19,955 matches
-
senzorială și lirică, deloc puține, Emil Brumaru reușește să mângâie poezia însăși. Iată lucrul pe care trebuie să-l afle, dacă nu-l știa deja, Lucian Raicu. n triste}e uneori luminoasă, alteori lichidă curge din volumașul epistolar Cerșetorul de cafea, compus de Emil Brumaru din propriile scrisori trimise, în vara lui 1980, lui Lucian Raicu. Momentul în care le-am putut parcurge - inițial în paginile României literare, de la începutul lui 2003 încoace, apoi între aceste coperți de carte - vine cu
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
provincial, cu umanitatea văzută la scară, și e "transportat" ulterior în bagajele sufletești ale poetului oriunde acesta ajunge cu pasul. Sau cu versul. Scriindu-i lui Raicu, după cum își propune, în fiecare dimineață, după consumarea ritualică a unei cești cu cafea, Brumaru suspendă sau pune între paranteze ceea ce îl incomodează, jenează, plictisește, irită, obținând un interval de timp pur. În minutele și orele epistolare, confesiunile și văicărelile simpatice sunt o formă de expresie a artistului, desigur, neînțeles (Dan Laurențiu nu-i
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
bunăoară, ar fi lesbiană, după ce, încă din adolescență, a fost "ciuruită de...", în timp ce alte fetișcane, cu frunțile lor prea caste, au acum "himenele în flăcări". O mostră de fantezie, de fantasmă dulce și repetitivă ca un desert a cerșetorului de cafea și nițică înțelegere. Așa cum profesorul de filozofie Victor Petrini, eroul lui Marin Preda, avea voluptatea de a-și înjura de mamă și a-și brutaliza nevasta (pe nu mai puțin temperamentala Matilda), poetul mizează pe rafinamentul criticului literar, fiind sigur
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
Brumaru și oricine altcineva este pornograf în măsura în care nu poate să fie erotic, nu are resursele de imaginație, talent și stil pentru a se ridica deasupra manufacturării de imagini și scene porcoase. Nu are stil, talent și imaginație lirică cerșetorul de cafea? Ar fi greu de susținut așa ceva: "Ar trebui o scrisoare fericită, ușoară, șepticoloră, ca de la fluture zvăpăiat la fluture meditabund pe-o păpădie! Un aer plin de raze late de lumină, ca o miere prelinsă, încleindu-ne sufletele într-un
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
luminii de acum și cea ce-mi bate foaia și zidul casei după ce-am terminat fraza asta! Cred că obiectele simt mai bine! Ceașca mea de teracotă galbenă trăiește-n pereții ei zmălțuiți mii de stări ale scăderii temperaturii cafelei ce-o sorb. Sistemul nostru nervos e-un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru un stâlp de telegraf șlefuit de izurile zilei și-ale nopții." (pp. 154-155). Definitoriu pentru pagina lui Emil Brumaru, fie ea lirică ori epistolară
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
lumină "albă, rece, sfâșietoare"; și își va dori să locuiască "o veșnică după-amiază", privind "această substanță necunoscută ce curge din cer". Ar vrea să mângâie la nesfârșit blana motanului psihopomp Scămoșilă, ciorapii lesbienei Nastasia Filippovna, ceașca de teracotă galbenă cu cafea tare, samovarul cu ceai călduț. În clipele lui de grație senzorială și lirică, deloc puține, Emil Brumaru reușește să mângâie poezia însăși. Iată lucrul pe care trebuie să-l afle, dacă nu-l știa deja, Lucian Raicu.
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
Numai să n-o conturb pe Karin... Văzând că întârzie, fac câțiva pași până la Hamparțunian, armeanul, cafegiu. Curios, e deschis. înăuntru, băiatul lui mare, care îi ține uneori locul, Babis. A răm s de anul nou un client apropiat fără cafea, și a venit să ia o pungă și să i-o ducă conului Alec, așa-l cheamă, un om în vârstă. Și eu am rămas odată... nu fără cafea,... fără chibrituri -, se întâmplă - zic eu - nu aveam cu ce să
Cifra norocoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8757_a_10082]
-
Babis. A răm s de anul nou un client apropiat fără cafea, și a venit să ia o pungă și să i-o ducă conului Alec, așa-l cheamă, un om în vârstă. Și eu am rămas odată... nu fără cafea,... fără chibrituri -, se întâmplă - zic eu - nu aveam cu ce să aprind focul. - Ce zi era? mă-ntreabă. - 23 august, spun, cu bărbia-n jos. - Eiii! face ca pișcat. în ziua asta să nu puteți aprinde focul,... aveți gaze? - Am
Cifra norocoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8757_a_10082]
-
beton ivită în apropierea casei mele mi-a ecranat semnalul. Iarna acordam prioritate cititului, iar vara scrisului. Au existat ani minunați când seara, după ce mă uitam la televizor, după o întâlnire cu prietenii, după o ieșire în oraș, beam o cafea, îmi frecam măinile și mă apuncam de scris. Plecau pe covor, într-o noapte- aici sau la Pietroșița - între 18 și 25 de pagini scrise mărunt, mărunt. După aceea, mă duceam la serviciu și lucram toată ziua, obosit ca vai
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
volumul O beție cu Marx, apărut în 1996 conține destule poeme care ne amintesc de Dinescu din zilele lui "bune" (adică acelea din anii '80!) de n-ar fi să pomenesc decât Pisica metafizică - replică postrevoluționară la Capra contemporană - sau Cafea în cenușa Imperiului. Poezia nu lipsește nici din articolele și pamfletele autorului. Dar este evident pentru toată lumea că poetul a ales alte moduri decât poezia de a fi prezent în societatea românească și de a nu se lăsa umilit de
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
o zi fără ca Liviu Rebreanu să nu intre pe ușa cu numărul 11". Cum arăta o zi obișnuită din viața celebrilor locatari de la bloc? Iată pe boemul Minulescu: "La ora 7.00 se trezea, lua micul dejun și își bea cafeaua. Apoi, pleca în oraș, unde se întîlnea cu scriitori, pictori și prieteni-artiști. La ora 13.00, revenea acasă pentru prînz și se odihnea o oră-două. în jurul orei 16.00, își lua pălăria și bastonul și ieșea din nou în oraș
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
versuri, proză, teatru în volumele Nu sunt ce par a fi..., Nevasta lui Moș-Zaharia, Ciracul lui Hegesias, Versuri, Cînd doi se ceartă, Cine-i autorul acestui roman senzațional? Cum se vor fi înțeles și ce vor fi vorbit, la o cafea, zilnic (cum ne asigură Paraschiva Baranga), boemul Minulescu și ursuzul Rebreanu? Autorul Romanțelor pentru mai tîrziu anima cafenelele bucureștene, Oteteleșanu și Kübler, la începutul secolului trecut, Capșa, mai tîrziu; autorul lui Ion era, în acel timp, un "oficial", un personaj
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
soț este ca și un ecou la viața lineară a lui C., - ceva vag îndepărtat ce produce parcă un fenomen de rezonanță repetată, asemeni unei vibrații peste altă vibrație, suprapusă altei mișcări... Cel ce punea întrebări duse ceașca mare de cafea la buze în timp ce celălalt vorbea febril și care se simți privit altfel decât până atunci, cu ochii numai, intens, foarte atenți și, nu știu cum, parcă străini de restul fizionomiei, deoarece gura, nasul, care, de regulă, pot transforma natura unei priviri, se
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
soț este ca și un ecou la viața lineară a lui C., - ceva vag îndepărtat ce produce parcă un fenomen de rezonanță repetată, asemeni unei vibrații peste altă vibrație, suprapusă altei mișcări... Cel ce punea întrebări duse ceașca mare de cafea la buze în timp ce celălalt vorbea febril și care se simți privit altfel decât până atunci, cu ochii numai, intens, foarte atenți și, nu știu cum, parcă străini de restul fizionomiei, deoarece gura, nasul, care, de regulă, pot transforma natura unei priviri, se
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
-mă, nu e! Prin asta, nu vreau să-l cobor pe Arșinel de pe soclul unde-l vor fi înălțat admiratorii săi, ci să atrag atenția c-am luat-o prin bălării. După ce-am băut decenii în șir "nechezol" în loc de cafea și-am mâncat soia în loc de salam, e aproape firesc să încurcăm criteriile și să asimilăm teatrul reprezentației de bâlci și filmul scălâmbăielilor ŕ la Jean Constantin sau Puiu Călinescu. Știu că e inutil să te bați pentru puritatea genurilor. Și
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
se ridică și el brusc, salută reverențios și ne părăsește luându-și cu el taina și cerga... Rămânând singuri, Liza mă duce la o cârciumă din apropiere, mă ia de ambele mâini, mă plantează în grădina micuță și pe când așteptam cafeaua, scoate ca din pușcă: - Povestește. Povestește repede tot ce știi, iar mie nu mi-ai spus. - Ce nu ți-am spus? - Nu mi-ai spus nimic și știi totul. Tu știi până și după câți pași rămâne omul singur... Pentru
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
Preum în muzica astfel numită, dar cu genul de salturi pe care le știm mai bine din jazz. Poeme în rimă, sprințare ca-n Topârceanu sau Păstorel, fluide ca-n Arghezi, epistole către Emil Brumaru, preluând din spiritul Cerșetorului de cafea, sonete generaționiste cu toate cele ce se cuvin scoase pe dinafară și tot așa. Iar peste tot, între toate acestea, se ininuează, delicat și salubru, demonul polemicii. Un demon mai puțin dispus la jocuri decât este superiorul său direct: demonul
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
Te voi uita în fiecare zi, cel mai recent roman al său, apărut în 2005, concomitent la Paris și Atena, este totodată și o tandră evocare a mamei, care contrazice declarația din titlu. Așteptam de obicei să dea în clocot cafeaua și apoi să-ncepem discuția. Ne așezam într-un colț al salonului, fotoliul tău era întors spre ușa dublă care dădea în grădină, al meu se afla în dreapta ta, lângă bufet. Dacă nu mă înșel, firește. Nu cumva eu ocupam
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
firește. Nu cumva eu ocupam locul din dreptul ușii? O lumină blândă se strecura prin perdelele de muselină și scălda covorul. Ușa batantă era larg deschisă. Perdelele ne fereau de privirea trecătorilor. Doar câțiva metri ne despărțeau de stradă. Beam cafea turcească, nu cunoșteam alta pe vremea aceea. Cuvintele aveau gust de zaț de cafea. Când oare aveau loc aceste discuții? Sâmbăta dimineața? Duminica? Mergeam încă la liceu, îmi amintesc. Vorbeam timp de două, uneori chiar trei ceasuri. Dialogul nostru năștea
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
prin perdelele de muselină și scălda covorul. Ușa batantă era larg deschisă. Perdelele ne fereau de privirea trecătorilor. Doar câțiva metri ne despărțeau de stradă. Beam cafea turcească, nu cunoșteam alta pe vremea aceea. Cuvintele aveau gust de zaț de cafea. Când oare aveau loc aceste discuții? Sâmbăta dimineața? Duminica? Mergeam încă la liceu, îmi amintesc. Vorbeam timp de două, uneori chiar trei ceasuri. Dialogul nostru năștea întruna noi subiecte de conversație. Îmi plăcea mai mult să stau de vorbă cu
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
fapt, adoram cuvintele-acelea. Le folosesc și astăzi, cu toate că puțini oameni le mai cunosc sensul. Muzica lor, acea unică hava a lor, mă încântă de parc-ar fi păstrat un ecou al glasului tău. -O s-avem un mousafiris, spuneai de câte ori cafeaua intra brusc în fierbere și dădea pe de lături. Ignoram pe-atunci că e vorba de fapt de turcescul misafir, vizitatorul. Adesea făceam și a doua cafea, savurând amândoi cu nesaț ceasurile de tihnit taifas. Prietenii mei nu pricepeau în
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
păstrat un ecou al glasului tău. -O s-avem un mousafiris, spuneai de câte ori cafeaua intra brusc în fierbere și dădea pe de lături. Ignoram pe-atunci că e vorba de fapt de turcescul misafir, vizitatorul. Adesea făceam și a doua cafea, savurând amândoi cu nesaț ceasurile de tihnit taifas. Prietenii mei nu pricepeau în ruptul capului cum pot să-mi petrec atâtea ore stând de vorbă cu tine câte-n lună și-n stele. Ei n-aveau posibilitatea să vorbească la
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
individ nebărbierit, în pantaloni de trening și cu o bluză cu mâneci lungi răsturnat pe tastatura computerului, butonând între 6 și 10 ore, trezit din când în când din transă de intervențiile prietenei sale, când cu o îmbiere la o cafea, când cu o invitație la film, când cu o sugestie de canastă. E greu să le ții pe toate în echilibru. Am spus-o și o repet: literatura merită multe, dar nu va merita niciodată să-ți distrugi viața pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9829_a_11154]
-
-ți permiți să nu depinzi de nimeni sunt ori foarte scurte, ori iluzorii. Imaginați-vă, o clipă, cum ar arăta România dacă am suspenda relațiile cu străinătatea. Să spunem că n-am mai importa ciment, țiglă, vopsele, gaze, țiței, alimente, cafea, băuturi, haine, aparatură electronică. Nimic. și mai imaginați-vă că toate acestea ar fi produse de industria și agricultura autohtone. Știu că vi se pare absurd. Prea ne-am obișnuit cu calitatea și confortul produselor venite din Occident. Prea ni
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
un șezlong longilin, și-o lumină căzută-n păcat, cu mari raze sugrumate printre frunze deja cercetate de slăbiciunile anotimpului, leșurile lor străvezii putrezind pe paginile întoarse încet, ticăit, de sufletul calm cititor. Și o ceașcă măreață de teracotă, cu cafeaua aburind extatic deasupra ierbii subțiri, și-un tren marfar, c-un singur vagon de persoane, adăugat chiar lângă locomotivă, trecând, trecând, trecând, metameric, râmă uriaș-translucidă, la care să privesc pierdut femeile de-o clipă de la geamuri... și-un aer limpede
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]