6,191 matches
-
târziu. Vărul meu, și totodată finul părinților mei, care îl cununaseră, cam geambaș de felul său, iubea mult caii și avea mereu cai tineri, grași și frumoși, cu care se fălea prin comună, când îi plimba mergând în buiestru la căruța cu leagăn și păcănitori la roți, de se auzea de la două străzi depărtare! Avea un harnașament frumos din piele, cu mărgele albastre din porțelan și ciucuri tot din piele, de franjurile cărora erau prinse, de asemenea, mărgele albastre, harnașament pe
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
dorința de a merge și eu la pescuit. In imaginația mea de copil, mi se părea o aventură deosebit de interesantă, pe care abia așteptam s-o experimentez. Era vară, după treierat și aveam vreo șapte-opt ani, când tata a pregătit căruța, a umplut-o cu lemne de foc, ciocănei de la știuleții de porumb curățați de boabe, albia de spălat rufe, canapeaua pe care se odihnea bunica în fața casei, lâna tunsă de pe cele cincisprezece oi, preșurile și cuverturile țesute de mama la
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
la război. Cum acasă cu bunica nu aveau curajul să mă lase, bunica având cam 97-98 de ani pe-atunci, ea decedând la 104 ani, am aflat că plecăm la lac, la Tatlageac, să spălăm oile și cele puse în căruță de către mama. Mi se împlinea astfel și mie, dorința de-a ajunge pe malul lacului să prind pește. Fiindcă în casă nu se găsea nicio sculă de pescuit, am plâns pe lângă tata să-mi pregătească și mie o undiță. Ca să
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
eu la pescuit pe baltă, am dat fuga în curte și am căutat râme cu un cuțit de bucătărie în grădinița cu flori a mamei din fața casei, astfel că mi-am asigurat o provizie îndestulătoare de momeală. Cu mama în căruță, care mâna caii și cu mine tronând peste toate bagajele ce umpluseră căruța, precum și cu tata pe jos, conducând oile, am parcurs cei opt kilometri până la lac. Ajunși acolo, ai mei și-au ales un loc mai accesibil pentru coborât
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
râme cu un cuțit de bucătărie în grădinița cu flori a mamei din fața casei, astfel că mi-am asigurat o provizie îndestulătoare de momeală. Cu mama în căruță, care mâna caii și cu mine tronând peste toate bagajele ce umpluseră căruța, precum și cu tata pe jos, conducând oile, am parcurs cei opt kilometri până la lac. Ajunși acolo, ai mei și-au ales un loc mai accesibil pentru coborât la nivelul apei, în vederea instalării pirostriilor pentru cazanul de fiert apă și a
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
jos, conducând oile, am parcurs cei opt kilometri până la lac. Ajunși acolo, ai mei și-au ales un loc mai accesibil pentru coborât la nivelul apei, în vederea instalării pirostriilor pentru cazanul de fiert apă și a canapelei pentru spălat preșurile. Căruța a rămas în vârful coastei, în pantă, la câțiva metri de malul apei. Tata se ocupa cu spălatul oilor murdare și pline de capsule de ciulini. Chiar dacă lâna era acum scurtă, după tundere, niște ciulini ce creșteau pretutindeni pe marginea
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de spaima mea și mi-a spus că, mai bine să am grija oilor, ca să nu se îndepărteze prea mult de căruță. Soarele bătea cu putere pe capul meu, așa că mi s-a făcut o poftă teribilă de scaldă. Am coborât la malul lacului, lângă părinții mei care munceau de zor și luând albia ce nu-i mai folosea mamei, m-am
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
mână, alerga după mine, cu poalele fustei legate în brâu, să mă altoiască pentru a-mi tăia pofta să mă mai avânt altă dată la plimbare pe lac, cu prima mea barcă improvizată. Am fugit și m-am ascuns sub căruță, alături de Bobiță, un cățel bălțat ce se ferea de căldura soarelui la umbra căruței, cu limba scoasă de un cot. Aceasta a fost prima mea încercare de a pescui și prima mea plimbare cu barca pe apă. Am mai experimentat
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
a-mi tăia pofta să mă mai avânt altă dată la plimbare pe lac, cu prima mea barcă improvizată. Am fugit și m-am ascuns sub căruță, alături de Bobiță, un cățel bălțat ce se ferea de căldura soarelui la umbra căruței, cu limba scoasă de un cot. Aceasta a fost prima mea încercare de a pescui și prima mea plimbare cu barca pe apă. Am mai experimentat și altă dată pescuitul pe lac. La un kilometru de comuna noastră exista un
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
cât mai repede cu putință. De atunci, nu am mai avut ocazia să mai merg la pescuit până târziu, când deja mai crescusem și, împreună cu tata, ceilalți doi frați mai mari ca mine și cu alți verișori, am mers cu căruța, înainte de răsăritul soarelui, la pescuit pe balta Limanu. Acolo foloseam unelte mai performante, adică doar cârligele erau de cumpărat și nailonul de la câmpul undiței, restul erau tot improvizări la plută și prăjină. Nu-mi mai amintesc cât pește am prins
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
dispărut și eu am rămas singur, admirând acele meleaguri de vis. Așa am petrecut eu toată noaptea, îmbiindu-mă cu acest vis frumos. Când m-am trezit, soarele se rostogolea la orizont într-un incendiu apocaliptic ca o roată de căruță incendiată, luminând toată zarea cu puterea lui. Doar luceafărul de ziuă mai pâlpâia neputincios la apus și luna care parcă se topea în mierea acelei zilei. -Hai, maică, scoală-te că e timpul să te duci cu vacile la păscut
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
el coboară un general. Era înfofolit într-o pătură și țurțurii gerului se lăsaseră pe bărbia lui în jos... De-abia mai putea să mai vorbească. Noi ne-am strâns pe lângă el să ascultăm ce ne spune. Peste tot erau căruțe, cai, tunuri, arme...Le-am lăsat, dracului să vedem ce ordine mai primim...Stăteam acolo în acea vale și nu mai știam pe ce lume trăim. Unde dracului să dispărem, doar nu suntem fachiri ca să dispărem în neant?- ne întrebam
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
atârna pe raniță ca o brezoaie, răpusă de vânt și sângele care parcă țâșnea dintr-un mic izvor...După care au început catiușele : paca! paca! paca!- lătrau ca niște cățele înfuriate peste noi. Și s-au amestecat toate, soldați, cai, căruțe, tunuri, puști, mașini...Când am privit mai atent, Donul se înroșise de sângele nostru... Eu am avut noroc cu carul...Am apucat un cal de căpăstru și am intrat în apele Donului... Dintrodată mi-a înghețat sufletul în mine, apa
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
în dreapta și-n stânga. Habar nu aveau că ei merg la nunta lor. De aceea, nimeni n-a observat că în urma alaiului Primăverii se alăturară mai multe alaiuri de nuntă, cu miri și mirese, vornicei, tarafuri de lăutari, toți în căruțe frumos împodobite, cu coviltire de salcie înflorită, cu liliac și bujori pe la loitre, spițele roților cu brebenei și viorele , trase de căluți cu hamuri de mătase țintuite cu bujori, lalele și zambile. În căruțe, flăcăi și fete mari chiuiau și
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
vornicei, tarafuri de lăutari, toți în căruțe frumos împodobite, cu coviltire de salcie înflorită, cu liliac și bujori pe la loitre, spițele roților cu brebenei și viorele , trase de căluți cu hamuri de mătase țintuite cu bujori, lalele și zambile. În căruțe, flăcăi și fete mari chiuiau și dansau în cântec de vioară și țambal. Întreba câte un bătrân mirat: - Încotro, măi nebunaticilor? - La nunta lui Mărțișor! Hai cu noi, tăicuță! Și râdeau cu toții în hohote. Uite așa alaiul veseliei ajunse în
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
copăi, coveți, butoaie, cofe, căuce, linguri, și multe altele necesare oricărei gospodarii. Iarna la munte este lungă, grea și ține mai mult de șase luni, așa că „muntenii” aveau timp suficient de lucru, de prelucrat lemnul. Vara, coboarau la câmpie cu căruțele încărcate cu produsele lor și le vindeau gospodarilor de pe la satele de șes sau chiar prin târguri. Uneori executau un fel de troc de produse, întorcând-se acasă cu căruța plină de făină de grâu, mălai și alte alimente precum zahăr
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
suficient de lucru, de prelucrat lemnul. Vara, coboarau la câmpie cu căruțele încărcate cu produsele lor și le vindeau gospodarilor de pe la satele de șes sau chiar prin târguri. Uneori executau un fel de troc de produse, întorcând-se acasă cu căruța plină de făină de grâu, mălai și alte alimente precum zahăr, sare, petrol lampant, vase, dar și cu materiale de îmbrăcăminte, pânză, ață, articole de pielărie, opinci, foarfeci, cuțite, dălți, topoare... Îmi aduc aminte de un cântec pe care l-
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
fiind locuitor al dealului vecin de-al baciului Teodor și care ne-a rugat ca la următoarea dată când vom reveni pe acele meleaguri să-i cumpărăm o pompă, aceasta fiindu-i necesară pentru a umfla roțile de cauciuc dela căruța sa... Ceea ce am și făcut! La aflarea acestei vești baciul Teodor a fost și mai supărat pe vecinul obraznic care a îndrăznit să îi „exploateze” pe mosafirii săi. De fapt, conflictul cu vecinul era unul cu rădăcini mai vechi, datorat
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
Moților atunci când am vrut să evadez de arsița verilor și a vacarmului citadin. Și totuși, cât de plăcut a fost să scriu și să rememorez acele clipe fericite... Notă: Moții sunt foarte inventivi! Pentru a nu o lua la vale, căruța încărcată este frânată de o anvelopă legată de aceasta cu o funie pe care se pune un bolovan, ca greutate, pentru a mări coeficientul de aderență. Vezi foto: „Căruța moțului cu frâna de bolovan..”. George GOLDHAMMER Holon, Israel 15 iunie
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
Moții sunt foarte inventivi! Pentru a nu o lua la vale, căruța încărcată este frânată de o anvelopă legată de aceasta cu o funie pe care se pune un bolovan, ca greutate, pentru a mări coeficientul de aderență. Vezi foto: „Căruța moțului cu frâna de bolovan..”. George GOLDHAMMER Holon, Israel 15 iunie 2015 Referință Bibliografică: George GOLDHAMMER - BANCA AMINTIRILOR (9) - ÎN ȚARA MOȚILOR / George Goldhammer : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1630, Anul V, 18 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
un bogat să nu ajute un sărac, cu atât mai mult să-l vezi de multe ori pe un sărac și să nu-l ajuți. Se întâmplă uneori să fim de față la o nenorocire - de pildă s-a înglodat căruța cuiva și tu treci nepăsător și mai încolo îți vine un gând: „Ce-ai făcut? Omul acela suferă - ce-ai făcut?" Și te mustră conștiința și te întorci înapoi și-l ajuți. Dar bogatul acela, în fiecare zi vedea pe
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
orientale, fanarioto-pravoslavnice, că în perioada interbelică. Nu este pentru prima dată când Roma, punctul de plecare și aspirație al tuturor, întinde o mână de ajutor românilor, după care ei, de la Mihai Viteazul la Nicolae Ceaușescu, când își văd sacii în căruță, întorc spatele cu consecințe tragice pentru ei și pentru neamul lor. Europa de astăzi creează un cadru propice că Președintele țării, Preafericitul Daniel și Preafericitul Lucian, cardinal Mureșan să înceapă un dialog între ei privind ideea și fapta națională spre
IDEEA, FAPTA ŞI ORIENTAREA NAŢIONALĂ de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354422_a_355751]
-
o deosebită pregătire a opiniei publice. Pregătirea se făcuse vreme de sute de ani. În dimineața zilei de1 Decembrie, ca la un semnal, lumea românească a purces spre Albă Iulia (spre Bălgrad, cum îi spuneam noi) (...) pe jos și cu căruțele. Era o dimineață rece, de iarnă, (...). Pe o parte a șoselei se duceau spre Albă Iulia, scârțâind prin făgașele zăpezii, căruțele românești. Buchete de chiote și bucurie, alcătuind un singur șir, iar pe cealalaltă parte se retrăgea în aceeași direcție
SUNT MÂNDRU CĂ-S ROMÂN! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354463_a_355792]
-
un semnal, lumea românească a purces spre Albă Iulia (spre Bălgrad, cum îi spuneam noi) (...) pe jos și cu căruțele. Era o dimineață rece, de iarnă, (...). Pe o parte a șoselei se duceau spre Albă Iulia, scârțâind prin făgașele zăpezii, căruțele românești. Buchete de chiote și bucurie, alcătuind un singur șir, iar pe cealalaltă parte se retrăgea în aceeași direcție, armata germană ce venea din România, tun după tun, ca niște pumni strânși al tăcerii. Soldații germani, fumegând liniștiți din pipe
SUNT MÂNDRU CĂ-S ROMÂN! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354463_a_355792]
-
și bucurie, alcătuind un singur șir, iar pe cealalaltă parte se retrăgea în aceeași direcție, armata germană ce venea din România, tun după tun, ca niște pumni strânși al tăcerii. Soldații germani, fumegând liniștiți din pipe, se uitau mirați după căruțele noastre grăbite.(...) În ziua aceea am cunoscut ce înseamna entuziasmul național, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv, al oratorilor de la tribuna.(...) La întoarcere, când am trecut prin Lancrăm, satul natal, drumul ne ducea pe langă cimitirul, unde, lângă biserică, tata își
SUNT MÂNDRU CĂ-S ROMÂN! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354463_a_355792]