2,037 matches
-
să pornim de la conceptele majore ale operei sale. El porneste in analiza de la cartea lui Uno Holmberg, Der Baum des Lebens; dupa acesta, popoarele arhaice stabileau un axis mundi, o „coloana cosmică", responsabilă de legatura între uranic și neptunic. Zeul celest locuiește pe un munte care se definește și el ca „axa primordială", de unde stăpânește fenomenologia naturală sau supranaturală. La fel, popoarele considerate "primitive" au un "ax central", care le ghidează în manifestările Ontologice. Și timpul poate fi un imago mundi
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
activă (spiritus). Atributele mineralului dur se pierd în imponderabilitatea aerului care-l, reflectă, transformându-se în alt element, fluviu ușor și luminos, asociat cu parfumul adormitor. Sinestezia aur-mireasmă„suflarea/Acelui aer aurit”, se întâlnește și în Mortua est, unde lumina celestă asociată cu „râuri de foc” alcătuiește castele inefabile : „Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele, Cu râuri de foc și cu poduri de-argint, Cu țărmuri de smirnă, cu flori care cânt.” Parfumurile grele
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
devin simultan apa și foc, revărsându-se ca o lavă de aur peste stânci. Vârtejul, putând fi al cântecului dar și al apei, conține impetuozitatea poeziei inițiatice, „într-o limbă aspră și veche”. Aurul asociat cu cântarea caracterizează vibrația sonoră celestă, transformată în strălucire minerală, lumina omnipotentă a spiritului. În același sens, paradisul elen și mai ales dacic apar ca orgie de forme luminoase, care și pierd conturul, unificând regnurile, elementele, htonianul cu uranianul, palpitând de fiorul vieții terestre. În Grecia
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
lungi spice de aur. . . . . . . . . . . . În vis umbra râde și lungile-i plete Ca aurul blonde se las răschirate Pe netezii umeri, pe albul ei gât.” Aurul face parte la Eminescu din izomorfia sombolurilor ascensionale. „Spre deosebire de aur, principiu activ, viril, solar, celest, argintul e pasiv, feminin, lunar, acvatic” (Dicționar de simboluri - Jean Chevalier și Alain Gheebrant). Cei doi aștri structural antinomici mai opun alte serii subsumate lor, ca, pentru soare, focul implicit, esența, creierul, forma, într-un cuvânt spiritus, simbolul iluminării, față de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în relația cu Ghilgameș, regele orașului Uruk, născut din unirea unei zeițe cu un muritor, ce s-a remarcat prin multe acte eroice. Inanna s-a îndrăgostit de Ghilgameș, eroul i-a respins iubirea, ceea ce a determinat-o pe zeița celestă, capricioasă și răzbunătoare, să trimită Taurul ceresc să-l omoare pe trufașul rege și pe fratele lui, Enkidu. Acesta din urmă a murit și, îndurerat, Ghilgameș l-a plâns; neconsolat, a plecat să caute nemurirea. A renunțat de a căuta
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
eroul primei epopei din literatura universală, Epopeea lui Ghilgameș, compusă în Sumer, rescrisă în Akkad, Babilon, Asiria, cunoscută în întreaga Mesopotamie, existentă cu aproximativ 1300 de ani înaintea epopeilor homerice, Iliada și Odiseea (2100-1627 î.H.). Ishtar este o zeiță celestă de prim rang în Akkad și în Babilon, simbolul planetei Venus, asimilată cu Inanna din Sumer, cu Astharte din Fenicia, cu Mylitta din Asiria. Babilonul era un vestit oraș-cetate din Mesopotamia ce a atins culmea dezvoltării în perioada legislatorului Hamurappi
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
numită și "Fiica mării de lapte". Ea întruchipează forța fizică, intelectul, credința, libertatea spirituală. Este modelul fizic și spiritual al soțiilor tinere și frumoase, al femeilor ce se dăruiau iubirii, de aceea era reprezentată ca fiind înconjurată de Apsaras, nimfele celești. Lakshmi este și patroana femeilor pierdute. Se considera că are mai multe reîncarnări, printre care, Sita, iubita eroului Rama, Radha, soția lui Krishna, luptător împotriva demonilor. Este zeița cu 1000 de nume, ca și Vishnu, soțul ei. Domeniul dragostei îl
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
client care plătește, să aleagă relațiile de pe urma cărora vor profita. Au intrat în legendă curtezane celebre: Ahalya, Katamaki, Laksmana, Pingala, Rambla, Sugandha, Virasena, Kamamanjari, Vasantasena, Indumati, Amrapali ș.a. Toate aveau ca modele zeitățile feminine: Sakti, Lakshmi, Rati, Sarasvati și nimfele celeste Apsaras: Menaca, Urvasi, Vilasini. Preocupările practice pentru sexualitatea performantă și reflecțiile filosofico-literare privitoare la acest domeniul de viață intimă s-au exprimat în texte erotice, unele de dimensiunea tratatelor. Vechea tradiție indiană atribuie legendarului Nandi, însoțitorul lui Shiva, primele texte
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
odinioară credințele religioase își vor fi pus puternic amprenta asupra instituțiilor. Poate că oamenii care uneau în persoana lor atributele conducătorilor și ale preoților au divizat timpul, inspirîndu-se totodată din concepțiile lor religioase și din observarea cursului natural al fenomenelor celeste și terestre. Cînd societatea politică s-a desprins de grupul religios, iar numărul familiilor a crescut, ele au continuat să divizeze timpul la fel ca în comunitatea primitivă din care proveneau. Chiar și acum, cînd se formează grupuri noi, durabile
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
mai tîrziu, analizînd conceptele și căile noi deschise de "Memoria colectivă la muzicieni" în raport cu Cadrele, asupra experienței de libertate a individului la întîlnirea dintre două memorii. Varianta acestui text fusese păstrată în dosarul despre spațiu fiindcă era vorba de sferele celeste ale muzicii; el va fi punctul de plecare al sintezei finale. Halbwachs comentează aici situația lui Beethoven și bine cunoscutul paradox al capodoperelor pe care le-a compus deși era surd. El adăgase în 1939 două fraze la care renunțase
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
comunist când descoperă interesul erotic al fetei pentru persoana sa este stupefacția și condamnarea morală. O soție invizibilă, pe care nu o amintește măcar odată, îl așteaptă acasă, însă nu aceasta este cu adevărat problema. Adevărata soție este doctrina, mireasa celestă este comunismul, Matei este cu trup și suflet angajat ideologic. Dezamăgirea provoacă o acțiune de recul, o acțiune revanșardă, aruncarea în brațele burgheziei. Eva se aventurează în diverse medii de perdiție. Îl cunoaște pe Pavel și, din nou, lipsa de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și a fenomenelor cerești și atmosferice. Este una din rarele experiențe care revelează spontan "transcendența" și maiestatea, în plus, ascensiunile extatice ale șamanilor, simbolismul zborului, experiența imaginară a altitudinii ca eliberare de povara greutății contribuie și ele la consacrarea spațiului celest ca sursă și locuință prin excelență a ființelor supraumane: zei, spirite, eroi civilizatori. Dar tot atât de importante și semnificative sunt și "revelațiile" nopții și ale tenebrelor, omorârea vânatului și moartea unui membru al familiei, catastrofele cosmice, eventualele crize de entuziasm, de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de fier terestru în zăcămintele preistorice ale Lumii Noi52. Popoarele paleo-orientale împărtășeau după toate aparențele idei asemănătoare. Cuvântul sumerian AN. BAR, cea mai veche vocabulă pentru a desemna fierul, cuprinde semnele "cer" și "foc". E tradus în general prin "metal celest" sau "metal-stea". Timp îndelungat egiptenii n-au cunoscut decât fierul meteoritic. Aceeași 49 O analiză comparativă a iconografiei și simbolismului motivelor ornamentale, relevate pe vasele și obiectele din bronz, este uneori susceptibilă să lărgească sensibil cunoașterea unei religii preistorice; dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
punerea la punct a tehnicii "întăririi" metalului adus la incandescență, fierul și-a câștigat poziția sa predominantă. Metalurgia fierului terestru este aceea care a făcut acest metal apt pentru folosirea zilnică. Acest lucru a avut consecințe religioase importante. Alături de sacralitatea celestă, imanentă meteoriților, ne aflăm acum în prezența sacralității telurice, la care participă minele și mi-nereurile. Metalele "cresc" în sânul pământului 54. Peșterile și minele sunt asimilate matricei Mamei-Pământ. Minereurile extrase din mine sunt într-o anume măsură "embrioni". Ele cresc
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Orientul Mijlociu, simbolismul religios al taurului, atestat din neolitic, s-a transmis fără întrerupere. Altfel spus, modalitatea divină era definită prin forță și prin." transcendența " spațială, i.e. cerul furtunos în care răsună tunetul (căci tunetul era asimilat mugetului taurului). Structura "transcendentă", celestă, a ființelor divine este confirmată de semnul determinativ care precede ideogramele lor și care reprezenta, la origine, o stea. După vocabulare, semnificația proprie a acestui determinativ este "cer". Prin urmare, orice divinitate era imaginată ca o ființă celestă; de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Structura "transcendentă", celestă, a ființelor divine este confirmată de semnul determinativ care precede ideogramele lor și care reprezenta, la origine, o stea. După vocabulare, semnificația proprie a acestui determinativ este "cer". Prin urmare, orice divinitate era imaginată ca o ființă celestă; de aceea zeii și zeițele radiau o lumină foarte puternică. Primele texte sumeriene reflectă munca de clasificare și de sistematizare efectuată de către preoți. Există la început triada Marilor Zei, urmată de triada zeilor planetari. Dispunem, în plus, de liste considerabile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
va avea o importanță considerabilă pentru ontologia arhaică și va cunoaște cea mai celebră expresie în doctrina platoniciană a Ideilor. Ea este atestată pentru prima oară în documentele sumeriene, dar rădăcinile sale vin probabil din preistorie, într-adevăr, teoria modelelor celeste prelungește și dezvoltă concepția arhaică, universal răspândită, după care acțiunile omului nu sunt decât repetarea (imitarea) actelor revelate de către Ființele divine. 18. Primul mit al Potopului Regalitatea a trebuit adusă din nou din cer după Potop, deoarece catastrofa diluvială e
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
55. Cu alte cuvinte, omul nu trăiește într-o lume închisă, despărțită de zei, complet izolată de ritmurile cosmice. Mai mult, un sistem de corespondențe între Cer și Pământ făcea posibilă atât înțelegerea realităților terestre și "influențarea" lor de către prototipurile celeste respective. Un exemplu: întrucât fiecărei planete îi corespunde un metal și o culoare, tot ceea ce era colorat se găsea sub "influența" unei planete. Dar fiecare planetă aparținea unui zeu, care, prin însuși faptul acesta, era "reprezentat" prin metalul respectiv 56
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
retrăgea cu fața la naos28. Informațiile privind cultul funerar sunt sensibil mai abundente. Moartea și lumea de dincolo i-au preocupat pe egipteni mai mult decât pe alte popoare din Orientul Apropiat. Pentru faraon, moartea constituia punctul de plecare al călătoriei sale celeste și al "imortalizării" sale. Pe de altă parte, moartea implica direct pe unul dintre cei mai populari zei egipteni: Osiris. 28. Ascensiunea Faraonului la Cer în măsura în care se pot reconstrui, cele mai vechi credințe privitoare la existența post-mortem se aseamănă cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
unul dintre cei mai populari zei egipteni: Osiris. 28. Ascensiunea Faraonului la Cer în măsura în care se pot reconstrui, cele mai vechi credințe privitoare la existența post-mortem se aseamănă cu două tradiții amplu atestate în lume: lăcașul morților era fie subteran, fie celest, mai exact stelar. După moarte, sufletele se uneau cu stelele și le împărtășeau eternitatea. Cerul era imaginat ca o Zeiță-Mamă, iar moartea echivalată cu o nouă naștere, altfel zis, cu o renaștere în lumea siderală. Maternitatea cerului implica ideea că
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
le împărtășeau eternitatea. Cerul era imaginat ca o Zeiță-Mamă, iar moartea echivalată cu o nouă naștere, altfel zis, cu o renaștere în lumea siderală. Maternitatea cerului implica ideea că mortul trebuia să fie născut a doua oară: după renașterea sa celestă, el era alăptat de către Zeița-Mamă (reprezentată sub forma unei vaci)29. Localizarea subterană a lumii de dincolo fusese o credință predominantă în culturile neolitice, încă în epoca predinastică (i. E. la începutul mileniului IV), anumite tradiții religioase solidare 25 Cf. M.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a se vedea, de asemenea, John Wilson, op. Cit., pp. 164-165. 30 A se vedea J. Wilson, op. Cit., pp. 189 sq. S1 Pentru motive pe care le-am analizat în altă parte (§ 20; a se vedea și Trăite, §§ 14,30), zeii celești deveniseră dii oțioși. Idei religioase și crize politice în Egiptul antic suveran i-a ridicat Marelui Preot al lui Amon dreptul de a administra bunurile zeului, retrăgându-i astfel izvorul puterii. Apoi, Faraonul și-a schimbat numele ("Amon este mulțumit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
deși urmărind alte obiective, a fost efectuat în India începând cu epoca textelor Brahmana; cf. cap. [X. 64 Cf. J. Yoyote, "Le Jugement des morts dans l'Egypte ancienne", p. 45. Să precizăm că judecata morților și noțiunea unei justiții celeste "intervenind după moartea fiecăruia, om sau rege", sunt clar atestate începând cu Dinastia a IX-a; J. Yoyote, ibid., p. 64. 65 Dar, progresiv, rolul formulelor magice devine suprem mai ales în mediile populare. 66 Alte culegeri funerare - Cartea despre
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
diorit gigant și Atlasul hurrit, Upelluri. Primul episod poate fi interpretat ca o aluzie la bisexualitatea lui Kumarbi, trăsătură caracteristică a divinităților primordiale (cf., de exemplu, Tiamat, Zurvan). În acest caz, Teșub, care obține irevocabil suveranitatea, este fiul unui zeu celest (Anu) și al unei divinități androgine 15, în ce privește fecundarea unei stânci de către o ființă supraumană, un mit analog se regăsește în Frigia: Papas (= Zeus) fertilizează o piatră numită Agdos, și aceasta naște un monstru hermafrodit, Agditis. Dar zeii îl castrează
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Procesul se va repeta în ultimele secole ale mileniului al II-lea, când israeliții vor începe să pătrundă în Canaan. Tensiunea și simbioza între cultele fertilității agrare, înflorind pe coasta siro-palestiniană, și ideologia religioasă a păstorilor nomazi, dominată de divinitățile celeste și astrale, vor cunoaște o nouă intensitate o dată cu instalarea evreilor în Canaan. S-ar putea spune că această tensiune, realizând de multe ori o simbioză, va fi ridicată la rangul de model exemplar, căci aici, în Palestina, un nou tip
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]