2,183 matches
-
728 locuitori. Locuitorii din Ținutul Secuiesc nu au fost și nu sunt unitari în ceea ce privește viața religioasă. Încreștinarea secuilor a fost înfăptuită de regele Ștefan I al Ungariei (997-1038), fondatorul Regatului Ungar. Viața religioasă din Ținutul Secuiesc a fost dominată de catolicism până la secolul al XVI-lea, când reforma protestantă a ajuns în Principatul Transilvaniei. Lutheranismul a devenit cel mai popular în rândul sașilor, maghiarii au orientat mai mult spre calvinism, și unitarianism. Românii din zonă sunt în marea lor majoritate ortodocși
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
James Joyce încearcă, habotnic și virtuos, să regăsească devotamentul de altădată pentru religia creștină. Mai târziu își va aminti cu umor de modul cum fiecare act de devoțiune i se părea o tranzacție cu divinitatea: În ciuda strădaniilor pioase, desprinderea de catolicism este ireversibilă, Joyce găsind refugiu într-un alt sistem de credințe, arta, căreia i se va dedica pentru tot restul vieții. În "Portret al artistului în tinerețe", Stephen Dedalus are o revelație (o "epifanie", cum va prefera să o numească
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
o spovedanie și împătășanie. La 13 august 1903, când femeia moare după o comă de câteva ore, întreaga familie îngenunchează în jurul ei pentru a se ruga, mai puțin James Joyce și fratele lui, Stannie, cei doi fii care au abjurat catolicismul. În ciuda stoicismului pe care îl afișa, scriitorul este foarte afectat de moartea mamei. Rămas în Dublin în perioada imediat următoare, Joyce aprofundează un viciu moștenit de la John Stanislaus: băutul. Prăbușirea lui Joyce în lumea imundă a barurilor dublineze este secundată
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Joyce a fost supusă unor sisteme de interpretare filozofice sau psihologice specifice secolului al XX-lea, precum structuralismul, post-structuralismul și deconstrucția, psihanaliza, feminismul și post-colonialismul. Lor li se adaugă interpretări legate de poziționarea lui Joyce față de teme ca naționalismul sau catolicismul. Principala arenă de dezbatere este publicația academică periodică "James Joyce Quarterly" înființată în 1963 de Universitatea din Tulsa. O contribuție importantă a avut și revista franceză de avangardă "Tel Quel" care a înaintat prima exegeză fățis structuralistă a operei lui
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
lui Miklós Zrínyi, în același timp anti-otomană și anti-austriacă, eșuată. Vor trebui aproape 20 ani de răscoale și lupte pentru ca Viena să recunoască autonomia Ungariei, să accepte reînființarea armatei ungare și respectarea anumitor principii ante-austriece. În toată această perioadă problema catolicismului a fost una principală. În zonele din nord-vestul Maramureșului și în Slovacia unirea cu Biserica Romei se extinsese mult, prin intermediul rutenilor și ucrainenilor uniți din Polonia. Aceștia au fost folosiți de Roma și ca misionari pentru rutenii, românii și ucrainenii
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
o excomunică pe "Elisabeta, pretinsa regină a Angliei și servitoare a crimei" și îi eliberează pe toți supușii ei de lealitatea față de ea. Chiar și catolicii care continuau să i se supună riscau excomunicarea. În 1581 convertirea supușilor englezi la catolicism, devine un act de trădare pedepsit cu moartea. Din 1570 misionari catolici de pe continent mergeau în secret în Anglia; mulți dintre ei au fost executați, ceea ce a dus la un cult al martirilor. "Regnans in catolicis" a dat catolicilor de
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
mai mulți emisari sunt trimiși de către cele două puteri. Elisabeta I are un schimb de scrisori cu sultanul Murad al III-lea și într-una din ele sultanul scrie că "Islamul și religia protestantă au mai multe în comun decât catolicismul, deoarece resping idolatria" și îi propune o alianță. Spre disperarea Europei catolice, Anglia exportă Imperiului Otoman plumb și staniu, necesare pentru fabricarea armelor și munițiilor. Elisabeta I a luat în serios operațiile militare comune cu Murad al III-lea, în timpul
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
tradițiile și obiceiurile de origine europeană, africană și autohtonă. Se bazează, în special, pe un substrat al culturii portugheze, fapt datorat lungii perioade de timp în care Brazilia a fost o colonie portugheză. Printre principalele influențe se numără limba portugheză, catolicismul și stilul manuelin în arhitectură. Imigranții europeni, mai ales germanii și italienii, au contribuit și ei la diversificarea culturii țării. Influențele popoarelor autohtone se pot observa mai ales în arta culinară, dar și prin numeroasele împrumuturi lingvistice, în timp ce sclavii africani
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
poruncit arderea tuturor textelor scrise până atunci cu caractere latine, introducând alfabetul chirilic și slavona, ca reacție la ideea împăcării cu Biserica Romei. "„Teoctist de neam bulgar și diacon al lui Marcu din Efes, pentru a dezrădăcina din Moldova sămânța catolicismului și să ridice pentru totdeauna tinerilor putința de a citi sofismele latinilor, a încredințat pe Alexandru cel Bun să surghiunească din țară pe oamenii de altă credință și să scoată literele latine din toate scrierile și cărțile și să introducă
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
circa 0,88. Speranța medie de viață este de 68,7 ani (63 ani pentru bărbați și 74,9 ani pentru femei). Peste 99% din belaruși știu să citească și să scrie. Ortodoxismul este religia practicată de 80% din populație. Catolicismul este răspândit mai ales în vest, existând și diferite culte protestante (datând în special din timpul ocupației Suediei protestante). Alte minorități practică iudaismul și alte religii. Mulți Belaruși au trecut la Biserica Ortodoxă Rusă după anexarea de către Rusia a zonelor
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
de-a lungul epocilor sau în mod particular într-o epocă dată (anume aceea "a Revelației"), refuzând orice schimbare a formulei adevărului religios. Astfel, integrismele ratează să distingă între esențial și accesoriu. El vede de aceea o trădare a spiritului catolicismului în oficierea mesei în franceză și nu în latină, uitând că limbile primilor creștini au fost arameica sau greaca. Pentru integrist, tradiția trebuie acceptată așa cum este, fără modificare. Altfel spus integrismul transpune pe teren religios un conservatorism radical, producând o
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
religiei, acest aspect a fost deja detaliat în secțiunea "Filozofia și religia", unde s-au comentat maladiile religiei, printre care și "gândirea magică" manifestată în creștinism prin rugăciune (în special ceea ce în ortodoxie se numesc "rugăciune de cerere" și în catolicism "de grație" sau "intercesiune".). Și pentru antici echivalența superstiție-religie era valabilă: Cicero, de ex., definea superstiția ca fiind "o vană teamă de zei" (De divinatione, I). Tot el spunea că "cunoașterea întregii naturi ne scapă de superstiție, ne eliberează de
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
dispoziția aștrilor""(Summa, qu. xcv, art. 5).. Această viziune relaxată a lui Toma d'Aquino despre superstiție va antrena în perioada Renașterii o acceptare a multor feluri de superstiții, printre care și idolatria. Adepții Reformei nu vor întârzia să numească catolicismul superstiție. Calvin este cât se poate de clar, declarând cultul Fecioarei Maria și a sfinților ca fiind o superstiție (Instituția religiei creștine, i, IV, 3). Pentru protestanți, "superstiție este orice rit care nu este cerut și aprobat formal de Dumnezeu
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
de ani după [[Marea Schismă|schisma]] de la [[1054]]. Domnitorul [[Alexandru cel Bun]], sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine, introducând, în loc, alfabetul chirilic și limba slavă, pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară. [[Mihail Kogălniceanu]], un mare istoric și cărturar român, a susținut aceeași teză, la 1838, în revista Alăuta Românească. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, învățați ca [[Timotei Cipariu]], episcopul [[Melchisedec Ștefănescu]], [[Bogdan Petriceicu Hașdeu]], [[Dimitrie
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
سيح "Masīh"). Inițial, cuvântul "creștin" a fost folosit ca o poreclă la adresa celor care urmau învățăturile lui Iisus în Imperiul Roman. Instituția specifică creștinismului este Biserica. Autoritatea doctrinală este Sfânta Scriptură sau Biblia, la care se adaugă, în ortodoxie și catolicism, tradiția Bisericii (în plus, pentru catolicism, se adaugă și Magisteriul bisericesc, reprezentat de autoritatea papei. Creștinismul este religia acelora care mărturisesc credința în Iisus Hristos și purtător al unui mesaj universal de mântuire propovăduită de apostoli. Sintagma "Fiu al lui
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
fost folosit ca o poreclă la adresa celor care urmau învățăturile lui Iisus în Imperiul Roman. Instituția specifică creștinismului este Biserica. Autoritatea doctrinală este Sfânta Scriptură sau Biblia, la care se adaugă, în ortodoxie și catolicism, tradiția Bisericii (în plus, pentru catolicism, se adaugă și Magisteriul bisericesc, reprezentat de autoritatea papei. Creștinismul este religia acelora care mărturisesc credința în Iisus Hristos și purtător al unui mesaj universal de mântuire propovăduită de apostoli. Sintagma "Fiu al lui Dumnezeu" trebuie înțeleasă aici în sensul
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
gata să aplice principiile științifice (diversele metode ale criticismului) și să tragă concluzii pe baza acestui efort. Biserica Romei n-a putut continua să ignore rezultatele acestor evoluții și Conciliul Vatican II (1962-1965) reprezintă un moment istoric, cu această ocazie, catolicismul acceptând că Biblia suportă interpretări în lumina fiecărei epoci, confirmând astfel decizia mai veche de acceptare limitată a studiului științific al Bibliei (criticismul). Acceptarea ideii de "libertate religioasă" este o altă decizie care punea creștinismul catolic în acord cu practicile
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
1986. După moartea lui Franco, vechilor naționalități istorice - Țara Bascilor, Catalonia și Galicia - li s-a acordat o autonomie lărgita, care, s-a extins spre toate regiunile spaniole. Spania este un stat creat în urma unor lupte religioase, în principal, între catolicism și islamism, dar și împotriva iudaismului (și într-o măsură mai mică, protestantism). Majoritatea din Peninsulă Iberica au fost mai întâi creștinați, când încă făceau parte din Imperiul Român. Cum Romă a decăzut, triburile germanice au invadat cele mai multe insule din
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
la Toledo, regatul atingând apogeul în timpul domniei lui Leovigild. Stăpânirea vizigota a dus la o expansiune succinta a arianismului în Spania, cu toate acestea, populația autohtonă rămânând majoritar catolică. În 587, Reccared, regele vizigot din Toledo, a fost convertit la catolicism și a lansat o mișcare pentru unificarea doctrinei. În 711 un raid arab condus de Tariq ibn Ziyad, a traversat Strâmtoarea Gibraltar și l-a învins pe regele vizigot Roderic în Bătălia de la Guadalupe. Comandantul trupelor arabe, Musabin Nusair, a
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
-i izgoni pe musulmani, Inchiziția Spaniolă împotriva musulmanilor și evreilor a fost stabilită de către Regele Ferdinand și Regina Isabella pentru a finaliza purificarea religioasă a Peninsulei Iberice. În secolele care au urmat , Spania s-a văzut însuși, ca bastion al catolicismului și purității doctrinare. Spania a dus catolicismul spre ”Lumea Nouă” și Filipine ,insă regii Spaniei au insistat asupra independenței față de ”intervenția”papei,episcopii având interzis să raporteze acestuia.In sec.XVIII,conducătorii spanioli s-au tras mai departe de papalitate
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
musulmanilor și evreilor a fost stabilită de către Regele Ferdinand și Regina Isabella pentru a finaliza purificarea religioasă a Peninsulei Iberice. În secolele care au urmat , Spania s-a văzut însuși, ca bastion al catolicismului și purității doctrinare. Spania a dus catolicismul spre ”Lumea Nouă” și Filipine ,insă regii Spaniei au insistat asupra independenței față de ”intervenția”papei,episcopii având interzis să raporteze acestuia.In sec.XVIII,conducătorii spanioli s-au tras mai departe de papalitate,alungând iezuiții din imperiu în 1767.Inchiziția
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
conducătorii spanioli s-au tras mai departe de papalitate,alungând iezuiții din imperiu în 1767.Inchiziția a fost în cele din urmă eliminată în 1830,si chiar după,libertatea religioasă a fost negata în practică,daca nu și în teorie.Catolicismul a devenit religia statului în 1851,când parlamentul spaniol a semnat o înțelegere cu Sfanțul Scaun,care a militat că Madrid să plătească salariile clerilor și să subvenționeze alte cheltuieli ale Bisericii Catolice,ca o compensație pentru confiscarea proprietăților bisericești
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
ai catolicilor.În 1946-1947, Spania a fost izolată pe plan internațional, decizia fiind luată de Polonia, aflată în sfera comunistă. Polonia comunistă și catolică a fost îndemnată să izoleze Spania, pentru a arăta lumii că acolo domină franchismul și nu catolicismul.Izolarea a durat până în 1947, dar guvernul din 1945 a rămas până în 1951.Cea mai importantă mișcare a fost prezentă în guvern, ministru al educației, a lui Luis Jimenez, reprezentant al acțiunii catolice. Regimul lui Franco și-a pierdut stabilitatea
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
Nicolae Iorga, Alexandru Boldur, Gheorghe I. Brătianu, Ștefan Ciobanu, Petru Ursache, Dan Horia Mazilu, Ovidiu Pecican, Mihai Ungheanu. Narațiunea despre aduce în discuție un mit fundamental al culturii române, mitul romanității românilor și al ortodoxismului și al superiorității lui față de catolicism. Ovidiu Pecican observă că textul este hibrid, fiind alcătuit din două părți narative, anume "Gesta lui Roman și Vlahata" și, respectiv, "Legenda lui Dragoș Vodă", continuate prin niște anale moldovenești care se opresc odată cu începutul domniei lui Bogdan al III
Roman și Vlahata () [Corola-website/Science/307217_a_308546]
-
de jure) până la moartea sa în 17 noiembrie 1558. Maria a fost al patrulea monarh al dinastiei Tudor, după regina neîncoronată Lady Jane Grey și predecesoare a reginei Elisabeta I. Este în principal cunoscută pentru scurta reinstaurare în Anglia a catolicismului. Până la sfârșitul domniei, Maria I a executat aproximativ trei sute de opozanți religioși; drept urmare a primit porecla de "Bloody Mary" (Maria Sângeroasa). Maria a fost singurul copil care a supraviețuit copilăriei al regelui Henric al VIII-lea și al primei lui
Maria I a Angliei () [Corola-website/Science/308481_a_309810]