2,171 matches
-
clasa regizorului A.Zguridi. Începând din anul 1975, după absolvirea VGIK, a fost angajat ca regizor la studioul cinematografic „Moldova-film”. A colaborat cu studiouri din Iugoslavia, România, Austria, Ungaria, Germania, Franța și Rusia. Din anul 1978 este membru al Uniunii Cineaștilor. În anul 1990 a plecat la Moscova. Revine în Moldova în 2006 și fondează compania de film «PRIM-PLAN STUDIO» și «Agenția de Actori Valeriu Jereghi». A regizat și produs spectacolul cu elemente de film montat la Teatrul Național „Mihai
Valeriu Jereghi () [Corola-website/Science/312152_a_313481]
-
sa la președinție. Această perioadă i-a afectat, din cauza disputelor politice, imaginea publică, astfel că Mikhalkov a avut o perioadă de opt ani în care nu a mai regizat nici un film. Omul anului 2004 în Rusia și președinte al Asociației Cineaștilor nu s-a distanțat nici o clipă de lumea filmului, continuând să apară, în ipostaza să de actor de mare combustie și farmec, în producții ale altor regizori. Despre actorie, Mihalkov are o părere aparte: Filmul este un lucru viu. Așa că
Nikita Mihalkov () [Corola-website/Science/312168_a_313497]
-
său biologic, el este frate vitreg cu matematicianul Joseph J. Kohn. După război, Forman a studiat la școala de elită Regele George din orașul balnear Poděbrady, unde i-a avut drept colegi pe Václav Havel, frații Mašín și pe viitorii cineaști Ivan Passer și Jerzy Skolimowski. El a studiat mai târziu scenaristica la Academia de Arte din Praga, după care a devenit asistentul lui Alfréd Radok, creatorul Teatrului Laterna Magika. În timpul invadării Cehoslovaciei de către armatele Pactului de la Varșovia din 1968, el
Miloš Forman () [Corola-website/Science/311523_a_312852]
-
Patton vizitează ruinele Cartaginei. Scenele a căror acțiune are loc în Africa și Sicilia au fost turnate în sudul Spaniei, în zona militară dezafectată de la Pamplona și în zona montană din din Urbasa, Almería și Segovia, cu sprijinul echipelor de cineaști spanioli. Scenele de iarnă a căror acțiune are loc în Franța au fost filmate în apropiere de Madrid (producătorii filmând în mare grabă deoarece fuseseră informați că zăpada urmează să se topească). Ca și celelalte filme de război contemporane, în
Patton (film) () [Corola-website/Science/310997_a_312326]
-
rusă ("Чекан", Izvestija, Moscova, 1983; traducere de Mihail Fridman) și norvegiană ("Øksa", Gyldendal, Oslo, 1997; traducere de Steinar Lone). Prima intenție de ecranizare a romanului "Baltagul" i-a aparținut regizorului Liviu Ciulei. Scenaristul italian Sergio Amidei i-ar fi propus cineastului român să-i ofere rolul principal actriței italiene Anna Magnani. Scenariul lui Amidei se îndepărta însă de epica sadoveniană, iar personajul Nechifor Lipan urma să se schimbe caracterologic de trei ori în timpul filmului. Ecranizarea romanului a fost proiectată apoi de
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
ecranizarea lui Mircea Mureșan este „lipsită de afinitate sadoveniană”, fiind dominată parțial de „un delir vizual, într-un decupaj dezlânat de ambiție calofilă în care palpitul febril al camerei e neglijent montat”, în timp ce distribuția este strict decorativă. În opinia criticilor, cineastul insistă pe aspectele folclorice și pe valorificarea pitorescului plaiurilor moldave, îndepărtându-se de viziunea mitologică a operei sadoveniene. Interpretarea Margaritei Lozano a fost, în general, apreciată de majoritatea criticilor, care au evidențiat înțelegerea personajului și trăirea sinceră a unui rol
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
locul 11 în topul celor mai vizionate filme românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. Actorul Sergiu Nicolaescu a primit în 1974 Premiul pentru interpretare masculină al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru interpretarea rolurilor din filmele "Nemuritorii" și "Un comisar acuză". Cronicile criticilor de film au fost în general pozitive, fiind remarcate unele momente reușite realizate de unii dintre actori, precum și imaginile datorate „excelentului operator Al. David” (după cum
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
dar acestea erau mai mult comedii decât filme polițiste. Alte filme cu specific polițist pot fi considerate "Străzile au amintiri" (1961), "Procesul alb" (1966), "Fantomele se grăbesc" (1966) și "Simpaticul domn R" (1969). Filmul a avut și profunde accente sociale. Cineastul preciza înaintea premierei că „dincolo de acțiunea propriu-zisă a filmului, am vrut să se simtă tensiunea socială a epocii, sensul în care istoria se mișca. Totul e pe viață și pe moarte. Așa era într-adevăr epoca”. Pentru a fi creată
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
genului de obicei comercial o potență artistică rar întâlnită în filmul epic românesc”. Sergiu Nicolaescu a afirmat în repetate rânduri că modelul original care a stat la baza creării personajului Miclovan a fost comisarul de poliție Gheorghe Cambrea (1910-1967), unchiul cineastului. Regizorul a aflat de la el numeroase informații privind realitățile infracționale din Bucureștiul de după cel de-al Doilea Război Mondial. Motivul pentru care personajul din film acționează cu violență este faptul că justiția tărăgănează procesele și achită vinovații din lipsă de
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
locul 12 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. Actorul Gheorghe Dinică a primit în 1972 Premiul pentru interpretare masculină al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru interpretarea rolurilor din filmele "Explozia"; "Felix și Otilia"; Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" și "Cu mîinile curate". Acest film a fost selecționat de Ken Vlashin, reprezentantul lui National Film Theatre - Londra, pentru a
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
și limba română . Începând din anul 1962 lucrează ca regizor și scenarist la studioul cinematografic "Moldova-film". În anii ’60-’70, el a scris scenariile și a regizat o serie de filme artistice și documentare care l-au plasat în rândul cineaștilor iluștri din Republica Moldova. Menționăm filmele "Se caută un paznic" (1967) și "Singur în fața dragostei" (1969) ș.a., precum și primele filme documentare din cinematografia Republicii Moldova. Filmele sale documentare sunt pline de lirism, cu o poetică creștin-ortodoxă. Începând din anii '70, el nu
Gheorghe Vodă () [Corola-website/Science/312885_a_314214]
-
Chișinău. Și-a început activitatea de creație ca poet și jurnalist. A urmat apoi facultatea de scenaristică de film la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova - VGIK (1958-1963).Din anul 1962 este membru al Uniunii Scriitorilor și membru al Uniunii Cineaștilor. Încă din perioada studenției, a început să colaboreze la studioul cinematografic "Moldova-film", semnând în anul 1961 scenariul filmului artistic "Omul merge dupa soare". Activitatea sa din anii '60 ține de afirmarea filmului poetic, el semnând scenariul la filmele "Când se
Valeriu Gagiu () [Corola-website/Science/312901_a_314230]
-
prada n-o împart" (1988), "Strada felinarelor stinse" (1990), "Pe urmele Mioriței" (1995) ș.a. În anii '90, activitatea lui Valeriu Gagiu este axată pe genul filmului documentar. În perioada Revoluției Române din decembrie 1989 Valeriu Gagiu se numără printre puținii cineaști moldoveni care a imortalizat pagini dramatice ale evenimentelor de atunci, el realizând filmul documentar de lungmetraj "Crăciunul însângerat" (1989). Se află apoi alături de combatanții și voluntarii moldoveni pe linia întâia a frontului în timpul conflictului armat din 1992 de pe Nistru, scriind
Valeriu Gagiu () [Corola-website/Science/312901_a_314230]
-
produs un film artistic sau documentar sau de animație, mijloacele tehnice și procedeele utilizate, dar și informații care țin de istoricul și dezvoltarea celei de-a șaptea arte. Filmologia îi ajută pe specialiști să exploreze esența cinematografului și le oferă cineaștilor cadrul conceptual pentru a putea să înțeleagă relația filmului cu realitatea, cu celelalte arte și cu societatea în general. Cu toate acestea filmologia nu trebuie confundată cu critica de film, deși aceste două domenii au o zonă de suprapunere. Filmologia
Filmologie () [Corola-website/Science/312956_a_314285]
-
o intenție de colaborare cu Henry Deutschmeister, producător de film din Franța care colaborase și la "Dacii", dar aceasta nu s-a finalizat. În timpul unei consfătuiri care a avut loc la 25 mai 1968 între conducerea Partidului Comunist Român și cineaștii din România, Sergiu Nicolaescu a afirmat că dorea să introducă în filmul "Mihai Viteazul" o scenă în care domnitorul făcea dragoste cu o femeie. Tânărul regizor a argumentat astfel: "„Cinematografia cehoslovacă și cea poloneză prezintă filme... termenul exact al acestor
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
sale istorice și narative. Lazăr subliniază singurătatea simbolică a personajului "„în propria-i cunună de spini”", precum și acceptarea inevitabilului, "„o parafrază a condiției de a fi român”". Acest film a fost distins în anul 1971 cu opt premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN). Filmul "Mihai Viteazul" a obținut "Marele Premiu". Alte premii au fost obținute de Titus Popovici (Premiul pentru scenariu), George Cornea (Premiul pentru imagine) - pentru filmele "Mihai Viteazul" și "Asediul", Ioana Bulcă (Premiul pentru interpretare feminină) - pentru rolul
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
august 2006, Nemescu și Andrei Toncu (inginer de sunet și la noul proiect) au murit într-un accident de mașină în București. În urma accidentului, lumea filmului din România (dar și din străinătate) a acordat o atenție sporită producțiilor celor doi cineaști, prin urmare, și "Marilenei de la P7", primul lor succes semnificativ. La împlinirea unui an de la accident, evenimentul a fost comemorat în țară prin proiecții, întâlniri publice, dezbateri. Chiar pe 24 august 2007, "Marilena de la P7" a fost vizionat în premieră
Marilena de la P7 () [Corola-website/Science/309006_a_310335]
-
mi-e tată! În mine nu hărnicește sângele lui...” Remarcabilă, doar, prezența Olgăi Tudorache. Filmul a adus 5.300.000 de spectatori.”" Seria Haiducii ("Haiducii", "Răpirea fecioarelor" și "Răzbunarea haiducilor") a fost distinsă în 1971 cu trei premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN): Eugen Barbu a primit Premiul pentru scenariu (împreună cu Titus Popovici) - pentru filmul "Facerea lumii" și contribuția la seriile "Haiducii" și "Urmărirea" , Marga Barbu a primit Premiul pentru interpretare feminină (împreună cu Ioana Bulcă și Irina Petrescu) - pentru rolurile
Răpirea fecioarelor () [Corola-website/Science/309267_a_310596]
-
în districtul Aberdeenshire, Scoția, construind, contrar dorințelor unor localnici din zonă, un teren de golf pe un teren destinat unui sit de interes științific special. În filmul documentar independent "You've Been Trumped" („"Ați fost Trump-uiți"”) din 2011, realizat de cineastul britanic Anthony Baxter, s-a înregistrat construirea terenului de golf și luptele ulterioare dintre localnici și Donald Trump. În ciuda promisiunilor lui Trump de a crea 6.000 locuri de muncă în 2016, așa cum el afirmase, construirea terenului de golf a
Donald Trump () [Corola-website/Science/308771_a_310100]
-
director al Teatrului de operă și balet din Chișinău, apoi pe cea de profesor la Catedra de Teoria muzicii și Compoziție și prorector al Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice "Gavriil Musicescu" din Chișinău. A devenit membru al Uniunii Cineaștilor, al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Moldova. În anul 1965, debutează la Studioul "Moldova-film", compunând muzica la filmul artistic "Evadat de sub escortă". A compus muzica la mai multe filme artistice, dintre care menționăm: "Evadat de sub escortă" (1965); "Mariana" (1967); "Riscul
Vasile Zagorschi () [Corola-website/Science/309970_a_311299]
-
realizate înainte de revoluția din decembrie 1989 s-au remarcat totuși prin viziuni, când în conformitate cu cerințele regimului, când atacuri subtile la adresa situației politice din țară (de pildă, alegorii politice), când evadarea în fantezie și în „arta pentru artă”. Din 1990, reacțiile cineaștilor români au fost diferite. Generația care a făcut film în perioada anilor 1960-1980 a propus subiecte dure, fie distopii cu o Românie viitoare fără speranțe, fie prezentarea cu franchețe (uneori, brutalitate) a realităților de dinainte de revoluție sau din anii respectivi
Filmul românesc () [Corola-website/Science/309321_a_310650]
-
Mihai Ștefan Poiată (n. 4 decembrie 1949, Cojușna, raionul Strășeni, Republica Moldova) este un autor, cineast, dramaturg, publicist, scenarist și scriitor român din Republica Moldova. A terminat școala medie în satul natal, în 1967 și Facultatea de Filologie (specializarea jurnalistică) a Universității de Stat din Moldova (1972). Între 1976 - 1978, a urmat studii post-universitare la Cursurile Superioare
Mihai Poiată () [Corola-website/Science/309462_a_310791]
-
Moldova (1972). Între 1976 - 1978, a urmat studii post-universitare la Cursurile Superioare de Scenaristică și Regie ale Comitetului de Stat al URSS pentru Cinematografie din Moscova, specializarea dramaturgia filmului de ficțiune. Alte date: Membru al Uniunii Scriitorilor, membru al Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova Distincții de stat: Medalia “Meritul civic” (1996), Medalia “Mihai Eminescu”(2000), Ordinul de Onoare (2011), Ordinul Republicii (2012) - “Drumul trece prin casă”(1971, mențiune la Concursul republican de dramaturgie, organizat de Ministerul Culturii al R.S.S.M.); - “A patra latură
Mihai Poiată () [Corola-website/Science/309462_a_310791]
-
hotărârea HCM 1260 în anul 1959, a primit numele de "Iosif Sava" în memoria marelui muzicolog român și se află în parteneriat cu fundația ce-i poartă numele. Din septembrie 1998, Fundația ACCUMM, avându-l ca Președinte pe scriitorul și cineastul Petru Maier Bianu (2 sept.1947 - 22 august 2011) organizează Stagiunea muzicală ”Iosif Sava”, găzduită generos de Muzeul Municipiului București, la Palatul Șuțu. Numele lui Iosif Sava a fost atribuit unei piațete de lângă Universitatea Națională de Muzică București, aflată la
Iosif Sava () [Corola-website/Science/306135_a_307464]
-
în filmul "Ultimele zile ale verii" (1976) al lui Savel Stiopul. După Revoluția din decembrie 1989, Constantin Vaeni a fost director al Studioului de Creație „Gamma” (1990-1993) și membru al Consiliului Național al Audiovizualului (1993). A fost distins de Asociația Cineaștilor din România (ACIN) cu premiul Opera Prima pentru filmul de scurt metraj "Apoi s-a născut orașul" (1972), cu premiul pentru film documentar pentru filmul " Aproape totul despre grâu" (1979) și cu premiul special al juriului pentru filmul "Imposibila iubire
Constantin Vaeni () [Corola-website/Science/306159_a_307488]