Îl dureau teribil buzele acoperite de coji uscate: - Călugăriță! exclamă el. Ar fi cel mai rău lucru care i s-ar putea Întîmpla Bisericii, de la Nero Încoace... Călugăriță! Fecioara ar prefera să scufunde vaporul decît să ne vadă ei. I-ai cere duhovnicului tău ca, În loc de penitență, să te biciuiască și să ți-o tragă pe urmă pe la spate. Dar ea nu părea să-l asculte sau, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
văzut? Se numea Ana. Lucra de mulți ani bibliotecară la școala din satul vecin. Era blândă și bună la suflet ca pâinea. Copiii o iubeau mult și se adunau în jurul ei ca albinele la flori. Colegii de muncă o numeau „călugărița”. Ea nu știa, de față cu ea nu pronunța nimeni acest cuvânt. Știa, însă, că toți râdeau de ea și de convingerile ei religioase, dar acest lucru nu o făcea să sufere. Odată, în timpul recreației, una dintre colege, care era
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fără coadă. 50Ia-te după muscă, că te duce la c... t. 51I-a dat mură-n gură. 52Ia dintr-un sân și bagă într-altul. 53Eu am fost ca tine, tu n-ai ajuns ca mine. 54Eu îi spun că sunt călugăriță și el îmi desleagă ism. 55Eu îi dau și ea paște. 56Eu îl lau, el se rade. 57Eu cu mintea mea, deteiu de belea. 58Eu să nu dau, lumea las - să zică. 59Eu te iubesc și tu nici visezi. 60Eu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dealuri, iar plantele Îmi dau o senzație de claustrofobie. Sunt atâția palmieri În curte, e ca În Ziua Trifidelor 2. Numai că, pentru a-mi urmări țelul, trebuie să rabd. Tonul lui Lauren era acum la fel de solemn ca al unei călugărițe care tocmai și-a depus jurământul de celibat. Tipul e prima cuplare din planul meu. — Și cum a fost tipul? am Întrebat-o. —Păi... ca să zic așa... Cuplarea Matador m-a omorât de-a binelea. Să săruți un spaniol e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lungă din toate rugăciunile zilelor săptămânii. Epiharia era o enoriașă model, deși n-avea decât 25 de ani, venea în toate zilele în fața altarului, părintele o lăuda și o dădea pildă celor leneși sau delăsători. În taină, voia să devină călugăriță. Rugăciunea o știa aproape pe de rost, o murmura cu glas încet și se mai uita în cărticică numai așa, ca să se verifice. Și, de vreme ce este așa, înmulțește-mi, Doamne, ostenelile, ispitele și durerile mele - spunea femeia, dar gândea în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
încep în iulie, cel devreme iunie, nimeni nu se-apucă de refaceri iarna. Era la mintea cocoșului, de altminteri. Va trebui să se mulțumească deocamdată cu ce i se oferise aici, la hotel. A prins o căruță până la mănăstirea de călugărițe de la Pasărea. De-acolo a fost trimis la călugării de la Cernica, la vreo zece kilometri distanță. O țigăncușă frumoasă, cu o privire îmbufnată și verde, care spera să ciupească de la el vreun bănuț, auzind încotro e îndrumat, a întrebat-o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai departe. “Prin <legea comunală> din anul 1864 se luară actele stării civile din măna clerului, cum fusese până atunci, și încredințară purtarea lor primarilor care purtară de acum și titlul de <ofițeri ai stării civile>... Tot acum se permise călugărițelor romano-catolice de a înființa la Iași un pensionat de fete, în care erau primite și copile ortodoxe, fiice de români, care apoi ieșeau de acolo cu sufletul catolicizat și înstrăinat... ― Nu cumva o fi vorba de “Institutul Notre Dame de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
când popa are program de biserică, să fie prezentă la slujbe, de la un capăt la altul al acestora. Faptul a sădit în mintea ei o hotărâre, care, până în cele din urmă, a rămas nestrămutată: să se facă monahă. Să devină călugăriță. A devenit, cu ajutorul unei mătuși.Acolo, modul în care și-a intrat în rol, felul în care a acționat, mai apoi, în orice împrejurare, au făcut din ea o unanim apreciată ființă, de către colegile ei și conducerea mănăstirii. La un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de prin părțile Mangaliei, dacă nici nu vedeți că e clar de lună?“ Noi eram fericiți că sîntem În viață. De ce credem că oamenii trebuie să facă Întotdeauna ceea ce așteptăm noi de la ei? De ce ne contrariază țigarea În gura unei călugărițe și buchetul de crini În mîna hingherului? Graba asta de a ne Înghesui semenii În tipare, de a le interzice orice abatere de la regula categoriei lor și bănuiala de anormalitate cînd cineva iese din rolul pe care i l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
elevele miros așa subțiorilor lor puful lor mărunt blond Încărcat de polenuri numai bune de fecundat Încă zece ard Încă cincisprezece măcar cît speranța de viață la naștere șaizeci și cinci bărbații șaptezeci femeile tot ele mai mult sex slab sex frumos călugărițele Își devoră masculii se umflă lacome hrăpărețe deșănțate el e totdeauna cuminte mă laudă ea În fața prietenilor de parcă aș fi un pechinez de divan mototolul meu nătăflețul meu idiotul meu drag șaptesprezece ani de paradis ea la petreceri ea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de-a lungul trotuarului, mirosul ei penetrant purtat pe ulicioara cotită pînă departe În cîmpul afinat unde se căsca ieșirea din vechile catacombe ale Ursulinelor, toate poveștile acelea cu vampiri, umbrele lor lingînd noaptea pereții În care erau zidite osemintele călugărițelor, numele lor bizare Încrustate În piatră tremurînd sub lumina feștilelor, Hroswitha, Stanisla, Benedicta, Fidelius, Benigna, Ferdinanda, așteptam din clipă În clipă să le văd trupurile firave ieșind din ziduri - sentimentul divinului este uneori la fel de terifiant ca imaginea iadului - cutremurarea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
gustată a pămîntului făgăduit. O, tarantula, tragic scarabeu cu ochi verzui lingînd pubisul blînd al Sulamithei, prin nori se deschid magazine cu parfumuri de citron și de mosc și nările ogarilor care am fost leapădă stîrvuri mici de resentimente. Vocea călugăriței deghizată la telefon, invitația ei Într-un pat vesel și drăgălaș la ora cinci cînd febra atinge nivelul maxim. O, țigară săracă și stoarsă de spermă ce vizitatori mai aduci În confesionalele creierului, cu brize răcoroase mai fac feriga să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zadarnic. O, Poldi, Poldi, noi doi nu vom ști niciodată unul de altul, nici În tramvai nu am stat vreodată alături, nici la casa de bilete, nici În drogheria În care vînzătoarea tînără te-a preferat Întotdeauna pe tine. Vocea călugăriței rîde la telefon, Îi văd dinții mici de nutrie cum ronțăie noaptea scuipînd toate stelele În farfuria mea. Orfeu În infern, spui, și degetele nu te mai ascultă, nici picioarele cu care ai vrea să fugi său să strivești toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
descopeream o senzație nouă care purta În ea povara unei plăceri interzise. Seara mă rugam cu fervoare Domnului Nostru Isus Cristos să alunge ispitele din sufletul meu și să mă păstreze curată spre a fi mireasa lui. Voiam să devin călugăriță, să am mîinile albe, pergamentoase ca Mater Margaretha pe care o iubeam. Era Întîia primăvară cînd Începusem să văd că băieții sînt altfel decît noi și această descoperire mă fascina. În Ring se deschisese un birou căruia i se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
slujnicei care le deschise avea ceva neverosimil. Deși slujnica părea să aibă aceeași vîrstă ca și casa, ținuta ei, spre deosebire de Înfățișarea clădirii, indica o dorință de a salva aparențele, În ciuda obrajilor pudrați cu talc, zbîrciți și uscați ca ai unei călugărițe. Doamna Bellairs e acasă? o Întrebă Hilfe. Bătrîna slujnică Îi măsura cu o privire iscoditoare, caracteristică acelora care trăiesc Într-o mînăstire. — SÎnteți așteptați? Întrebă ea. — A, nu, am venit așa, zise Hilfe. SÎnt un prieten al reverendului Topling. — Știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai revenit ! Tocmai pentru după- amiaza sălcie de duminică îi lăsase numărul de telefon. L-ar fi salvat, orice chemare l-ar salva, l-ar ridica din forfota furnicarului și din singurătatea mocirloasă. Iată, gărgărița ghindei, fluturele ochi-de-păun, greierul-italian, cicada, călugărița, gărgărița fasolei, cărăbușul pinilor, albinele, carabul auriu, gărgărița mazării. „Neliniștea ultimului ceas, zbuciumul și măreția noastră, îi e cruțată animalului, a cărui soartă e mai umilă. Se bucură de prezent, ca un copil prins în stihiile inconștienței, fără să se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bărbat tânăr, muribund, acoperit cu un pled de culoare cenușie. Alături de pat, În genunchi, un alt bărbat, Îmbrăcat cu o haină militară și având un Început de chelie În partea din față, privește fix. În picioare, În spatele lor, stă o călugăriță cu bonetă albă și purtând un fel de șorț de pieptul căruia atârnă un ceas. Pe bonetă este desenată sau brodată o cruce (probabil roșie - poza e În alb-negru). Grințu-caiet. Împreună cu numitul Grințu Anton din Infanteria Marină, simplu soldat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se așază cu dosul pe masa-tarabă. Întinde mâna și-și apropie pachetul de cărți poștale. Întoarce una dintre ele pentru a vedea dacă are și timbru. Are. Ridică din nou privirea spre curtea mânăstirii. În ușa bisericii a apărut o călugăriță care ține În mâini o scândură lungă de lemn uscat și un ciocănel tot de lemn, foarte mic. E ora vecerniei. În curând liniștea va fi străpunsă de bătăile ritmice ale toacăi și de clopot. Ce va fi voit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
atunci o operă de 150 de ani? Și de ce 1785? Să fi ajuns până aici răsculații lui Horea pentru ca mănăstirea să merite să fie distrusă? Ce altă vină să fi avut ea față de imperiu În chiar acel an? Între timp călugărița a terminat cu Închinatul și a pornit cu toaca În jurul bisericii. Ritmul bătăilor e mai Întâi lent și apoi accelerat până ce dă impresia unei sambe. Grințu scoate din buzunar un pix și se apucă să scrie pe cartea poștală: Meștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]