1,971 matches
-
inegalității, apărusem și aveam să plec atunci când aș fi dorit, lăsându-l pe acel bătrân în haine ponosite, cu țigara lui ieftină arzându-i între degete, pe drumul plin de gropi dintre frumoasele case de lemn seculare, salvate printr-un capriciu al istoriei, cu toate că locuitorii lor nu ținuseră la asta cu orice chip. Deja nu mai spuneam nimic. Ascultam doar poveștile mustind de nostalgia după dictator. Puterea trebuie să se reveleze printr-o întrupare concretă și, atunci când capătă deja o figură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
atitudinea provocatoare prin dorința de a pricepe evenimentele în care este implicat (De ce i înfrunt ?/ Vreau să-nțeleg și să exist, nu să-mi îmbuib/ de superbie inima ! - scena 1). Fără a desluși cauza nenorocirilor Tebei, Oedip se consideră victima capriciilor zeităților multă vreme favorabile lui și alege calea confruntării deschise cu acestea : Zeii ce m-au iubit, cu care-aproape-mi învălmășisem pletele, -și întorc/ de mine fața ! [...] nu mi-a rămas decât să mă ridic/ din lutul meu și să-i
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la primii autori elini, Frenkian se oprește asupra creației eschiliene, plină de religiozitate. Potrivit exegetului, la Eschil tragedia umană își dezvăluie înțelesul doar când este proiectată pe plan divin, căci altfel nenorocirile care lovesc pe oameni ar fi jocul unui capriciu nespus de crud (p. 51). Credința dramaturgului nu cunoaște șovăirea, încât justificarea suferinței umane dată de el are ceva masiv și simplu (p. 52). În opera lui, omul trăiește ca prelungire a strămoșilor, cărora le moștenește caracterul și păcatele (p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
formă a iubirii conjugale fiind sacrificiul soților unul pentru celălalt. Interpretarea mitului oferită de dramaturgul român este coerentă : desă vârșirea poate fi atinsă doar în lumea esențelor, dragostea presupune unirea în veșnicie. Într-un caz, ascuțimea inteligenței omenești triumfă asupra capriciului crud al zeilor. În piesa poetică a lui Radu Stanca, în care se păstrează destule din argumentele originale, Oedip se salvează prin luciditate și aspirația spre libertate. Dacă la Sofocle eroul își ispășește vina prin suferința care îi aduce în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în ferestre. Așezate în fotolii, două femei, singurele treze, le urmăresc atent conversația. Înțelege că una dintre ele este mama Cléei și că mama și fiica se tot ciondănesc. Cléa primise de la tatăl ei, care i-a lăsat moștenire propriile capricii, o sumă mare ca să-și deschidă prăvălia, dar, după părerea doamnei Sinus, fata își gestionează prost afacerile, locuiește tot cu părinții, fără să contribuie însă la cheltuielile casei. La vârsta ei! Da, Cléa face pe fetița, e genul, deși are
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
te uite! Și ei toarnă apă în vin. În noaptea următoare, i se face rău. Parcă ar avea bolovani în stomac. Doar un ceai de mușețel i-ar face bine. Nimic altceva. Medicamentele sunt neputincioase. Domnul Casimir se ia după capriciul ei, răscolește bucătăria din podele în tavan, dar nu găsește decât un pliculeț de ceai. În cele din urmă, cei trei membri ai echipei de noapte, doi bărbați și o fată, pe care ea îi numește în gând Casimirii, se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de apă, cercul din mintea somnolentului înțepenit pe scaun se rostogolește nestingherit în sensul gravitației. Și cum altfel, când orbita asta din lăuntrul neuronului lui se învârte vicios, pe când copacul de lângă el, cu misterioasele cercuri concentrice, rămâne virtuos, nesupunându-se capriciilor care calcă în picioare demnitatea. Copacul moare în picioare, singur, drept și imperial. Cine spunea că moartea este numai ceva anticipat și de neînțeles? Se trezește totuși din lentoarea clătinată și respirația capătă normalitatea ritmică a seminței de viață. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a-l identifica și a-l vedea cât mai bine. Dezideratul unirii totale și definitive a luat chipul realității împlinite până la urmă, în ciuda prejudecăților greu de învins și a obstacolelor ca destinele românilor să nu mai depindă de interesele și capriciile străinilor. Consolidarea statului național modern nu putea fi decât rezultatul înțelepților noștri înaintași, al curajului și diplomației lor. Au fost anii faști pentru istoria românească. Cuza Vodă și regii Carol I și Ferdinand au însemnat mințile și mâinile providențiale pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în întreprinderi adesea dezordonate, în care regulile și convențiile existente sînt uitate, pe măsură ce se caută noi reguli sau convenții sau se încearcă evitarea oricăror reguli sau convenții. Ar fi însă o eroare să catalogăm discursul despre postmodernism drept un simplu capriciu sau o modă efemeră. Căci, după cum se vede, discursul a suscitat un mare interes și a provocat numeroase controverse în ultimul deceniu (1983-1993) care nu par că s-ar termina curînd. Deși mulți au prezis că fenomenul va dispărea 44
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
juca cu propria identitate și de a-și schimba în mod radical cursul vieții (ceea ce, pentru unii indivizi, poate fi un lucru bun); dar pe de altă parte, acest lucru poate duce la un mod de viață complet fragmentat, supus capriciilor modei și subtilei îndoctrinări a publicității și culturii populare. Pentru a contracara o asemenea disperare, fragmentare, rupere a identității ar fi de dorit o valorificare a anumitor trăsături care aveau o poziție centrală în identitatea modernă și anume autonomia, raționalitatea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
la un râu important. Mi-am dorit întotdeauna bucuria de a sta pe un țărm. Mi-ar plăcea un oraș și o țară cu o climă mai prietenoasă cu astmul meu, din ce în ce mai greu de controlat. Dar veștile recente nu neagă capriciile generale ale climei și ale comportamentelor umane anti-ecologiste ce au loc cam peste tot în lumea noastră globală. Atunci când am revenit din București în Suceava natală, în anii '90, aveam măcar speranța că revin într-un oraș destul de frumos și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
premianții edițiilor de aur ale Concursului. E posibil să omit unele nume importante de concurenți premiați, deveniți între timp scriitori consacrați, cunoscuți și pe alte meridiane. Ofer o lista alcătuită la repezeală, lăsându-mă, pur și simplu, în voia tuturor capriciilor și meandrelor unei memorii încă fidele, totuși, zic eu: Alexandru Petria, Nicolae Scheianu, Carmen Veronica Steiciuc, Adrian Suciu, Dan T. Gürtesch, Angela Mihalcea, Ștefan Doru Dancus, Mirela Corlan, Liviu Alger, Liviu Mățăoanu, Luminița Urs, Dan Lungu, Gabriela Cretan, Irina Egli
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ce despart orgoliul de vanitate deoarece la el orgoliul și vanitatea se află într-o permanentă coexistență. Și încă una deloc pașnică, o coexistență furtunoasă; am putea spune, mai bine, complexă, deoarece e macerată de veghea constantă a inteligenței, de capriciile unei conștiințe cînd nefericită, cînd împăcată, în sfîrșit, de impulsurile unei lucidități în tensiune ce se neagă pentru a renaște, se iscodește necontenit, creînd cercuri vicioase de lumini și umbre, de secrete disponibile, dar și de ieșiri spectaculoase în arenă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Capitolul 1 În camera de cămin, Cristi își număra puținii bani rămași după ce-și luase o cămașă nouă și își satisfăcuse capriciul de a-și cumpăra și puțin tutun. I-a ordonat și i-a ascuns în sertarul noptierei, în cutia apei de colonie franțuzească, în spatele sticluței pe jumătate goale, care spera să-l țină măcar până după sărbători. Nu-și permitea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
James Cook. De altfel, ofer- tele pentru a interpreta și în alte localuri curgeau gârlă. Unii patroni erau dispuși să plătească vechiului patron tot restul contractului, ca despăgubire, și încă jumătate din el lui Cristian Vasile, satisfăcându-i totodată orice capriciu legat de orchestre, de scenă sau de amenajarea restaurantului. Iar când se întâmpla asta, atunci patronul cu care colabora venea cu o ofertă dublă sau chiar mai mare față de rivalii săi, care doreau să-i fure trubadurul. Astfel, contractele își
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lucru. De aceea eu v-am adus, și se îndreaptă spre plasele de lângă ușă, o haină superbă de blană, un colier de diamante și, poftiți, scoate din buzunarul interior al sacoului, poftiți un portofel plin, cât să vă permiteți orice capriciu. Sunt bani de o casă aici, dacă asta vă doriți, sau orice altceva, sunt mulți. Nu îndeajuns totuși, dar mulți. Eu, oricum, datorită dumnea- voastră fac atâția bani într-o săptămână și ați merita nespus mai mult, dar nu au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a inspira acea spaimă supușilor - pe care cei care-l calomniază o numesc teroare! - ce este magnifică tocmai prin iraționalitatea ei. Și dacă un tiran sau altul Îi pedepsește pe cei care nu se supun sau fac greșeli În aplicarea capriciilor sale, numite legi, ei bine, marele Tiran, Despotul istoric pedepsește, de la un moment dat, fără nici o noimă, distrugând nu numai orice legătură Între cauză și efect, dar desemnând prin voința sa teribilă și imprevizibilă pe oricine ca posibil recalcitrant, ca
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu se potrivesc lumii reale, cea fojgăitoare și colcăitoare din jurul lui, care Îl acceptă, mai degrabă Îl tolerează, cu condiția aspră ca el, călătorul, să se supună fără crâcnire regulilor și convențiilor acestora, uriași sau pitici, indiferent de ciudățenia sau capriciul acestora, nevenind niciodată În discuție ca el Însuși, musafirul, toleratul, gângania sau monstrul să-și propună propriile-i deziderate sau legi. El nu poate avea dreptul la așa ceva, el nu e „din lumea lor”, iar lumea lor, mai știi, poate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rareori ratăm! Adică, atunci când „Învingem”, când suntem acceptați ca atare, ca artiști, creatori de excepție, iar societatea, care până atunci ne supusese unor suferințe și umilințe greu de Îndurat, ne face deodată loc și se pleacă În fața persoanei și a capriciilor noastre - atunci, În loc să „ne aducem aminte” de adevăratele noastre obsesii, cele din tinerețea noastră visătoare și luptătoare, pentru a le impune și răspândi În sfârșit, le Împrumutăm pe cele „care se cer”, care „se vând bine”, care sunt recunoscute ca
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care nu au nevoie de moarte pentru a fugi de noi! Acel Prezent despre care, cum spuneam, nici Grecii isteți și inventivi nu aveau o reprezentare clară, dar... Dionysos - puțin rudă cu Osiris-ul egiptean! - nu-i poartă adesea Însemnele, capriciile, dezordinea, dansul și nepăsarea, vivacitatea uluitoare spirituală, disprețul față de orice convenție, sfidarea timpului, a falsei pudori și, În fapt, a ceea ce noi numim moarte?! Până a fi descoperit acest ascuns și teribil Prezent și parcurgând toate bolgiile suferințelor multiple pentru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a ceva excepțional, o senzație asigurată în prealabil de informația menită să ne impresioneze. Dar nu avem nici un motiv să ne îndoim de autenticitatea licorii. Omul ne zâmbește încurajator, e bunătatea întruchipată, gata să ne satisfacă orice altă dorință sau capriciu. Are în colecția lui și sticle de la începutul secolului. Asta înseamnă a te lua de piept cu eternitatea. „Cât costă o asemenea sticlă“, îl întreb. Oh, I’m afraid it’s very expensiv! Și ne comunică suma de 400.000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se vor auzi aceleași lamentații, prin sate bântuie o secetă cumplită. Lumea e paralizată de căldură și de frică pentru soarta recoltei din toamnă, se roagă, aprind ruguri, bat paparudele. În secolul 21, viața în Basarabia depinde în totalitate de capriciile meteo. Și de cele geopolitice. Ne-a vizitat zilele acestea Putin, pe care conducerea de partid și de stat, în frunte cu Lucinschi, l-a primit cu mult fast: steagurile rusești și portretele ștabului de la Kremlin ornau întreg orașul, scrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
noi. Abia atunci observ că întregul maidan în care suntem concentrați e îngrădit din trei laturi și vegheat cu strășnicie. Pe aici, turiștii sunt un trib de extratereștri ce trebuie protejat, iar capacitatea de a le îndeplini toate chefurile și capriciile măsoară adecvarea gazdelor la standardele occidentale... E trecut de zece seara. Ieșim în drum, și în spate ne cântă un cor de femei, adăpostit sub o copertină în formă de scoică. Melodii clasice, voci catifelate, o armonie perfectă. Dar nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din ambiția de a-i fi director, m-a invitat la Capșa, într-un aparte și, la un pahar de șampanie, m-a felicitat pentru „noua mea funcție de director” al Cărții Românești. Am mulțumit și am refuzat, „alegând” prin nu știu ce capriciu pe cea de redactor-șef la România literară. Preda deci, mare senior al prozei românești și director de editură, care a făcut gestul nobil de a-mi publica primul roman „după întoarcerea mea din exil”, Îngerul de gips, față de manuscrisul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fraternitatea dar, în numele ei, declanșează măceluri. Și asta cu atât mai imperios cu cât cel care dă ordine, Dumnezeu adică, se află pe orbita cea mai înaltă, el fiind deci și mai imperativ decât o lege a istoriei ori decât capriciul unui dictator nebun. Incomparabila altitudine a autorității de referință încinge până la alb, aproape, loial și fără pudori inutile, partea blestemată din noi, cea care implică orice afirmare a identității, și care constă întotdeauna în a afișa la capătul străzii pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]