KorAP: Find »[drukola/base=ceașcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...149 >

3,719 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

banii, madam, altfel o încurci, să știi. O pățești, să știi“. Femeia zăpezilor se retrage, speriată, hocus-pocus, a dispărut, cu plic cu tot. Florin râde, Marga râde, Dominic așteaptă. Florin strânge hârtiile, Marga semnează, Florin Dinu semnează, Ortansa Teodosiu adună ceștile și scrumierele. Pupături Florin, pupături Ortansa, plecăciuni Florin, piruetă Ortansa, gata, suntem singuri, între noi nu mai e decât canapeaua, devenită scaun, instrumentul psihiatrului. — Ți-a plăcut carnavalul? — No comment. — Cum de ai venit aici, la spital? Înseamnă că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

îmi recomandați dumneavoastră? Păi, eu sunt vegetariană, așa că nu v-aș recomanda nici un fel de carne. —Bine. Pare puțin supărată. Și optează pentru pui. Îi ofer un pahar de vin roșu sau alb la mâncare, dar ea tot vrea o ceașcă de ceai. Nu vrea de nici un fel. Păcat. Va trebui să aștepte. Cam o oră mai târziu, servirea mesei se termină și ducem ceaiurile și cafelele. —Ceai? O, Doamne, parcă simt că prima femeie o să mă enerveze pe tot parcursul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
spre casă, îi promit. Pare dezamăgită, de parcă doar aș duce-o cu zăhărelul. — După cum vezi, continui eu cu sâcâitul, nedorind să pierd momentul. După cum vezi, nu ai cum să-ți dai seama cum e cineva doar dacă îi servești o ceașcă de ceai și îți mulțumește. —Adam Kirrane nu e cineva căruia doar să-i fi servit o ceașcă de ceai. Amy vorbește mai încet, de parcă ar putea să tragă cu urechea cineva de-afară. Trag adânc aer în piept. Conversația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
sâcâitul, nedorind să pierd momentul. După cum vezi, nu ai cum să-ți dai seama cum e cineva doar dacă îi servești o ceașcă de ceai și îți mulțumește. —Adam Kirrane nu e cineva căruia doar să-i fi servit o ceașcă de ceai. Amy vorbește mai încet, de parcă ar putea să tragă cu urechea cineva de-afară. Trag adânc aer în piept. Conversația asta e un adevărat chin. De fapt, aș vrea să apăs pe un buton să derulez și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
din fericire nu mă oprește nimeni să-mi ceară nimic. Deseori pasagerilor li se pare că, doar pentru că te plimbi pe-acolo, înseamnă că de-abia aștepți să ai ceva de făcut. Cum ar fi să le aduci încă o ceașcă de ceai sau un șervețel. Împing ușa de la carlingă, și Mike se întoarce, zâmbind prietenos. Sunt șocată să-l văd în uniforma asta, pentru că nu l-am văzut niciodată în ea. Arată incredibil de bine, cămașa albă apretată scoțându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
ca Lydia. E o fată frumușică, dar ce-ar putea să-i ofere? — Da, o să fie doar o aventură de-o noapte, adaugă Tania. Până mâine o să fie cu altcineva. Tara se ridică și se oferă să-mi toarne o ceașcă de ceai. Accept bucuroasă. O ceașcă de ceai o să mă ajute să mă liniștesc. Dar mi-ar prinde bine ceva mai tare, sincer. Mult mai tare. — Se pare că are o anume reputație. Îmi pun lapte în ceai și îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
dar ce-ar putea să-i ofere? — Da, o să fie doar o aventură de-o noapte, adaugă Tania. Până mâine o să fie cu altcineva. Tara se ridică și se oferă să-mi toarne o ceașcă de ceai. Accept bucuroasă. O ceașcă de ceai o să mă ajute să mă liniștesc. Dar mi-ar prinde bine ceva mai tare, sincer. Mult mai tare. — Se pare că are o anume reputație. Îmi pun lapte în ceai și îmi ridic picioarele ca să-i las pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

Domnului, pot În fine să scap... Se pare că mergem cu toții În același loc, zice Jack Harper cu un surâs. Connor, ce-ar fi s-o iei tu Înainte ? Nu pot să fac asta. Pur și simplu, nu pot. Torn cești de ceai și de cafea pentru membrii departamentului de marketing, și În exterior par calmă, zâmbesc, reușesc chiar să schimb câteva cuvinte amabile. Dar În sufletul meu e furtună și confuzie. Nu-mi place s-o recunosc, dar m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Înțeles. Vă rog continuați. Îmi aruncă o privire, Își dă ochii peste cap și zâmbește, și nu mă pot abține să nu-i surâd și eu. După ședință, lumea părăsește treptat camera, Încă discutând, iar eu dau ocol mesei, strângând ceștile de cafea. — Îmi pare foarte bine că v-am cunoscut, domnule Harper, Îl aud pe Connor zicând cu Înflăcărare. Dacă doriți cumva o transcriere a prezentării mele... — Nu cred că e nevoie, spune Jack pe tonul lui obișnuit, sobru și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
e nevoie, spune Jack pe tonul lui obișnuit, sobru și ușor caustic. Cred că, una peste alta, mi-am făcut o idee de ansamblu. O, Doamne. Connor ăsta chiar nu-și dă seama că se străduiește prea tare ? Aranjez toate ceștile pe cărucior În stive aflate Într-un echilibru precar, după care Încep să adun ambalajele de la biscuiți. — Acum trebuie să ajung În studioul de design, spune Jack Harper, dar nu-mi amintesc deloc pe unde vine... — Emma ! strigă Paul săritor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
vorbe cu Jack Harper. — Ba am schimbat ! spun Înainte de a mă putea opri. Am vorbit cu el ! Am... Amuțesc, și obrajii mi se colorează vizibil. Am fost... chiar la o Întâlnire la care el... — Și l-ai servit cu o ceașcă de ceai ? Artemis Îi Întâlnește privirea lui Nick, cu o ușoară grimasă. Mă uit la ea furioasă, și sângele Îmi pulsează În urechi, dorindu-mi ca, o dată În viață, să am o replică usturătoare și superinteligentă, cu care s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
și scotocesc disperată după un șervețel. — Nu-ți fă griji, draga mea ! spune o tanti corpolentă din stânga mea, Îmbrăcată Într-o rochie uriașă imprimată, cu model cu ananas. Nu te merită ! Du-te acasă, spală-te pe față, bea o ceașcă de ceai... De unde știți că plânge pentru un bărbat ? se bagă o femeie Într-un costum Închis la culoare, destul de agresivă. E o perspectivă atât de clișeizată și de antifeministă ! Poate că plânge pentru cu totul alte motive ! Poate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
suntem de părere, spune tata, după care se oprește. Noi suntem de părere... că poate n-am fost... că poate n-am observat Întotdeauna... Amuțește și Începe să se frece cu putere la nas. — Cappuccino, spune chelnerul, punându-mi o ceașcă În față. Ca-fea filtru, cappuccino... prăjiturele cu cafea... prăjiturele cu lămâie... cu ciocolată... — Mulțumim ! Îl Întrerupe mama. Vă mulțumim foarte mult. Cred că de aici ne descurcăm. Chelnerul dispare iar și mama mă privește lung. Emma, ce vrem noi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-l văd. — Emma, te rog. Și mai hotărâtă, Îmi răsucesc din nou scaunul, până când stau cu fața fix la perete. Așa, să văd acum ce mai face. Singura problemă e că, din poziția asta, nu mai pot să-mi apuc ceașca de cappuccino. — Poftim. Mă Întorc și văd că Jack și-a mutat scaunul chiar lângă al meu și acum Îmi Întinde ceașca. Îmi Înhaț geanta și ies ca o furtună din cafenea, pe strada plină de oameni. O clipă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
văd acum ce mai face. Singura problemă e că, din poziția asta, nu mai pot să-mi apuc ceașca de cappuccino. — Poftim. Mă Întorc și văd că Jack și-a mutat scaunul chiar lângă al meu și acum Îmi Întinde ceașca. Îmi Înhaț geanta și ies ca o furtună din cafenea, pe strada plină de oameni. O clipă mai târziu, simt o mână pe umăr. — Am putea măcar să discutăm ce s-a Întâmplat... — Ce să discutăm ? Mă Întorc cu fața la el. Despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

aerul închis, prin ochii albi febrili ai felinarelor aprinse încă aproape de ora unsprezece. Pentru a lupta cu starea de somnolență pe care o dau felinarele aprinse, aveam deschisă cealaltă ieșire spre lume, ușa prin care se perindau ființe adormite zdrăngănind ceștile de cafea. Căpătasem brusc certitudinea că va trebui să fac ceva irațional, să joc la șase din patruș’ nouă, într-o dimineață când plecam la serviciu, într-o stare de spirit pe care nici cafeaua opărită nu putea s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
toată argintăria scoasă la vedere... Tocmai pe la cafea, îi vine aniversatei o idee: Draga mea (se întoarce către mama), tu te-ai gândit vreodată că tot ce-i lași lui Tudor poate să-i revină fetei ăsteia? Am înghețat cu ceștile fierbinți în aer, brusc nu s-a mai auzit de nicăieri zgomotul lor pe porțelan, parcă și zumzetul televizorului se oprise. Fiți liniștită, a rupt Zina tăcerea după o pauză bună, parcă neuitându-se la nimeni dintre noi - eu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
a rupt Zina tăcerea după o pauză bună, parcă neuitându-se la nimeni dintre noi - eu nu m-am gândit la căsătorie. Ei, dar de ce, dragă? Ești tânără, ești o fată drăguță... Nu de asta-i vorba (Zina a trântit ceașca de-am crezut c-o să facă zob farfurioara), nu mă gândesc să mă căpătuiesc prin căsătorie! A, nu, normal că tu nu te gândești, dar dac-așa vine de se leagă... a conchis tanti pe tonul ei afectat, potențându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

pune un expresso dinainte. Vocea lui devine brusc serioasă i‑ar eu mă simt brusc neliniștită. O, Doamne, ce‑oi mai fi făcut acum? — ...dumneavoastră și tuturor celorlalți clienți ai mei, adaugă. Ca să vă spun că plec. — Cum? Îmi las ceașca de cafea jos, aproape spărgând‑o. Cum adică plecați? Plec de la Banca Endwich. M‑am hotărât să mă pensionez mai devreme. — Dar... Mă holbez la el, îngrozită. Nu e posibil ca Derek Smeath să plece de la Banca Endwich. Nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
ia de la capăt, nu? Cariera dumneavoastră în televiziune pare să meargă foarte bine, zice el. — Știu! E grozav, nu? Și sunt și destul de bine plătită, adaug, cu subînțeles. — Venitul dumneavoastră a crescut simțitor în ultimele luni, spune el, lăsându‑și ceașca de cafea jos. Inima îmi tresare ușor. — Cu toate acestea... Știam eu. De ce trebuie mereu să existe un „cu toate acestea“? De ce nu poate pur și simplu să se bucure pentru mine? — Cu toate acestea, repetă Derek Smeath, și cheltuielile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mbătrânesc eu, lumea o să explodeze sau mai știu eu ce. În vreme ce o pereche de pantofi este ceva tangibil, e acolo, în mâna ta... Of, la naiba. Trebuie să mi le iau. — Domnule Smeath, trebuie să plec, zic brusc, punându‑mi ceașca jos. Trebuie să... fac ceva. Acum că m‑am hotărât, trebuie să mă întorc cât mai repede cu putință. Îmi iau sacoșa și las o bancnotă de cinci lire pe masă. — Îmi pare bine că ne‑am întâlnit. Și mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
o văd pe mama ieșind vijelios din cort, cu tata în urma ei și cu pălăria ei glaben‑verzuie clătinându‑i‑se pe cap. Se îndreaptă spre poartă și știu că se întorc la noi acasă, unde o să bem cu toții o ceașcă reconfortantă de ceai. Dar eu nu‑i urmez. Nu sunt în stare să văd pe nimeni în clipa asta, nici măcar pe ei. Simt nevoia să stau puțin singură. Pășesc repede, împiedicându‑mă ici și colo, spre capătul opus al grădinii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
oamenii ăștia de televiziune. Aș zice să nu crezi chiar tot ce‑ți spun. Mă uit la el ușor deconcertată. — Ce vrei să spui? Indivizii ăștia vorbesc câte‑n lună și în stele, zice Michael, amestecând cu lingurița încet în ceașcă. Așa se simt ei bine. Și, în clipa în care îți fac capul mare cu o chestie, o cred și ei. Dar, în momentul în care vine vorba să scoată banul din buzunar... Se oprește și mă fixează. Spun asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
hârtia, vrând să adaug „Poftim!“ — „Te rog sun‑o pe asistenta lui Kent pentru a fixa un test video“, citește Michael cu voce tare. Ei! Se pare că m‑am înșelat, zice zâmbind. Și sunt nespus de bucuros. Își ridică ceașca în direcția mea. În cinstea unui test de mare succes mâine. Pot să‑ți dau un sfat? — Ce anume? — Puloverul. Se strâmbă comic și clatină din cap. OK. Cu ce mă îmbrac mâine? Cu ce Dumnezeu mă îmbrac? E cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
timp, lăsându‑mi aburul să‑mi încălzească fața; simt că mă liniștesc. Mai iau câteva înghițituri, apoi deschid ochii. — Nu sunt în stare să facă ceai ca ăsta în America. Am cerut o dată un ceai și mi‑au adus o... ceașcă cu apă fierbinte și un plic de ceai. Și era o ceașcă din aia prin care se vede. — Ăă, se strâmbă Suze. Câh. Ia o cutie de biscuiți și scoate câțiva Hob‑nobs. Oricum, cine are nevoie de America? zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]