2,531 matches
-
pași împreună. — Dar eu nu vreau să merg cu voi ! se smuci bătrânul. — N-ai decât, spuse Maca. Mergi pe stradă ca oamenii. Dacă nu vrei e treaba ta, moșule. Numai că vrem noi să mergem cu tine. Bătrânul își căscă și mai mult ochii, privindu-i miop. Dacă nu sunteți tâlhari, atunci ce sunteți ? — Niște prieteni vechi... răspunse Tili. Nu-ți mai aduci aminte de noi ? Bătrânul clătină din cap, hotărât. — Minți, tovarășu’... Mai gândește-te... Avem timp... Stăm aici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nodurile mexicane? N-are de-a face, vreau să construiesc..." Gîndindu-se ce-ar zice dobitocii aflând ce idei trec prin mintea sa, Ioanide râse aproape deschis, de unul singur, și-și mai umplu o ceașcă de ceai. Văzu pe Gaittany căscând și consultîndu-și impacient ceasul. Știa că acesta nu poate să șadă locului mai mult de o jumătate de oră, cel mult un ceas, după care, epuizîndu-și doza de "perfect" și "da", își lua bastonul și trecea, după agendă, la altă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
voia vieții, fără falsificări. Odată m-am hotărât să nu citesc nimic literar un an întreg, totuși nu m-am putut ține exact de cuvânt. Admir pe Cioarec, care n-are habar de nimic și când îi pomenești de Flaubert cască ochii mari. El nu citește decât jurnalele politice și cele 1 O, corabie, valul te poartă spre marea nouă £de primăvar㤠(lat.). 2 Ei, Postumus, Postumus, grăbiți-vă, trec anii (lat.). G. Călinescu de sport. Din cauza slăbiciunii mele relative pentru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mână, ar fi pierduți. Astfel, somnambulul nu se menține pe marginea acoperișului decât fiindcă doarme. Îndată ce-l deștepți, șovăie și se prăbușește. Ei au asupra oamenilor din comun o eficiență extraordinară. Clișeele lor, gramatica dubioasă, platitudinea fac pe ascultători să caște gura. Ei n-au "delicateța" oamenilor educați: atacă năprasnic pe adversari, cu o pornire de ură sinceră, sau părând astfel, care place. Eu, chiar după ce prin examen critic mi-am simplificat limbajul, nu fac, vorbind, aceeași impresie, sunt privit cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cea care adoptă o asemenea atitudine arată (limbaj nonverbal): • privește în colț; pleacă ochii; capul lăsat, tonus muscular slab; mâini ascunse; atitudine de repliere, de protecție; • așteaptă, se retrage sistematic, lipsă de acțiune, gesturi puține; pleacă ochii atunci când dă mâna; cască, suspină; nu își privește partenerul. Atitudinea de supunere activă. Ca și cea de supunere pasivă, acest tip de supunere de caracterizează prin faptul că subiectul încearcă să fie în siguranță. El intră într-o dinamică de evitare activă. (Își) Găsește
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
îl lasă pe celălalt să termine în locul lui; lipsă de precizie, ocolire; "vom vedea". Cel/cea care adoptă o asemenea atitudine arată (limbaj nonverbal): • gesturi menite să seducă; se lasă pe spate când stă pe scaun; se așează în spate; cască; privește în altă parte; neatent; distanță mare față de partener; • se uită la ceas sau la altceva; ține partea celui care are puterea de decizie; își încrucișează brațele; scrie, citește, face altceva; nu își privește partenerul când îi dă mâna. Atitudinea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pe care ți-o poate oferi vidul sau plinul ființei proprii. Iată de ce un ratat se poate oricând sinucide, dar un leneș, niciodată. Și cum ar putea fi leneșul nefericit? El nu are proiecte, pentru a cunoaște neliniștea care se cască între neîmplinit și împlinire. El nu are dorințe, pentru că lenea îl desparte de împlinirea oricărei dorințe contingente: dat fiind că esența lenei este inerția infinită și dat fiind că această inerție devine scopul suprem, nici o dorință întîmplătoare (care ar tulbura
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
enorme fugi a gândirii și că forța lui stă în capacitatea de a se menține neabătut în termenii codului. După care el e liber, dacă vrea, să-și tragă un glonț în cap. sâmbătă, 29 septembrie Astăzi, Heidelberger Herbst. În timp ce căscam gura prin Flohmarkt (talcioc), întins prin toate străduțele laterale ale "orașului vechi", la tot felul de obiecte vechi, urâte și tâmpite, adevărate epave ale "ustensilității", împiedicîndu-mă la tot pasul în marea de oameni, simt cum îmi revine răul din luna
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
familiei Kovacic. Domnul Kovacic este nervos la culme. Soția sa încearcă să-l liniștească. Fetele lor joacă "Nu te supăra, frate!" DOMNUL KOVACIC: Scroafa împuțită, baba asta!... pizdă-nnămolită, putreziciunea naibii! Viermii i-au halit de mult născătoarea... și acum își cască botul în stârpiciunea ei... DOAMNA KOVACIC: Vai, Rudi... în fața copiilor să folosești asemenea expresii... și copii noștri sunt fete care nu suportă ușor felul ăsta de a vorbi. (Îi pune un prosop umed pe frunte, care însă îi cade numaidecât
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mare morman de gâtlejuri încârnățate. (chicotește) Cuvintele nu ieșeau ca lumea din gâtlej și se tot vorbea despre țărâna cărnii de mai de jos, înăuntru într-un tufiș la grămadă cu unul și același împotriva tuturor durerilor. Când gâtlejul se cască ca lumea, atunci ochii se dau peste cap și cade al dinăuntru nostru în closet și se înneacă de bună voie în adânc. (se scarpină pe burtă și gâfâie de plăcere) .... Fiecare înfometare nu-i decât înlocuitorul Adjunctului marelui conducător
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
AUTORIZARE pentru a-și susține valoarea, oriunde s-ar afla, acum și în viitor ! III) Nimeni nu va mai putea nega situarea într-o competiție cu mare specific, pentru care merită să se zbată ! Cine nu intră în horă, poate căsca pe la ostrețe ! IV) în bătălia pentru IMAGINE, mai necesară ca un premiu în bani, gala este podiumul de referință. Dar mai ales de credibilitate, având în vedere criza în care se află jurnalismul ! Desigur, vor exista și detractori, mai ales
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
intelectualitatea Împietrită, minerală. Omul din popor, ferindu-se pe ascuns, fugar, aruncă un ultim sarcasm Înainte de sosirea cizmei. Burghezul pune capul În piept și se felicită preocupat. Germania va fi uluită de cucerirea făcută, de acest vid ce s-a căscat În fața ei. Ea a zdrobit ceva care era deja praf și pulbere. În acest context, sinuciderea lui Drieu la Rochelle nu mai ascunde nici un secret. E punerea În practică a planurilor unui individ care a Încheiat toate conturile cu lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
imaginează În postura de călău metafizic, pregătit să ia parte la sinistrul spectacol: Frumoasa fată Înaltă și suplă care purta În fiecare zi la lucru o pălărie originală, ridică din sprânceană, Întinsă cum era pe sofaua din camera de conferințe, căscă și spuse cu o minunată, plictisită scârboșenie: „Mă bucur că au să moară”. Privi distrat și obraznic În jur, Își Închise enormii ochi verzi și adormi la loc. Astfel de mici scene crude, al căror substrat psihanalitic e ușor de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care el o numea sculativă"269. Și motivul trezirii miraculoase la viață este parodiat prin enumerarea gradată a recăpătării tuturor facultăților umane, care culminează în zona grotescului după cum urmează: "Dintr-o dată, Epistemon a început să răsufle, a deschis ochii, a căscat și a strănutat, apoi a tras un pârț care l-a făcut pe Panurge să se bucure: Acum pot să spun că e vindecat!". Rabelais consideră suficient acest năstrușnic mod de a capta interesul lectorilor, așa că purcede imediat la descrierea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
televizor, nu ne ocupăm de curățenie, nu-i neglijăm pe oaspeți. Nu ne uităm la ceas niciodată în prezența musafirilor. Un asemenea gest arată că ne-am plictisit de oaspeții noștri și că abia așteptăm să plece. De asemenea, nu căscăm, pentru că și acest gest ar arăta că ne-am plictisit. La plecarea musafirilor este politicos să spunem: „Vă mulțumim că ați venit!” sau „Vă mulțumim că ați răspuns invitației noastre!”. Musafirii trebuie conduși cel puțin până la ieșirea din locuința noastră
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
un om logic, este formularea „aproape treizeci". Poți să faci în cazul acesta tot felul de supoziții. De exemplu să te întrebi, pe bune, oare cumva s-a plictisit polițistul pus să numere cadavrele, iar de la douzeci și ceva, a căscat viguros, apoi a aproximat restul cu ochiometrul? Unii presupun, că probabil printre cadavre erau și niște pitici, nu mai mult de doi-trei la metru, cam cât Boc de mari, și omul nu știa cum să-i numere, fiindcă oricum îi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nopții dispăru; stelele se stinseră; la orizont începuseră să se arate zori spălăcite. Frânt, zdrobit, poetul ieși de după teiul lui și porni pe unde venise; prin dreptul Râpei Galbene, cătă spre Repedea; nici urmă de pod; sub picioare, hâdă, se căsca prăpastia râpei". Cu moartea în suflet, Eminescu părăsește orașul tinereților sale, își ia rămas bun de la Creangă (într-o scenă melodramatică, în care plâng amândoi abundent) și se urcă în tren, căutând-o iar pe Veronica imaginară. La atât se
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
uitându-se buimăcită prin încăpere. Deodată se repezi la bătrânul cu care venise și care acum ronțăia un măr scos de cine știe unde. Îl zgâlțâi așa de tare și neașteptat încât bătrânul uită să mai înghită bucata de măr mușcată și căscă niște ochi mari alburii în care se citea un fel de spaimă amestecată cu o mare nedumerire. Femeia țipă: - Ce stai așa, du-te și trage clopotele, trebuie să fie vreo biserică pe aici pe undeva, trage clopotele, auzi? Cantoniereasa
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la omul galben ca de ceară de pe bancă și deschise cu o mișcare smucită ușa. Din câțiva pași se pierdu în noapte. Cantoniereasa se răsuci într-un picior spre ușă făcu un pas și apoi în fața hăului negru ce se căsca în dreptunghiul ușii voi parcă să dea îndărăt. Ploaia suna și mai îndrăcit, miile de picături de apă se spărgeau cu plesnituri mici și seci pe mozaicul de la intrare, numai undeva departe se auzeau pașii grăbiți ai femeii ce alerga
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
că-l protejează pe Culai, ca un frate mai mare și acest sentiment îl făcea să se simtă mai încrezător și mai tare de fire. Pădurea trecu pe nesimțite din partea stângă, în partea dreaptă a drumului, iar în locul ei se căsca o vale adâncă pe firul căreia dormea un sat în care nu se vedea nici măcar o luminiță, nu lătra nici un câine. Trebuia să fi știut dinainte că era acolo, altfel unii nu ar fi bănuit nimic. Totuși bătrânii spuneau
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sa. Niciunul dintre ei nu-i adresă nici un cuvânt până după ce mâncară de prânz din mâncarea dusă de ei de dimineață. Atunci tatăl, după ce bău îndelung din cofa de lemn care fusese toată dimineața protejată cu frunze de brusture, zise căscând: „Acum eu o să dorm puțin, să nu care cumva să te pună naiba să fugi iar în pădure că te termin, vin cu pușca după tine”. Când s-a trezit mijind ochii încă îngreunați de somn, copilul nu mai era
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
casă. Atât și nimic mai mult. În schimb am liniște și pace pe banca mea din fața blocului, de unde privesc la trecătorii care încă mai merg și nu au fost chiar așa de harnici ca mine la pus kilograme. Stau, casc, și chiar uneori mă trezesc făcând studii despre unele chestii importante, cum ar fi de exemplu efectele crizei asupra corpului omenesc. Pot să cuget în tihnă la ceea ce spun unii medici nutriționiști, cum ar fi de exemplu Mihaela Bilic, ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și reflectări ce se intensifică la fiecare lamentație și semn de întrebare. Romanul nu poate fi interpretat în afara contextului istoric, deoarece descrie utopia unui ținut proverbial cu trimiteri la regimul totalitar din țară. "Absurdul este dens, la nivelul cuvintelor se cască o prăpastie între semnificat și semnificant, decriptarea mesajelor devine imposibilă, dialogurile sunt lipsite de conținut"387. Este țara "de legendă"388, cum îi spune mama într-o scrisoare. Monica Lovinescu experimentează un stil fragmentar, anticalofil, de un rafinament exagerat. Intenția
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
a avut o încărcătură negativă, plină de erori și de greșeli în lanț, una mai evidentă ca cealaltă, observate numai după ce s-au consumat. S-a purtat ca un copil care, trimis de părinți la prăvălie după sare sau zahăr, căscând ochii la tot felul de nimicuri și holbându-se prin vitrine, uită să mai vină acasă, în timp ce familia consumă mâncarea nesărată și ceaiul ne îndulcit. Pentru a atinge un scop, niciodată nu a ales drumul drept. Întotdeauna a mers pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că e mai bine să te odihnești! Ce-o fi vom vedea. Pe lângă cele șase miliarde de locuitori ai planetei, noi nu reprezentăm mai nimic. Apropo, te-ai gândit, dăm curs invitației de sărbători? Mi-e somn și mie, răspunse căscând. Discutăm mâine dimineață, cu mintea limpede! Acum dormi și... vise plăcute! Ai dreptate! Mai sunt peste două săptămâni până atunci... Până atunci, vise plăcute! * * * Vise... Ce vise la început de decembrie, într-un oraș acoperit de nea, în care cad
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]