2,007 matches
-
deși, în realitate, nu erau așa), și treaba asta mă făcea să mă consider foarte bărbat. I-am descheiat nasturii de la cămașa ei încadrilată, iar ea și-a dat-o jos. Tot ea și-a dat jos, pe sub pătură, și chiloții. La fel am făcut și eu. N-a fost mare filozofie să intru în ea, dar, o dată ajuns acolo, am rămas nemișcat, neștiind ce mai trebuia făcut. / Ce expresie idioată, „să intru în ea“, de parcă aș fi intrat cu totul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
părut chiar că am auzit un pîrîit - dacă nu l-am auzit, cel puțin l-am simțit. Nu m-a durut deloc, dar, deși eram în brațele extazului, treaba m-a cam îngrijorat. După ce am terminat, mi-am tras repede chiloții pe mine, am ieșit de sub pătură și m-am dus țintă la toaletă. Acolo mi-am văzut puța însîngerată și m-a cam luat cu rău de la stomac. În plus, cînd am făcut pipi m-a usturat îngrozitor. Nu mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
invitat-o și pe ea. La cabană ne-am cazat eu cu Preotu’, iar ea în cameră cu o colegă de-a noastră de clasă, una Izabel, pe care amicul meu o pipăia prin pauze și îi băga mîna în chiloți cînd ne dădeau filme educative în laboratorul de chimie. Firește că imediat după ce ne-am instalat în camere am facut rocada. Eu cu Ioana, Preotu’ cu Izabel. Venise momentul cel mare. Aveam să fiu bărbat o noapte-ntreagă, nu-mi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
camere am facut rocada. Eu cu Ioana, Preotu’ cu Izabel. Venise momentul cel mare. Aveam să fiu bărbat o noapte-ntreagă, nu-mi mai stătea în cale nimic ! Avu sesem grijă să-mi pun de-acasă și cei mai faini chiloți ai mei... Ne-am fîțîit prin cameră, am vorbit drăgăstos unul cu altul, am fumat în liniște (încuiasem ușa, nimeni nu avea cum să ne deranjeze). Aveam timp destul toată noaptea, nu ne grăbeam. După vreo oră și ceva de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vreo oră și ceva de program de voie de cabană, am decis că era vremea să ne culcăm - deși era destul de devreme ; dar nu la dormit ne era, vezi bine, gîndul. Am rămas de data asta amîndoi în cămăși și chiloți și ne-am suit în pat (se pare că asta era uniforma pentru astfel de momente, și eu m-am conformat). Acolo, desigur, dă-i cu sărutările ! și, în timp ce ne sărutam noi mai cu foc, realizez într-un moment de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mi se pare de ajuns. Dar, deși arăta bine și nu era „un asemenea obiect“, eu, iată, n-o puteam - fire-ar să fie ! - iubi./ Ne-am culcat fără să ne mai spunem nici un cu vînt. Amîndoi în cămăși și chiloți, așa cum rămăsese răm. Eu eram într-o cămașă albă, elegantă, de poplin. Cămașă care mi se lipise de spate de transpirație (pe de o parte, muncile lui Hercule, pe de alta, căldura insuportabilă pe care o emana soba de teracotă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
denivelări din belșug. Acolo ne dezbârnam unghiile de la picioare alergând după o minge roasă și mereu dezumflată. La meciurile oficiale, cu arbitru dotat cu fluier, apărea o problemă greu de rezolvat: lipsa echipamentului adecvat și, atunci, recurgeam la paliative. Pentru că chiloții nu erau, pentru noi, fiii de țărani un accesoriu vestimentar uzual la acea vreme, pentru a fi echipați corespunzător, retezam izmenele de deasupra genunchiului, prindeam prohabul cu două agrafe, încălțam tenișii personali sau de împrumut și încingeam niște meciuri de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
la care participa. Când nau mai fost de ajuns scălâmbăielile, a început săși dea jos pantalonii. Mai întâi a rămas în boxeri, după o vreme a apărut în fața camerelor de luat vederi în tanga, iar acum, iată, șia dat și chiloții jos, la o conferință de presă. Nu, nu era vorba de ideea de nud, de corpul omenesc în toată splendoarea lui, bla, bla, așa cum a încercat Bleonț să o dreagă apoi. Pur și simplu, omul și a ridicat tricoul ca
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
o rochie foarte lungă, pe care o poartă Amidée; ea însă a oprit cordonul alb de pichet cu agrafă argintie, pe care îl pune pe piele înainte de a intra în apă; i-a mai trimes și o pereche mică de chiloți bărbătești americani, pe care îi adoră pentru că au o marcă a fabricei americane; intră în apă cu ei și cu cordonul și apoi se plimbă goală, ca tot grupul care stau à poil și intră la fel în apă; schimbă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu Ernie și Suze. — Ăsta-i Ernie în cădiță... îi arăt, dându-i pozele pe rând. Și ăsta-i Ernie când doarme... și Suze... Ia stai... Dau repede peste cele cu Suze care-i dă să sugă lui Ernie, în chiloți. Adevărul e că și-a cumpărat o bluză specială pentru alăptat dintr-un catalog, care promitea „discreție și accesibilitate, acasă și în public“. Dar s-a enervat atât de tare cu porcăria aia de fermoar ascuns, că a aruncat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mână. — Becky, acum voi face o scurtă vizită în apartamentul lui Amy, și ea ar dori să stea aici până mă întorc. Nu-i așa, Amy? Mă uit peste umărul lui Laurel în cabină. Amy stă în colțul camerei în chiloți și sutien, minus pandantivul cu smarald și pare complet șocată. Încuviințează în tăcere. În timp ce Laurel iese cu pași mari, Christina mă privește uluită. — Becky... Așa! îi spun repede lui Amy, pe cel mai profi stil de angajată la Barneys. Cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
1972 s-a menționat că salariul mediu pe Capitală a fost de 1.600 de lei Încă la acea dată. Neputînd modifica banda de sunet, redacția a renunțat la difuzarea cifrei respective”. Culmea antitezei amorului sobru, de tip socialist cu chiloți „tetra” Îmbrăcați, pudic, de ambii parteneri, a fost semnalată Într-o emisiune de televiziune În limba maghiară ocazie cu care tov. cenzor M. Izsak a scris următoarele: „Dintr-un film În care erau satirizate neajunsuri privind prestațiile de servicii a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Grădeanu (lumini); Ion Manolescu (sonorizare); Paula Vasiliu (peruci); Elena Lăzărescu și Biliana Manole (sufleuri); Costică Hanu și Constantin Duduc (mașiniști); Camelia GÎza și Maria Tudor (recuziteri)”. Regia tehnică fusese asigurată de Jenică Petrea. d.l. „Stimate tovarășe abonat”, nu mai arunca chiloți În WC! Faptul că bârlădenii anilor ’60 ai secolului trecut stăteau cam prost cu Întreținerea instalațiilor sanitare din propriile locuințe, ceea ce ducea la Înfundarea canalizării, este atestat de adresa 406/23 ianuarie 1969, Înaintată de conducerea Întreprinderii Comunale Bârlad colectivului
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Ecuadorului: bătrâna, mama lui Guillermo, stă relaxată, cu bustul gol în timp ce unul dintre nepoți se joacă cu unul din sânii ei. Maria, gazda, stă întinsă calm pe pământ cu fusta aproape complet ridicată și observ în trecere că nu poartă chiloți. În mod clar, întreaga familie este mai confortabilă fără haine decât cu haine, evident, nu numai din goliciunea expusă dezinvolt, ci și din atitudinea ceva mai crispată a celor complet îmbrăcați. Guillermo și Cora, din ce am văzut eu până
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de colo-colo cu găini în brațe. Așa, că e gripă aviară... apocalipsă... dezastru... Unde e baba violată ? O vreau întinsă pe calea ferată, țipînd ca din gură de șarpe. Așa. Voi doi ! Tu încerci să-i bagi ei mîna în chiloți, tu te zbați în brațele lui și i zici... de fapt, zi-i ce vrei tu, că oricum n o să se audă ! în spatele vostru vreau să văd soldați care aleargă în dezordine. Așa... apocalipsă... dezastru.... Cum se vede pe cameră
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de pe palier, domnul Sava, care, după primul transport, mi-a interzis să mai car eu ceva, ducând la mașină tot ce era de dus, relatându-i lui Liviu că dimineață m-a văzut în costum de baie (de fapt în chiloți și sutien umblând de nebună prin casă, emoționată și speriată, cu ușa de la intrare deschisă larg, din obișnuință) și întrebându-se (deci și el a rămas cu un semn de întrebare) de ce trebuie să mergem în Spania, când țara noastră
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe stradă - ca bărbatul pe care l-am văzut în Amsterdam. Nu era gol, dar avea o perucă, era machiat ca o prostituată, avea o bluză decoltată sub care își pusese un sutien cu sâni proeminenți și o pereche de chiloți din piele mulați pe corpul gol, cu o ață în fund și cizme lungi cu niște tocuri imense. Crăcănat trecea prin mulțime, mergând țanțoș, toată lumea oprindu-se măcar o clipă pentru a-l urmări. Reacțiile erau diverse: uimire, râsete, revoltă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
afară părea un deșeu al eforturilor domnului Burness de a ajunge la noi acasă. Valetul venea imediat să tragă voluminoasele transperente albastre și draperiile Înflorate de la ferestre. Ticăitul pendulei bunicului din camera pentru Învățătură căpăta treptat o intonație plicticoasă, sâcâitoare. Chiloții mă strângeau la vintre și ciorapii negri cu nervuri Îi simțeam aspri pe pielea delicată a picioarelor Îndoite, senzații care se combinau cu o umilă necesitate, a cărei satisfacere o tot amânam. Trecea aproape o oră și nici urmă de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
că numele ei este Louise. Noaptea stăteam treaz imaginându-mi tot felul de situații romantice și mă gândeam la talia ei de salcie și la gâtul ei alb, stingherit de un bizar disconfort pe care-l asociasem Înainte doar cu chiloții care mă jenau. Într-o după-amiază, am zărit-o În holul ringului, unde cel mai chipeș dintre instructori, un ticălos sclivisit gen Calhoun, o ținea de Încheietura mâinii și o interoga cu un rânjet parșiv, iar ea Îi ocolea privirea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
real al diferitelor vapoare de jucărie pe care le-a manevrat În băița lui. În fața noastră, acolo unde un șir discontinuu de case se Înălța Între noi și port și unde ochiul Întâlnea tot felul de nimicuri, cum ar fi chiloți bleu și roz dansând pe o frânghie de rufe sau o bicicletă de damă și o pisică tărcată Împărțind În mod ciudat un balcon rudimentar din fier forjat, era o plăcere să deslușești prin Învălmășeala unghiulară de acoperișuri și ziduri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acasă își primea musafirii doar în bikini, fără sutien. Arăta bine Svetlana, avea sânii mici și tari, bronzați, la fel ca și picioarele lungi terminate cu unghiile mereu lăcuite proaspăt. Bikinii aveau scris pe spate ce zi a săptămânii era. Chiloții erau cumpărați de la solar, de la sârboaice și erau scandalos de mici pentru acele timpuri. Svetlana vindea și țigări Kent și țigări B.T., vindea și săpunuri Fa, Lux sau Mira, ojă, parfumuri Chanel. Avea de vânzare aur, blugi originali, dar și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Înfloriți, și așa o impresie frumoasă Îți făcea... Și-n partea astalaltă era carantina: două dormitoare, unde erai primit... De la sufragerie era o altă poartă, care dădea În curtea atelierelor, că acolo se lucrau covoare și confecții bărbătești, cămăși și chiloți. Erau confecțiile, și-n fața lor era atelierul de covoare. Pe noi ne-a dus În carantină și acolo am stat două săptămâni, până se vedea dacă, no, avem ceva boli sau nu... Ne-o fost tare plăcut atunci, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
apoi mai era Istrate. Și o mai fost Încă, da’ am auzit că ăștia o murit amândoi, frații Șomlea. Aiștea o fost foarte răi, amândoi... Aiștea tare rău bătea... În fiecare duminecă avea programul de bătaie. Scotea din cameră În chiloți, că era căldură mare, și bătea... Când găsea ceva, imediat făcea raport și-apoi scotea la bătaie. De la camera 107, printr-o gaură mică, vedeam exact la șeful secției și vedeam cum Îi duce și cum Îi bătea cu cearșafu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
marginea punctului de lucru... Ne-am culcat pe burtă, a venit de la colonie tot la fel, ajutoare, militari cu cai, cu câini. M-au luat, m-au legat cu sârme de picioare și de mâini la spate... Și aveam niște chiloți lungi pe mine, și așa m-au dus la colonie. Opt kilometri pe jos... Ardea nisipu’ ăla la picioare ca jaru’. Și ei mă-mpingea cu calu’ și cădeam cu gura În țărână, În pietrișu’ ăla... Mă ridicau cu câinii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Îl băga pe deținut cu fundul gol și-i dădea 25 la fund... Eu n-am crezut, dar am avut un coleg de-al meu, Vasile Hărăbor, a rupt dintr-o bucată de cearșaf și a cusut o pereche de chiloți. Băi, băiete, și l-a prins cusând chiloții ăia și i-a dat 25 la fund și așa era vânăt, de a Început să se ieie chielea ceia de pe el... A stat vreo trei zile numa’ cu burta În jos
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]