2,546 matches
-
rămân vreodată!!!! Doamne, Neli, de ce te-ai speriat așa? Loredana, care se așezase între timp, se ridică și își ia ajutoarea în brațe, haideți, doamna Neli, c-ați mai auzit texte la noi... și se uită cu fals reproș la Căpșuna, ce te-o fi apucat acuma?, asta s-o spui la teatrul tău din margine de București, în cabină, la o bârfă, băga-mi-aș picioarele, că nu pot să vă împac pe toți. Neli surâde la suprafață, face frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cabină, la o bârfă, băga-mi-aș picioarele, că nu pot să vă împac pe toți. Neli surâde la suprafață, face frumos, dar iese ca opărită, nimeni nu râde în urmă. Toți patru gustă ciorba și ardeiul iute. Vorbește tot Căpșuna. — Ce face maică-ta?, îl întreabă ea pe Maestru, schimbă discuția, Loredana îi e recunoscătoare, o dăduse în bară cu Neli și ea avea nevoie de femeia aia, nu se descurca altfel. Parcă trezit și adus pe pământ, Maestrul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mamă!!! Până acum, se ținuse de cuvânt, adică nici de Paște nu venise pe la ei. — Mama-i singură acasă, la țară, la ea, cu cine-o fi ciocnind ea un ou acuma? — Să-și dea cu stânga-n dreapta, scapă Căpșuna, care știe bine relația noră-soacră, știa toate poveștile de mai an. Acuma chiar se face liniște, tot Maestrul salvează, se preface într-un mod vizibil că n-a auzit, înghite însă în gol, stingherit, deschide o discuție despre ultimul spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
văzut, totuși, la un mare profesor de română, care predă de o viață la un celebru liceu din București, pereți întregi de cărți, dă meditații și, din banii luați, cumpără cărți, doar cărți. — Și ce dacă, el nu moare?, trântește Căpșuna, dorind să aibă umor. Toți tac însă, chiar și Loredana e stupefiată, ea n-ar fi făcut o asemenea gafă, îl știe bine și pe Maestru, și pe Regizor, nu vrea să-și schimbe vreunul impresia despre ea, mamăăă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
chestii de-astea, că sunt efecte controlate de ape și de aer, că se urmăresc interese economice pe termen lung prin schimbarea climei, băăă, și omenirea nu face nimic, nimic???, păi, hai să punem muzică, ce muzică să-ți pun, Căpșuno?, mai bine du-te tu la combina muzicală și rezolvă, eu trec la miel, să pun la cuptor friptura aia rară, îmbrac cotletele în fân, să vedeți ce parfumuri în farfurie... — Să ne cânte maestrul, nu vreau CD, eu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
muzicală și rezolvă, eu trec la miel, să pun la cuptor friptura aia rară, îmbrac cotletele în fân, să vedeți ce parfumuri în farfurie... — Să ne cânte maestrul, nu vreau CD, eu vreau căldură, vocea caldă a Maestrului, se alintă Căpșuna, nu acuma, răspunde el cu ochii în jos, în chiuveta cu vase, încă e supărat din cauza vorbelor despre maică-sa, chiar nu pot să cânt acuma, nu poți să cânți acuma?, un demon se răsucește în el, un artist adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Bocșa, melodia e sfâșietoare, tristețea unui bărbat împărțit între nevastă și iubită, fredonează și regizorul, Ană, mândra mea frumoasă, prietenul lui cântă atât de frumos, că Laszlo ar vrea să plângă, amintiri vechi, tristeți de tinerețe, frânt între nevastă și Căpșuna. Se văd tristețile astea pe fața lui, și Maestrul, care știe bine toată viața prietenului său, înțelege greutatea privirilor, melancolia s-a născut dintr-un cântec, el știe, ca și Laszlo, cum e viața. Schimbă repede doina aia populară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-o de multe ori, îi trezește din melancolii. Vocea Maestrului e parcă de-acolo, din țigănie, Dumnezeule, mare actor!, cum de poate face așa de autentic pe nefericitul ăla de mahala? — Cânți foarte bine, complimenteză a nu știu câta oară Căpșuna, i-ar plăcea să-l aibă partener într-o piesă, să joci cu Maestrul într-o piesă, mamăăă, ce lovitură de imagine!, să-i spunem lui Laszlo, gândește fata. Și către Loredana: — Tu ai știut că bărbatul ăsta al tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Baletului Național Spaniol, să știți, fetelor, că e, probabil, cel mai frumos bărbat în viață, mare-mare dansator, îi face costumele Jean-Paul Gaultier, are băiatul un corp... sabie, nu alta. — Maestre, eu o să-ți tai limba, cânți prea frumos!!!, se alintă Căpșuna, știe că are succes la bărbatul cu ochi albaștri și nasul mare. — Nu poți asta, numai Zeul e în stare, glumește doct Maestrul, râde, leagă-te de catarg dacă te seduc! — Poftim? Regizorul și actorul se uită iar lung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
știe că are succes la bărbatul cu ochi albaștri și nasul mare. — Nu poți asta, numai Zeul e în stare, glumește doct Maestrul, râde, leagă-te de catarg dacă te seduc! — Poftim? Regizorul și actorul se uită iar lung la Căpșuna, apoi nu îndrăznesc să se privească unul pe altul, sunt însă solidari și trăiesc lângă fete mai departe, cine ar părăsi o femeie doar pentru faptul că aceasta n-a auzit de Ulise?, Laszlo oftează, dar gura frumoasă a iubitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dintr-o parte, când ți-o trage asta o limbă!!!, Maestrul se enervează deodată și o dă afară, ieși afară, să nu te mai văd!... și îi dă una la curul gras. Să te bat și să te iert!, râde Căpșuna, dar actorul cântă iar, încet, numai pentru el, în barbă, să nu-l audă nimeni din casă: plângeți-l pe-acel ce n-are viața și Moldova lui... Undeva, un sentiment subconștient luminează o emoție veche, de tinerețe, și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
n-are viața și Moldova lui... Undeva, un sentiment subconștient luminează o emoție veche, de tinerețe, și îi dictează o replică din Apus de soare: O, Moldovă... După Paștele ăla plin de gafe, n-am uitat ce mi-a făcut Căpșuna cu vânzarea și cumpărarea casei de lângă noi, aveau proprietate acuma și o făceau pe nebunii?, ce, degeaba a muncit Maestrul?, nu l-am uitat pe babalâcul, mitocanul Cezarinei, câte beri?, una pe zi sau una pe an?, a întrebat ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu rochie roșie, decoltată până la fesele ușor ascunse, atât cât să le ghicești prin bumbacul subțire și îndrăzneț. — Eu eram disperată, Cezarina îmi cânta mereu: Ce pula mea, ce pula mea!/ Nu înțeleg ăsta ce vrea. Ați văzut-o pe Căpșuna - Cezarina, e frumoasă ca un copil, ăsta e genul ei, femeie-copil, fragedă până târziu, are o gură splendidă, gura mea e formată pe pulă, zice ea toată ziua, v-a speriat și pe dumneavoastră de Paște, vă amintiți? — Mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
coaptă și grasă, strălucind în soarele de octombrie, care prevestea, așa cum scria T.S. Eliot, the cruelest months... — Acuma, doamna Neli, mai lăsați-mă-n durerea mea, vorbesc așa cum pot și cum a fost, ca să înțelegeți mai bine, dacă nici cu Căpșuna nu pot vorbi, cu Papa de la Roma, cu cine? E o prietenă încercată de timp, ne mai certăm noi, dar... păi, ce credeți, degeaba am adus-o eu aici? Haideți să vă spun mai departe despre mine, sunteți de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
erai, era ora 21, plecaseși după iubit? Păi, să te înșele o nevastă uzată mai merge, dar să te înșele iubita, nu. Vezi ce faci, fetițo!!! O. Timpul trecea și se apropia din nou o vara, chiar veniseră ploi scurte, Căpșuna îmi spunea să-l caut, caută-l, fă, nu fi proastă, că rămâi fără el, ai să ajungi la cel mai bun teatru din provincie, cu el ai intrat la facultate, cu el caută-ți post. Să rămâi în Capitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sensuri ciudate pe meningele lui?, o să vină timpul și am să-l întreb eu cumva. Răbdare... După un timp, Maestrul o ține în brațe și îi cântă, am o voce care te mângâie pe ovare, cum zice nefericita aia de Căpșuna, femeile iubesc cu urechile și bărbații cu ochii, vreau ca fata asta să fie a mea cu tot ce are ea -cu inimă și suflet și carne și tot-tot -, vreau ca ea să se îndrăgostească de mine. Și-i cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și, mai ales, a vântului de primăvară, labele goale în papucii făcuți din niște sandale mai vechi, părul îi vine în ochi mereu, nasul genial ajunge în pământ, se apleacă spre straturi, vorbește mereu cu Tina. — Aici, au ieșit deja căpșunile, pe lângă trandafiri, via, la margine, lângă gard, că am lăsat vie și aici, dincoace de gard, trandafirii și căpșunile, cam asta va fi ordinea. În rest, toată curtea asta e gazon. Doar acolo, dincolo de gard, e paradisul, ți se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vine în ochi mereu, nasul genial ajunge în pământ, se apleacă spre straturi, vorbește mereu cu Tina. — Aici, au ieșit deja căpșunile, pe lângă trandafiri, via, la margine, lângă gard, că am lăsat vie și aici, dincoace de gard, trandafirii și căpșunile, cam asta va fi ordinea. În rest, toată curtea asta e gazon. Doar acolo, dincolo de gard, e paradisul, ți se pare că seamănă? — Da, îîî, pentru mine... Acolo e raiul, între meri, copaci pe coroana cărora, uneori, o văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
chip, m-am gândit că mai bine ne cumpărăm ceva în casă din banii ăștia, un candelabru, spre exemplu, cum să cheltuim atâta pe un concediu? Și-am plecat la mare aici... Ați văzut că am luat-o și pe Căpșuna cu noi - pe ea și pe regizorul ei -, a rămas casa numai cu dumneavoastră și, când ne-am întors, am găsit totul bine. De acolo, Maestrul n-a sunat-o niciodată pe Tina. I-am controlat mobilul, i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Nu pot acuma, iubito, sunt obosit, sunt frânt după atâta condus, altădată, îți promit eu că-ți cânt. Și ea urcă scara spre dormitorul de sus, este prea obosită de drum, de zilele de plajă și de apa mării, de Căpșuna, care cu greu poate fi suportată mai mult de o săptămână, lasă ușa deschisă, se bagă în scutece. Jos, în living, Maestrul intră în camera lui de la capătul parterului. Bibliotecile din scândură, lemnul miroase, îl simte de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
numele lui Dumnezeu ! Oricum. Nu-mi pasă. N-am venit aici ca să vedem nu știu ce staruri de mâna a șaptea prizând cocaină și dându-se În stambă. Am venit doar să bem ceva Împreună și să ne relaxăm. Comandăm daiquiri de căpșune și nu știu ce amestec rafinat de nuci (4 lire 50 un castronel. Nu mă Întrebați cât am dat pe băuturi). Și trebuie să recunosc, acum că știu că nu trebuie să impresionez nici o vedetă, mă simt un pic mai relaxată. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fixându-mi-o asupra suportului ștanțat pentru pahare. — Da, ăla ! Ai reușit să-l eviți ? — Nu, recunosc. Și nu vrea deloc să mă lase În pace. Mă opresc În clipa În care un chelner ne pune două daiquiri proaspete de căpșune pe masă. După ce pleacă, Lissy mă scrutează atentă. — Emma, ție Îți place tipul ăsta, așa-i ? — Nu, evident că nu-mi place, ripostez vehementă. Doar că... nu știu deloc ce-i cu el, atâta tot. E o reacție perfect normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din viață-o... prăjitură; Pun iubire, vise, dor, Fraze pun spre-a nu fi...dură, Presărate cu...umor! PASTILUȚE CU UMOR Ofer --cum bogat nu îs- Pastiluțe! Tuturor! Poate măcar zece...mor Prăpădindu-se! De... râs! TRUFANDALE... Mănânc prima mea căpșună! Trece-alene, o...zeiță, Tânără, cu ochi de prună! -Doamne! Mi-am pus o...dorință! DREPTUL DE AUTOR Cartea-i scrisă la... beție Și te scoate din Umor! Ba, mai mult, vița de vie Cere ,,drept de ...autor"! IUBIȚI Dansau așa
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
legilor! Eu cred că este vorba de grația divină și nimic altceva. îndurarea nu cunoaște nici o lege, obișnuia să spună Pettersson din Hugnaden. Sau poate Blaise Pascal. își trecu mâna peste coama de păr rulată în creștet. Mâncam prăjituri cu căpșuni cu niște furculițe mici. Am înțeles destul de repede cum poți face acel gen de coamă: prinzi cu o mână tot părul lung și-l învârți de două ori, apoi îl rulezi sus, pe creștet, și îl prinzi cu ace de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
varză creață. Parcă era o grădiniță făcută ca să se joace copiii: o suprafață nu mai mare decât aceea a unui covor. În rest, de jur împrejur, totul avea un aspect dezolant. Își aminti cum arăta locul odinioară, cu straturi de căpșuni, tufe de coacăze și de zmeură, scăldat în parfumul dulce-amărui al ierburilor. Zidul care despărțea grădina de ogoare se prăbușise într-un loc - sau poate pe aici își croise drum spre grădină vreun hoț; asta se întâmplase cu mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]