4,544 matches
-
se pierde în decor, și unul de o frumusețe, cum să-i spun, de tablou romantic, unul care apare numai atunci când zâmbește. La 8 a venit și signor Giuseppe, vecinul nostru: nu vorbește bine românește, însă ne-a cântat la chitară, e un om bun și vesel, cred eu, dar, cum mă ceartă bucătăreasa, eu cred că toți oamenii sunt buni. Mai puțin unul! Apoi ne-am așezat la masă, ne era la toți foame. Și papa era vesel, de data
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
văruite, mângâind evantaiele agățate pe pereți sau numărând ciucurii care împodobeau fața de masă. Seara, tinerii se întorceau acasă. Nu vorbeau mult, sau dacă vorbeau o făceau numai ca să spună că nu era încă momentul. După masă, Marcel cânta din chitară și beau toți lichior mirosind a anason. Rambert avea aerul că reflectează. Miercuri, Marcel se întorsese spunând: "S-a hotărât pentru mâine seară la miezul nopții. Fii gata". Din cei doi oameni cu care păzeau postul, unul era atins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe bănci de piatră și în nișele ferestrelor. Aerul era îngroșat de aburul care se ridica din ceaiurile de fructe, de fumul de tutun și de diverse soiuri de iarbă. Într-un colț zări un băiat aplecat sârguincios asupra unei chitare, o claie de păr negru, lins acoperindu-i chipul. În fața lui, având și ea o chitară în mâini, stătea o fată cu capul ras în întregime, purtând un tricou alb, foarte larg și pantaloni scurți până la genunchi, care, în ciuda eforturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din ceaiurile de fructe, de fumul de tutun și de diverse soiuri de iarbă. Într-un colț zări un băiat aplecat sârguincios asupra unei chitare, o claie de păr negru, lins acoperindu-i chipul. În fața lui, având și ea o chitară în mâini, stătea o fată cu capul ras în întregime, purtând un tricou alb, foarte larg și pantaloni scurți până la genunchi, care, în ciuda eforturilor sale eroice, nu-și putea ascunde frumusețea. Maggie inspecta încăperea, observând blugii rupți și părul împletit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ai înțeles? — Am înțeles, Salim. —Vorbesc serios, Marwan. Și trase din nou piedica pistolului ca să nu existe nici un dubiu. Capitolul 50 Ierusalim, vineri, 4.14 a.m. Se plimba de colo până colo, căutându-l pe Uri printre fețele extatice și chitarele care zdrăngăneau, dar dispăruse. Se ridică, îndreptându-se spre intrare. Atunci îl văzu, fruntea îi era brăzdată de cute adânci de îngrijorare. Stătea în pragul ușii, privind încordat spre stradă. — Uri, ce s-a întâmplat? Nu știu, dar am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de mama aia a ta, de patul tău, ai putea fi aici și ai avea asemenea ocazii. Te-ar interesa să accepți rolul? Nu putem plăti mult, dar ai putea locui cu mine. E posibil să cânt și eu la chitară un fel de muzică de atmosferă sau de protest social, pentru coloana sonoră. Sper că vom fi în stare să realizăm în curând acest magnific film, deoarece Leola, fata aceea nemaipomenită din Harlem, a început să ne piseze să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
când în când, se pornea să facă un „tur de inspecție“ al sudului, oprindu-se până la urmă la New Orleans ca să mă hărțuiască și să încerce să mă seducă cu tot felul de cântece macabre pe care le zdrăngănea la chitară. Myrna era foarte sinceră; din păcate era și agresivă. Când am văzut-o, după ultimul ei „tur de inspecție“, era destul de plouată. Se oprise prin satele din sud ca să-i învețe pe negri cântecele populare pe care le învățase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe verandă, stătea Myrna, îmbrăcată într-o scurtă lălâie de catifea reiată, de un măsliniu șters. Părul ei negru era împletit într-o coadă care se încolăcea sub o ureche și îi cădea pe piept. De umăr îi atârna o chitară. Ignatius era gata să iasă printre jaluzele, rupând șipcile și spărgând yalele, ca să-i încolăcească coada în jurul gâtului până o va vedea sufocându-se. Dar rațiunea triumfă. Nu-i păsa de Myrna; căuta o cale de scăpare. Fortuna o lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Repede! La un motel! Impulsurile mele naturale țipă să fie satisfăcute. Ai ceva bani la tine? — Nu mă lua în râs, spuse Myrna supărată. Trase coada de păr umezită din mâinile lui Ignatius și și-o aruncă pe umăr, peste chitara care zbârnâi. Ascultă-mă, Ignatius, sunt frântă. Sunt pe drum de ieri-dimineață de la ora nouă. De îndată ce ți-am expediat scrisoarea aceea despre regulamentul Partidului pentru Pace, mi-am zis: „Myrna! Ascultă! Băiatul ăsta are nevoie de mai mult decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
va trebui să pleci ca să-ți păstrezi sănătatea mintală. — Ce bine ar fi fost dacă te ascultam mai de mult! N-ar fi trebuit să trec prin toate ororile astea. Ignatius o îmbrățișa pe Myrna, împingând-o, pe ea și chitara ei, în perete. Își dădea seama că ea era în culmea fericirii; bucuroasă că găsise o cauză întemeiată, un caz de bona fide, o nouă mișcare. Te așteaptă un loc în rai, fetița mea. Acum trebuie să o luăm din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
băcănie, vorbind în favoarea Națiunilor Unite. Toată ziua a trăncănit despre acest incident. Ignatius râgâi. Am trăit săptămâni de tortură. — E atât de ciudat să o găsesc pe mama ta plecată. Pe vremuri nu se mișca niciodată de aici. Myrna atârnă chitara de tăblia patului și se întinse pe el. Camera aceasta! Ne-am distrat copios aici, dezgolindu-ne mințile și sufletele, compunând manifeste anti-Talc. Presupun că escrocul acela tot se mai învârte pe la școală. — Așa îmi imaginez și eu, spuse absent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
m-am oprit în drum nici un moment. Am condus aproape treizeci și șase de ore, am condus și am tot condus. M-am oprit la un local pentru negri ieri seara, dar n-au vrut să mă servească. Cred că chitara i-a descumpănit. — Asta trebuie să fie. Te-au luat drept o cântăreață bigotă și convențională de la țară. Am o oarecare experiență cu oamenii aceștia. Sunt destul de limitați. Nici nu-mi vine să cred că te scot într-adevăr din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a morții pentru toți cei ce merg pe autostradă. Și acum urcă-te în căruciorul ăsta și dă-i drumul să plecăm de aici. — Așteaptă, am lăsat o mulțime de însemnări în urmă, spuse Myrna și alergă în casă, cu chitara lovindu-i-se de șold. Reveni coborând scările cu un alt braț plin de hârtii, apoi se opri pe trotuarul de cărămidă, se întoarse și privi casa. Ignatius își dădu seama că încearcă să-și imprime în minte scena: Eliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius, veni la mașină și aruncă a doua încărcătură de hârtii în poalele lui Ignatius. Au mai rămas câteva sub pat, cred. — Nu te mai gândi la ele, țipă Ignatius. Urcă și pornește rabla asta. O, Doamne! Nu-ți înfige chitara aceea în fața mea. De ce nu poți purta și tu o poșetă, ca o tânără doamnă cumsecade? — Du-te la naiba! spuse furioasă Myrna. Se strecură pe scaunul din față și porni mașina. Unde vrei să petreci noaptea? Să petrec noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
evident credea că era de prost gust să apară prea prosper sau bine hrănit în fața clienților, aștepta cu capul plecat sfârșitul recitalului, cu un zâmbet forțat înghețat pe trăsăturile sale. Mâinile sale, în mănuși fără degete, se odihneau pe o chitară țigănească cu șapte coarde care era așezată pe tejghea înaintea sa. În sfârșit, monologul se încheie cu: ă Domane Sfinte, ce nu aș face pentru un blid de supă de varză! Sunt așa de flămând că aș putea mânca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
varză! Sunt așa de flămând că aș putea mânca o căruță. Hopa - vine cineva, trebuie să fie măria sa. ă Bravo, strigă Porfiri și bătu din palme de patru sau cinci ori, în timp ce cămătarul abia de schiță o grimasă și întoarse chitara pe dos. ă Monolgul lui Osip, din Revizorul, spuse Porfiri. Actorul, duhnind a votcă de la o poștă, răspunse aplauzelor cu o plecăciune, cu fața prietenoasă și satisfăcută.- Am jucat rolul acesta în '56 la Teatrul Mariinski. Sunteți un cunoscător al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
poștă, răspunse aplauzelor cu o plecăciune, cu fața prietenoasă și satisfăcută.- Am jucat rolul acesta în '56 la Teatrul Mariinski. Sunteți un cunoscător al artelor dramatice? ă Sunt un admirator al lui Gogol. ă Douăzeci de ruble, mârâi cămătarul, făcând chitara să rezoneze în timp ce o punea jos. ă Douăzeci! Hoțule! Băutor de sânge! Jidanule! M-a costa de zece ori pe atâta. I-a aparținut lui Sarenko. ă Douăzeci de ruble. ă Numai monolgul singur face douăzeci de ruble. ă Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe o serie de fragmente disparate: o sofa acoperită cu o covertură de satin, o masă plină cu firmituri de pâine și veselă murdară, un pat nefăcut, o masă de scris, un raft de cărți și, sprijintă lângă el, o chitară țigănească cu șapte corzi. Masa de scris cerea mai multă atenție și, chiar de la distanță, Salitov recunoscu mai multe fotografii de genul celor pe care le confiscase de la proprietarul tavernei. De fapt, acolo se aflau mai multe copii ale unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
buzna afară. Încet, în urma țevii revolverului, Salitov înainta, cu Porfiri după el. Camera era rece și miroasea puternic a votcă. În ciuda gazului arzând, atmosfera era una fără viață. Erau siguri că bărbatul care zăcea cu fața în jos peste o chitară zdrobită nu avea să se mai ridice. Era un bărbat mare, care părea că făcuse eforturi serioase să se ridice în picioare. După cum se vedea însă, individului întins la pământ nimic nu părea să îi mai fie de folos în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
atunci trebuie să mărturisesc că nu este pentru prima data când îl întâlnesc pe evazivul Constantin Chirilovici Govorov. Una dintre sprâncenele lui Salitov se ridică inchizitorial. ă L-am mai întâlnit odată, la casa de amanet a lui Limașin. Amaneta chitara aceast, spuse Porfiri ridicând-o de sub corpul mortului. Se pare că a găsit fondurile necesare pentru a o răscumpăra. § ă Da, acesta este Govorov, confirmă Tolkachenko. Expresia lui era unimită, intrigată, ca și cum el fusese dus de nas de bărbatul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dincolo de mare. Oare toată lumea liberă avea să devină comunistă, așa cum fuseseră Învățați la școală? Singurele legături americane care-i urmaseră pe acea plajă Îndepărtată fuseseră acordurile din Hotel California sau Stairway to Heaven, pe care vreun visător le cânta la chitară, ca să atragă fetele. Când ajunse, În sfârșit, În Beverly Hills, după toate Întorsăturile pe care le luase viața ei, se gândi că lăsase comunismul mult În urmă. Dar, În mod ciudat, comunismul o urmărise. Era acolo, Împreună cu ea, În mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Îl numiseră? Supozitor solitar, obeliscul gol, glorie a sârmei, apoteoza pilonului, altarul aerian al unui cult idolatru, albină În inima rozei vânturilor, trist ca o ruină, colos pocit de culoarea nopții, simbol diform al forței inutile, miracol absurd, piramidă indiferentă, chitară, călimară, telescop, prolix ca discursul unui ministru, zeu antic și fiară modernă... Era toate acestea și multe altele, iar dacă aș fi avut cel de-al șaselea simț al Stăpânilor Lumii, acum când mă aflam prins În pânza lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ultimele douăzeci și patru de ore. Dar o privește cum deschide o sticlă de vin roșu și nu simte nici un fel de atracție sexuală. Îl face să se simtă stînjenit și neliniștea lui crește cînd ea pune un CD cu muzică de chitară, o muzică tipic seducătoare și aprinde o lumînare parfumată. Apartamentul este Întunecat și confortabil; În spatele ferestrelor Întunecate, luminile străzii și zăpada Învîrtejită. Dacă ea o va cere, va spune da din politețe, nu din dorință. Poate să scoată ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
suge sîngele copiilor mici, din gelozie față de mamele lor. Este prototipul vampirului feminin. (n. trad.) Băutură caldă compusă din tărie (de obicei rom) apă, zahăr și mirodenii. (n. trad.) Gen de muzică country, cîntată la instrumente „reci”, fără amplificare (banjo, chitară, mandolină, vioară) și caracterizată de improvizații libere, de la Blue Grass Boys, grup din Kentucky, numit și „ The Bluegrass State”. (n. trad.) secret Membri ai United States Junior Chamber (Jaycees), organizație neguvernamentală, Înființată În 1920 care are drept scop dezvoltarea capacităților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o stea, în jurul ochilor, stele. La ochi și pe gât. Aici e un șarpe. Un simbol indian, mai mult. Vine de jur împejur. L-am făcut cu aparat de tatuaj. Confecționat de noi, adică de mine: motoraș, transformator, coardă de chitară, câteva fire și... ăla e! Cu tuș, tempera, rotring. Am niște lacrimi, în partea dreaptă. Asta e steaua... asta trebuia să fie o tribală, dar nu e terminată. Așa am gândit eu. Poate c-a fost o prostie atunci, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]