3,025 matches
-
Privindu-i gingășia nepereche. Vedeam în ea, ca'ntr-o icoană veche, Un an de roade și-un noian de vise. Trăind un ciot de an, lăsase pomul Să-și odihnească sevele, o iarnă, Dar, mai întâi ca fulgii să se cearnă, Voia să știe ce nu știe omul ... Când m-am trezit, în zori, deja plecase ... Probabil spre mormântul hărăzit. O frunză cu destinul împlinit, Pe novicia mea se așezase. *** Referință Bibliografică: Azi a bătut la ușa mea o frunză / Ovidiu
AZI A BĂTUT LA UŞA MEA O FRUNZĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372582_a_373911]
-
Acasa > Versuri > Visare > POATE Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Poate și-n clipa Ce-și cerne apusul, Au fost stropi de miere Și stropi de venin. Poate, lumina i-a Șters asfințitul, Și ceru-i doar cântec Și flori și senin. Poate, valul se Zbate năpraznic! Și marea-i furtună Și geamăt cumplit! Își plânge aleanul
POATE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372689_a_374018]
-
stropi de venin. Poate, lumina i-a Șters asfințitul, Și ceru-i doar cântec Și flori și senin. Poate, valul se Zbate năpraznic! Și marea-i furtună Și geamăt cumplit! Își plânge aleanul, Pe-un petic de plajă Și-și cerne nisipu-n Clepsidre de-argint. Poate-i viață! Și aripi de îngeri! Un zâmbet sclipind Pe obraji de copil! O dulce-cireașă, O floare de lotus, Un fluture galben, Un spic auriu. Referință Bibliografică: Poate / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
POATE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372689_a_374018]
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Spune-mi, toamnă ruginie Cine ești? Ești rai ori iad Frunzelor ce-alene cad Pat al vremii ce-o să vie? Curge din Brumar, răpusă, Spintecată în culori, Cern simezele comori, Din lumina-n toate pusă. Verde, galben, ruginie, Valsul lent spre vechiul lut Frunze cergă-și țes tăcut Roditoare năsălie. Peste toate nou lințoliu Se așterne argintiu, Vânt pe post de vizitiu Și troienele fotoliu Albului care învinge
RODITOARE NĂSĂLIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372729_a_374058]
-
și-mi pun dorul regăsirii în a credinței speranță! Privesc Toamnă ruginie în al copacilor veșmânt ce coboară-n veșnicie, spre a renaște din pământ! Privesc Toamna ce-și leagănă frunza codrului doinită, cum vântu-i țese plapumă, păduricei desfrunzită! PrivescToamna cernând norii, cu-a lacrimilor risipă, când pe Cer se-nvârt cocorii, ducând un dor sub aripă! Privesc Toamna vieții mele ce-mi plouă-n gând și -n simțire, cu dorul de revedere a naturii înverzire! Privesc Toamna cu Cer plângând
PRIVESC TOAMNA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372747_a_374076]
-
suflete rebele, Fiorduri reci și-atâtea trăiri nemărginite Și-un licăr de iubire în trena toamnei mele...” În trena toamnei mele) Iarna este expresia candorii, iar în cântecul ei poeta își exprimă dorința de a primi liniște, vise și mângâiere, cernute prin sita tăcerilor și purității: „Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise Când se-aprind luminile-n tăcere. Cu roi de fluturi albi, aripi deschise Peste noian de gânduri, mângâiere”. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
nemărginite Și-un licăr de iubire în trena toamnei mele...” În trena toamnei mele) Iarna este expresia candorii, iar în cântecul ei poeta își exprimă dorința de a primi liniște, vise și mângâiere, cernute prin sita tăcerilor și purității: „Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise Când se-aprind luminile-n tăcere. Cu roi de fluturi albi, aripi deschise Peste noian de gânduri, mângâiere”. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
aprind luminile-n tăcere. Cu roi de fluturi albi, aripi deschise Peste noian de gânduri, mângâiere”. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă.” (Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise) Suflet însetat de senin, poeta își primește pacea în timpul iernii, sorbind fericirea din dansul fulgilor de nea: „Setos de alb, avid de curățime Flămândul suflet pacea își primește Din al ninsorii dans, din Înălțime Își
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
din ape. Te-am mângâiat cu raza, care-a irumpt din piept Și-ai înflorit la gândul, nopților în care te aștept. Poem în oglindă Ploaia primăverii, iată,tot pământul îl îmbată! Mai vioi respiră floarea când în stropi se cerne zarea. Mult mai veselă-i chemarea și mai dulce sărutarea! Ochii tăi strălucitori, mult mai verzi răsar în zori! Ochii tăi strălucitori, mult mai verzi răsar în zori! Mult mai veselă-i chemarea și mai dulce sărutarea. Mai vioi respiră
SUNT PRIMAVARA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372781_a_374110]
-
chemarea și mai dulce sărutarea! Ochii tăi strălucitori, mult mai verzi răsar în zori! Ochii tăi strălucitori, mult mai verzi răsar în zori! Mult mai veselă-i chemarea și mai dulce sărutarea. Mai vioi respiră floarea când în stropi se cerne zarea. Ploaia primăverii, iată, tot pământul îl îmbată! Roua dragostei de viață Eu te simt în raza blândă, primăvară parfumată! În dorința mea, arzândă te presimt ca niciodată. Tu, în zori, pe-o adiere,calmă și ușoară vii Să crești
SUNT PRIMAVARA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372781_a_374110]
-
Zile târzii ce Moș Timpul le-adună Răgaz să mă vindec, cu sică străbună Falxul de foc, îmi zguduie mâna Înțelepciunea străbună îmi mângăie ființa Iar Marele Lup Alb, mă așteaptă la bucium. Zamolxe Străbunul, voie să-mi dea Să cern Pleiade în sita eternă Meteori, aș pune să ducă speranța Visului sacru, de Spirit Străbun. Acum sunt bine, găsitu-mi-am destinul Cuvânt întrupat, cu sica-mi pe limbă Aștept doar o poruncă să fiu Răzbunare străbună și armă adâncă
DEZROBIREA GETO-DACIEI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373079_a_374408]
-
doare și nu-i că odată Mă ninge pe suflet cu stele și nori Cărări viscolite, nămeți prin ograda, Și-un strop colind străbătându-mi prin pori. Aud clopoței , vin copiii cu „Steaua”, Tătuca și mama bănuți zornăiesc Și-mi cerne prin gânduri sălbatică, neaua Prin minte-mi trec sânii și căi tropotesc. Și-mi dau cozonacii afar’ din covata E jarul încins și cuptoru-ncercat Zicând „Tatăl nostru” la ușa-i curbata, Cuvintele mamei prin vreme străbat. Miroase-a vin fiert peste
CRĂCIUNUL MĂ DOARE… de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373074_a_374403]
-
aparține un timp, pentru ca apoi să vreau să o dăruiesc și celorlalți. Poezia e dragoste, provocare, viață. Ai senzația la un moment dat că respiră și fără tine. Tu nu ai făcut altceva decât să îi arăți cum.” Poeta își cerne frământările prin sita vremii . Într-o fulgerare de clipe de singurătate, străpunsă de fiorul unui dor târziu care arde pe rugul libertății : “ Te-am zămislit în ceasuri de singurătate,/ Între placentele timpurilor/ Ce aveau să treacă de noi/ Și m-
FLORINA SANDA COJOCARU, O POVESTE DE SUFLET de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373166_a_374495]
-
caiete cu prinți... Trec oameni goi peste gări de nisip Tu vei pleca într-un tren fumuriu Bate un vânt de sfârșit vișiniu Măștile curg cenușiu pe sub chip... Lebădă mea, să dansăm pe asfalt Dânsul confuz, de plictis și amar Cearnă pe noi glodul vieții de jar Ziare în vânt și ninsori de cobalt Patimă mea, ne tot țesem din mit Scorburi de șerpi tot zidim din povești Bate un vânt cu scrisori fără vești Tu mi te-ascunzi că un
CA UN VERB INTR-UN SCHIT de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373188_a_374517]
-
pene Resemnare Ștergare albe- Poveste fără sfârșit Capitularea... Zori Ora exactă Între noapte și zi Cântul de cocoș Strămoșii Sfielnici, tăcuți Dincolo rădăcina Oricărei umbre Contur Vârful de creion Mâzgălind cer de copil Și uitând jocul Puritate Firul de omăt Cerne-n văzduh an în an Albul lacrimei... Citește mai mult SloiuriMierle ciugulindNeaua la colțul caseiZăpor cu peneResemnareștergare albe-Poveste fără sfârșit Capitularea...ZoriOra exactăîntre noapte și ziCântul de cocoșStrămoșiiSfielnici, tăcuțiDincolo rădăcinaOricărei umbreConturVârful de creionMâzgălind cer de copilși uitând joculPuritateFirul de omătCerne
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
seara când heruvimi mulg zorii cu uger de rouă și-ți picură-ntre pleoape arome-o peltea întinsă să-mpartă cerul privirii în ... Citește mai mult Erezii ...Azi noapte a fost furată o icoanăși-a căzut din tranc-doamne o pasăre din cerne-am luat deja avocați dintre îngeri pentru clipacând ne va judeca aspru zeul stingherAnii ne încearcă atingând cu aripași lepădându-ne despuiați - în ce zare ?până se va termina de tot cu risipavom mirosi a tăciuni stinși și-a uitareCe
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
de gânduri negre - Apogee menstruale. Mi-s pierdut în vagi tenebre, Labirinturi genitale. O nălucă se scoboară Tremurând de dor adică, Mă privește, mă-nconjoară, Mă strivește, mă ridică. Vreau s-o prind, s-o am alături, Vreau s-o cern prin sita cărnii Și s-o port prin zeci de paturi, Posedând-o în feluri varii. Dar nimic din toate astea Îmi revine la marcare - Doar năluca e cu vestea: SUNT CEL MORT ÎNTR-O UITARE.
IUBIREA NU E DOAR UN ZÂMBET, NU E DOAR O FLOARE, IUBIREA E UN SUFLET RĂNIT ȘI APOI VINDECAT DE UN DOCTOR ROMANTIC… de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373196_a_374525]
-
netăgăduită frumusețe a ta suflete vreau să împart cu mine însămi și totuși uite că te risipesc printre oglinzi mate nu fug suflete nu te smulg de pe banca așteptărilor noastre iluziile curg suflete și palmele tale descoperite le primesc le cern le analizează odată cu mintea le frângi pe cele care pe cele toate otrăvite le arunci pe lespedea mormintelor proaspete cuvântul dintâi îți este nume și drum și punct de foc atunci când aerul devine sufocant suflete tu să taci când mintea
CE MAI ŞTII DE MINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373194_a_374523]
-
voi rupe cu putere, Să mă întorc la veșnicia perimată. De-aici, cu valuri spumegânde, Ajunge-voi pe-un val trecut, Mă voi visa, în vas, ca înainte, Cum pe-o corabie, din timpuri Și din nisipuri albe, m-au cernut... Lilia Manole Referință Bibliografică: POEME DE LILIA MANOLE / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1611, Anul V, 30 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
POEME DE LILIA MANOLE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373195_a_374524]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > CIOBURI DE STICLĂ Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1713 din 09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului În clepsidra ființei mele Timpu-si strecoară secundele haihui, Așa cum eu cern nisipul prin sita mâinilor aspre, Spulberandu-l în aer, nepăsătoare. În biserică mea e-o toaca Ce-și zdrăngăne disperarea în tâmple de gheață, Asurzindu-ma. Pe marmură fetei mele, Vântul scrijelește cu cioburi de sticlă Hieroglife bizare, Desfigurandu-ma
CIOBURI DE STICLA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373275_a_374604]
-
încă în suspans.Ești vară mea în care-mi spui cuvinteRostite la-ntâlnirea dintre zei.Eu iarnă-ți sunt, abstractă și fierbinte,Ce-ți ninge-n palmă florile de tei.Tăceri albastre aruncate-n luna,Culori aprinse,-ntinse pan’ la cerNe dau un fel de dragoste nebunăCe ne consumă ritmic, efemer.De azi încep să număr anotimpuri.Alene-și face cuibul statuarUn timp opac, ce-nchide printre ziduriIubiri solemne că un sanctuar.... VIII. NOSTALGIE, de Lăură Hubati, publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
ziua cu două dimineți, O zi în care cerul, uimit de-atâta soare S-ar face așternut să poți să mă răsfeți Sub verdele stârnit în cântecul de floare. O zi când răsăritul s-ar fâstâci pe cer Și-ar cerne iar lumină: un punct imperceptibil Ce crește și-și depune sărutul efemer Peste iubiri trăite în timpul reversibil. Mi-ai arată cărarea pe care să mă pierd Sub bolti de flori albastre că visurile mele, Ai izgoni iluzii în care nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
ai vorbit de ziua cu două dimineți,O zi în care cerul, uimit de-atâta soareS-ar face așternut să poți să mă răsfețiSub verdele stârnit în cântecul de floare.O zi când răsăritul s-ar fâstâci pe cerși-ar cerne iar lumină: un punct imperceptibilCe crește și-și depune sărutul efemerPeste iubiri trăite în timpul reversibil.Mi-ai arată cărarea pe care să mă pierdSub bolti de flori albastre că visurile mele,Ai izgoni iluzii în care nu mai credși mi-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
Apoi, printre suave lăcrămioare, Să sorb un pic din verdele promis. Să înfloresc cum înfloresc și pomii, Sub mugurii de ploaie să m-ascund, În aripi de lumină să schimb norii Și-așa, lumină,-n suflet să-ți pătrund. Se cerne zarea-n tonuri pastelate. Iau primăvară să mi-o fac alcov, Îmi pun la geam zambile dantelate Și-n așternutul alb, lalele mov. E primăvară noastră-n doi, promisă, Ia trupul meu de față să-ți faci strai, Să mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
din cais,Apoi, printre suave lăcrămioare,Să sorb un pic din verdele promis.Să înfloresc cum înfloresc și pomii,Sub mugurii de ploaie să m-ascund,În aripi de lumină să schimb noriiși-asa, lumină,-n suflet să-ți pătrund.Se cerne zarea-n tonuri pastelate.Iau primăvară să mi-o fac alcov,Îmi pun la geam zambile dantelateși-n așternutul alb, lalele mov.E primăvară noastră-n doi, promisă, Ia trupul meu de față să-ți faci strai,Să mă ghicești în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]