2,267 matches
-
incluse în satul Cașin. În zilele noastre, Comuna Cașin este o comună liberă, condusă de către un primar. Ea însă se aseamănă cu cea din zilele secolului trecut din punct de vedere al satelor componente, anume: Curița și Cașin. Populația din Cătunul Pochița și Cătunul Vlașca este scăzută, acestea neavând statut de sat. Populația din Cătunul lui Briceag este aproape nesemnificativă datorită numărului foarte redus (apx. 10 gospodării). Acest fenomen este o urmare a modernizării omului în general și a comunei, astfel încât
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Cașin. În zilele noastre, Comuna Cașin este o comună liberă, condusă de către un primar. Ea însă se aseamănă cu cea din zilele secolului trecut din punct de vedere al satelor componente, anume: Curița și Cașin. Populația din Cătunul Pochița și Cătunul Vlașca este scăzută, acestea neavând statut de sat. Populația din Cătunul lui Briceag este aproape nesemnificativă datorită numărului foarte redus (apx. 10 gospodării). Acest fenomen este o urmare a modernizării omului în general și a comunei, astfel încât cu mijloacele contemporane
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
de către un primar. Ea însă se aseamănă cu cea din zilele secolului trecut din punct de vedere al satelor componente, anume: Curița și Cașin. Populația din Cătunul Pochița și Cătunul Vlașca este scăzută, acestea neavând statut de sat. Populația din Cătunul lui Briceag este aproape nesemnificativă datorită numărului foarte redus (apx. 10 gospodării). Acest fenomen este o urmare a modernizării omului în general și a comunei, astfel încât cu mijloacele contemporane de transport, respectiv automobilele, să fie destul de dificil a ajunge în
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Briceag este aproape nesemnificativă datorită numărului foarte redus (apx. 10 gospodării). Acest fenomen este o urmare a modernizării omului în general și a comunei, astfel încât cu mijloacele contemporane de transport, respectiv automobilele, să fie destul de dificil a ajunge în acest cătun. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cașin se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (95,34%), cu o minoritate de romi (1,86%). Pentru 2
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
au avut loc și pe valea Cașinului, unde se găsesc și astăzi cazemate, mărturii reale a teatrului de război. Comuna Cașin este formată din două sate: Cașin și Curița, și din trei zone integrale: „Cotul lui Briceag”, „Vlașca” și „Pochița”. Cătunul lui Briceag reprezintă o parte integrată a comunei Cașin, sau o zonă a acesteia, neavând statut de sat din lipsa numărului necesar de locuitori. Cătunul lui Briceag sau „Cotul lui Briceag” reprezintă de asemeni fostul sat Stănești înființat de Stan
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
sate: Cașin și Curița, și din trei zone integrale: „Cotul lui Briceag”, „Vlașca” și „Pochița”. Cătunul lui Briceag reprezintă o parte integrată a comunei Cașin, sau o zonă a acesteia, neavând statut de sat din lipsa numărului necesar de locuitori. Cătunul lui Briceag sau „Cotul lui Briceag” reprezintă de asemeni fostul sat Stănești înființat de Stan Cașen, altfel spus, nucleul comunei Cașin de astăzi. „Cotul lui Briceag” este situat la dreapta râului Cașin, din malul acestuia și până la poalele dealului Buciumi
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
că o parte a acestei zone este joasă, fiind în imediata apropriere a râului, de aceea în timp de inundații, gospodăriile aflate în aproprierea acestuia au fost avariate. Astfel, mulți și-au lăsat pământul pârloagă mutându-se în altă parte. Cătunul Pochița este o parte integrată a comunei Cașin, care atestă din anul 1864. Demult Pochița deținea statut de sat, acum însă din lipsa locuitorilor aceasta nu mai are nici măcar cămin cultural, așadar este doar o zonă a comunei. "Legenda spune
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
și un număr mic de unguri și sârbi. Populația originală a zonei Pochița, este la origine formată din coloniștii veniți de la Secăreni. Legenda spune că aceștia erau hapsâni și foarte zgârciți, aceasta oglindindu-se câteodată și astăzi prin prisma pochițenilor. Cătunul Vlașca, ce astăzi nu mai are statut de sat din lipsa numărului de locuitori, reprezintă o parte integrată a comunei Cașin. De la atestarea documentară din 1864 și până la 1908 când aceasta s-a alipit la comuna Cașin, Vlașca a avut
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
elevi (dintre care 11 fete); în comună existau trei biserici ortodoxe. Locuitorii moșneni se ocupau doar cu agricultura, având și trei mori pe râul Chiojdeanca. În 1924, comuna este atestată de Anuarul Socec din acel an cu aceeași componență, plus cătunul Puterău, o populație de 3072 de locuitori și aparținând aceleiași plăși. În 1931, cătunul Puterău nu mai apare între localitățile componente, comuna căpătând forma actuală. În 1950, a trecut în subordinea raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi (după 1952
Comuna Chiojdeanca, Prahova () [Corola-website/Science/300763_a_302092]
-
ocupau doar cu agricultura, având și trei mori pe râul Chiojdeanca. În 1924, comuna este atestată de Anuarul Socec din acel an cu aceeași componență, plus cătunul Puterău, o populație de 3072 de locuitori și aparținând aceleiași plăși. În 1931, cătunul Puterău nu mai apare între localitățile componente, comuna căpătând forma actuală. În 1950, a trecut în subordinea raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a revenit la județul Prahova, reînființat. În comuna
Comuna Chiojdeanca, Prahova () [Corola-website/Science/300763_a_302092]
-
În comună funcționau o școală la Beceni cu 41 de elevi (dintre care 2 fete) și o biserică. Pe actualul teritoriu al comunei Beceni funcționau atunci și comunele Gura Dimienii și Cărpiniștea, în aceeași plasă Slănic. Prima era formată din cătunele Cociobești, Dimiana, Gura Dimienii, Dogari și Florești, cu o populație totală de 1500 de locuitori, ce trăiau în 221 de case; în comuna Gura Dimienii funcționau 2 mori de apă pe Slănic și o biserică. Comuna Cărpiniștea era compusă din
Comuna Beceni, Buzău () [Corola-website/Science/300796_a_302125]
-
de elevi (dintre care 10 fete) în satul Valea Hotarului și 3 biserici. În 1925, comuna Gura Dimienii era deja desființată și inclusă în comuna Beceni, formată acum din satele Beceni, Dogari, Enculești, Florești, Gura Ocii, Gura Dimienii, Mărgăriți și cătunele Coțobești, Oca și Oilești, având o populație de 2514 locuitori. În 1950, comuna Cărpiniștea a devenit reședința raionului Cărpiniștea din Regiunea Buzău, raion care a existat până în 1952, când a fost desființat, iar comunele au trecut la raionul Buzău din
Comuna Beceni, Buzău () [Corola-website/Science/300796_a_302125]
-
turcitul. În comuna Brăești se mai păstrează și astăzi denumirile așezării grupate a familiilor: Croitorii, Popoiegii, Podoșii, Ciuculanii, Vasilcarii, și Zigarii. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Brăești făcea parte din plaiul Pârscov al județului Buzău, fiind formată din cătunele Brăești, Pinu și Ruginoasa, totalizând 1500 de locuitori. În comună funcționau 3 biserici ortodoxe (dintre care una a mănăstirii Pinu) și 8 mori de măcinat. În aceeași perioadă, în zona înaltă a comunei mai era organizată și comuna Goidești, formată
Comuna Brăești, Buzău () [Corola-website/Science/300798_a_302127]
-
locuitori ce trăiau în 312 case; în ea funcționau 4 mori de apă, 3 pive, 2 dârste, o cășerie la Viforâta, 4 stâne mari de oi și 2 biserici. În 1925, comuna Brăești avea aceleași trei sate, și în plus cătunul Piatra, comuna având o populație de 1798 de locuitori. În același timp, comuna Goidești avea satele Brătilești (noua reședință), Fundata, Goidești, Ivănețu, Plaiu Nucului, Ploștina, Varlaam și cătunul Pestrițu; populația ei era de 1850 de locuitori. În 1931, comuna Brăești
Comuna Brăești, Buzău () [Corola-website/Science/300798_a_302127]
-
biserici. În 1925, comuna Brăești avea aceleași trei sate, și în plus cătunul Piatra, comuna având o populație de 1798 de locuitori. În același timp, comuna Goidești avea satele Brătilești (noua reședință), Fundata, Goidești, Ivănețu, Plaiu Nucului, Ploștina, Varlaam și cătunul Pestrițu; populația ei era de 1850 de locuitori. În 1931, comuna Brăești apare consemnată ca având în plus și satul Dosu - Pârscovel acum (astăzi, Pârscovelu). În 1950, comunele au făcut parte din raionul Cislău al regiunii Buzău și apoi (după
Comuna Brăești, Buzău () [Corola-website/Science/300798_a_302127]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95%). Pentru 4,27% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Pâclele", făcea parte din plaiul Pârscov al județului Buzău și era formată din cătunele Berca, Joseni și Pâclele, totalizând 1480 de locuitori. În comuna Pâclele funcționau 3 biserici (una în fiecare sat) și o școală primară cu 76 de elevi la mănăstirea Berca. Pe actualul teritoriu al comunei Berca mai funcționa și comunele Pleșcoi
Comuna Berca, Buzău () [Corola-website/Science/300795_a_302124]
-
de locuitori. În comuna Pâclele funcționau 3 biserici (una în fiecare sat) și o școală primară cu 76 de elevi la mănăstirea Berca. Pe actualul teritoriu al comunei Berca mai funcționa și comunele Pleșcoi și Gura Aninoasei. Comuna Pleșcoi, cu cătunele Muscelu, Pleșești, Pleșcoi și Urlători (astăzi, Valea Nucului), totalizând 1710 locuitori și fiind reședința plaiurilor unite Pârscov și Slănic ale județului. Comuna Pleșcoi avea două biserici (la Urlători și Pleșcoi) și o școală mixtă cu 102 elevi în anul 1899
Comuna Berca, Buzău () [Corola-website/Science/300795_a_302124]
-
Nu se cunoaște precis care a fost întinderea Bisocii în primele două secole de după atestarea ei, dar la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în lucrarea generală a lui F.C. Bouer, acesta notează că Bisseika aparținea județului Buzău, apărând ca un cătun părăsit, iar pe harta de la 1700 a străbunicului lui Constantin Cantacuzino, în poziția actuală a satului nu era trecută nicio așezare. Localitatea apare abia în harta austiacă a lui Spicht Olwist din anii 1790-1791, cu denumirea de "Biszonca", iar într-
Bisoca, Buzău () [Corola-website/Science/300794_a_302123]
-
de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (98,28%). Pentru 1,64% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Pârscov al județului Buzău și era formată din 21 de cătune, din care cele mai importante erau Bozioru, Posobești și Scăeni, toată comuna având o populație de 2270 de locuitori. În comună funcționau 7 biserici (în satele Bozioru, Posobești, Scăeni, Văvălugi, Râu, Vornici și Schitu-Găvanele, și o școală mixtă în satul
Comuna Bozioru, Buzău () [Corola-website/Science/300799_a_302128]
-
de elevi (din care 5 fete). Fiind comună de munte, compoziția ei a evoluat în timp, satele risipite fiind identificate diferit la momente de timp diferite. Astfel, în 1925, comuna este consemnată în aceeași plasă, cu 13 sate și trei cătune: Bozioru, Buduile, Fișici, Gârla, Găvanele, Geambașu, Râu, Raști, Scăeni, Ulmetu, Valea Șagan, Corneanu, Gornet și Gresia, având 2353 de locuitori. În 1931, comuna este consemnată fără satul Valea Șagan, având în schimb în plus satele Nucu și Văvălucile. În 1950
Comuna Bozioru, Buzău () [Corola-website/Science/300799_a_302128]
-
din satele Glodu, Gonțești, Negoșina, Păcurile, Pârlita, Poenari, Pletari, Șuchea și Valea Verzei, totalizând 1570 de locuitori. Satul Cănești era în acel moment pe cale de dispariție, din cauza unei alunecări de teren care îi obligase pe localnici să se mute în cătunul Pârlita (care mai târziu avea să-și ia el însuși numele de Cănești). În comună funcționau 5 biserici și o școală cu 35 de elevi (din care 3 fete). În 1925, comuna era alcătuită din aceleași sate, inclusă în plasa
Comuna Cănești, Buzău () [Corola-website/Science/300804_a_302133]
-
cu 125 de elevi. În 1925, după ce satul Florica a fost trecut la comuna Mihăilești, în comuna Glodeanu Sărat, aflată acum în plasa Glodeanurile a aceluiași județ, trăiau 3340 de locuitori, în satele Glodeanu Sărat, Pitulicea, Căldărușanca, Cufuritu și în cătunul Ileana. În 1931, lege administrației locale marchează unirea satelor Pitulicea și Cufuritu, sub numele de "Pitulicea-Cafurita". În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Mizil al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1968, comuna a revenit
Comuna Glodeanu Sărat, Buzău () [Corola-website/Science/300817_a_302146]
-
aburi, o școală cu 106 elevi (din care 4 fete) și o biserică zidită în 1840 de Ioan Emanuel Gherase. În 1925, comuna este consemnată în plasa Glodeanurile din același județ, având în componență satele Cremenea, Gherăseni și Sudiți, și cătunele Bălaia și Brebeanca, cu o populație totală de 2789 de locuitori. În 1931, cătunul Bălaia a căpătat numele de Andrei Bărbulescu. Cătunele Andrei Bărbulescu și Brebeanca au fost în timp integrate în satul Gherăseni. În 1950, comuna a fost arondată
Comuna Gherăseni, Buzău () [Corola-website/Science/300816_a_302145]
-
în 1840 de Ioan Emanuel Gherase. În 1925, comuna este consemnată în plasa Glodeanurile din același județ, având în componență satele Cremenea, Gherăseni și Sudiți, și cătunele Bălaia și Brebeanca, cu o populație totală de 2789 de locuitori. În 1931, cătunul Bălaia a căpătat numele de Andrei Bărbulescu. Cătunele Andrei Bărbulescu și Brebeanca au fost în timp integrate în satul Gherăseni. În 1950, comuna a fost arondată raionului Buzău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968
Comuna Gherăseni, Buzău () [Corola-website/Science/300816_a_302145]
-
comuna este consemnată în plasa Glodeanurile din același județ, având în componență satele Cremenea, Gherăseni și Sudiți, și cătunele Bălaia și Brebeanca, cu o populație totală de 2789 de locuitori. În 1931, cătunul Bălaia a căpătat numele de Andrei Bărbulescu. Cătunele Andrei Bărbulescu și Brebeanca au fost în timp integrate în satul Gherăseni. În 1950, comuna a fost arondată raionului Buzău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a revenit la județul Buzău, reînființat, cu
Comuna Gherăseni, Buzău () [Corola-website/Science/300816_a_302145]