2,402 matches
-
aveau să o întâmpine și să o ducă de mână, așa cum spuneau preoții, ajutând-o să străbată înspăimântătorul râu subteran, până pe malul celălalt? Clătină din cap: în întunericul acela nu existau râuri, nici zei care așteptau. Iar ea, din cauza planurilor cinice pentru putere, nu ajunsese să împlinească cincisprezece ani. I se făcu greață. Tatăl ei, Junius Silanus, nu plânse; dar nu fiindcă era un senator roman bătrân și puternic, ci de furie că pierduse puterea. Își pusese toate speranțele în căsătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cunoștea doar din povești. Proveneau din familii vechi, bătălii faimoase, traficuri, procese, studii de drept, discuții tainice, îndelungate. Bărbați mândri, tradiționaliști și independenți, cu o înaltă conștiință de sine. Și care se urau între ei. La vremea lui, Tiberius declarase cinic că răzvrătirile senatorilor semănau cu loviturile de copită date în gol de un măgar căzut în mijlocul drumului. „Sunt foarte periculoase dacă stai aproape. Însă nu trebuie să te miști - măgarul nu se va ridica.“ Și se retrăsese la Capri. Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trimite departe, îi spuse fără s-o privească. Vei sta pe o insulă, ca mama. Nu avea să rămână însă departe de putere. Pentru că se numea Agrippina, ca mama sa, istoricii aveau să-i spună Agrippina Minor. Era ambițioasă și cinică; cu primul ei soț avusese un copil pe care nu-l dorise și nu-l iubise. Micuțul avea să ajungă împărat - se numea Nero. Seara, Galba îi spuse Împăratului: — Speculatores mă sfătuiesc să-i supraveghez pe britani; unitățile lor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de analiză rece, scontată ca la Holban. Dar iată că se nasc câmpuri de tensiuni nebănuite; gelozia, din simplu joc, riscă să crească, să devină morbidă, reală și să schimbe traiectoria subiectului investigat, să-l smulgă din starea de observator cinic, azvârlindu-l spre acte imprevizibile, iraționale; din acest moment, ca și la Proust, jurnalul devine ficțiune. Îmi Înconjoară umerii, Îmi sărută mâinile, e tandră, e lipicioasă; mă rețin cu greu să nu-i răspund la fel de participativ, dar, precaut, o Îndepărtez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Împreună cu ea, accelerez pasul și o iau Înainte fără s-o mai aștept. Mă răzbun. (luni) Azi o colegă mi-a Întins o creangă de liliac Înflorit; probabil știa că mă bucură enorm mirosul acela puternic. Am făcut un gest cinic, l-am aruncat cât colo, cu disimulată mânie. Am privit-o disprețuitor. „Ce-mi pasă mie de primăvară! Eu nu observ aceste schimbări din natură, nu mă interesează!“ Cât fariseism! M-am dus totuși Îngândurat În camera mea de student
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am timp, trebuie să citesc!“, p. 173). Tip „dur“, nu e de mirare că-i place Jack London (cf. pp. 25-27). Altfel, Își alege destul de grijuliu lecturile și preferă să noteze În jurnal despre Barthes și Eco. Incomod, obraznic, uneori cinic, M. e destul de greu de suportat. Mai mereu teatral fără voie, Își Închipuie la un moment dat drept alter ego pe... Mephisto: „Parcă cineva mă atrage ș...ț spre oglindă. Brusc, le Întorc spatele celorlalți, care așteptau ș...ț să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mă gândesc că avea o capsulă cu drogul lipită de podul palmei și, când ea nu a fost atentă, a turnat conținutul în cana victimei. - Și care ar putea fi sursele de proveniență? spuse Rhyme mai degrabă pe un ton cinic. Lasă-mă să ghicesc: orice magazin cu articole de profil? - Îmi pare rău, ridică ea din umeri. Tot în interiorul genții, Cooper descoperi câteva așchii metalice foarte mici și un semn circular de culoare neagră, ca și cum o sticluță de vopsea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Rhyme, vorbi ea. Imaginează-ți că ești singur cu răufăcătorul. Nu neapărat cu Magicianul. Cu orice răufăcător. Ce i-ai spune? Ce ai vrea să afli de la el? Prima lui reacție fu un oftat obosit, care reușise cumva să sune cinic. Dar, în mod sigur, întrebarea ei îi pusese mintea la contribuție. - Îmi amintesc! spuse el. L-am întrebat cine e. - Bună întrebare. Și care a fost răspunsul lui? - A spus că este un vrăjitor... Nu, nu doar un vrăjitor, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
l-ați percheziționa puțin mai lejer? Prizonierul se rezemă de spătarul scaunului și clătină încă o dată din cap. - Astea sunt crimele mele. Atât. Să pun astfel de întrebări cu voce tare. - Foarte bine jucat, Andrew, spuse Grady pe un ton cinic. Dar până să joci rolul de persecutat, spune-ne mai bine ce părere ai despre faptul că Erick Weir a luat prânzul cu alți trei oameni la Riverside Inn, în Bedford Junction, acum două saptămâni. Care e la o aruncătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în mai puțin de un minut să evadezi și să te schimbi? - Patruzeci de secunde. - Dar cum? - Ai văzut efectul, îi spuse Kara. Cred că metoda am să o păstrez pentru mine. - Așadar, tot scopul acestei demonstrații, este, presupun, spuse cinic Kadesky, să obții o audiție? Kara ezită, iar Rhyme îi aruncă tinerei o privire insinuantă. - Nu, ideea e că asta a fosti audiția. Eu vreau un post. Kadesky o studie cu atenție. - Ăsta a fost un singur număr. Mai știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe suprafața de sticlă, arăta insuportabil de drăguță și de mișcătoare. Am stat pe scăunel, privind-o îndelung. Nu era deloc ciudat din partea lui Charlie să se comporte cum o făcuse, m-am gândit-oare de ce fusesem atât de tăioasă și cinică pentru un gest atât de atent? Uneori mi-era scârbă de mine, pe cuvânt. Totul e-n ordine când îmi pun micuțele mele costume elegante, de afaceri, și-mi adun la un loc hârtiile și mă duc prin tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
neinvitat și nedorit în casa noastră: o prezență întunecată, amenințătoare, care nu ne lasă niciodată să uităm că e acolo. Charlie își revine încet - dar revine la o altă lume, una în care soția lui e mai prevenitoare și mai cinică, unde încrederea mai are mult până să-și facă loc. Și mai e un mic colțișor bântuit din el unde nu pot eu ajunge: nu e de mirare că e plin de remușcări și de vinovăție - și nici nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că o iubești, stând așa lângă tine ca lângă un bărbat-frate, ca lângă un camarad, ca lângă o statuie, mâncându-ți sufletul cu chinuitoarea și nesfârșit de calda ei prezență, zdruncinându-ți retina cu chipul ei sincer, candid, dar și cinic, un cinism necalculat, un fel de exercițiu de zburdălnicie școlărească. Toate astea te Împing departe În timp, În nopțile În care nevinovat o conduceai acasă, acolo sus, În Piața Puișor, la mătușile care Îi erau gazde, În zilele primilor ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
inocență sau maliție? Poate însă că nimic nu e mai malițios decât inocența sau, mai bine zis, mai inocent decât maliția. Da, da, presupuneam eu mai de mult că, în fond, nu există nimic mai..., mai..., cum să zic?..., mai cinic decât inocența. Da, liniștea aceea cu care se dăruia, asta a făcut să fiu cuprins de frică, frică nu știu bine de ce anume, nu era decât inocența. Și întrebarea ei: „Și femeia aia?“, gelozie, nu-i așa, gelozie? Probabil iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
înveșmântați și dresați să meargă necuviincios pe labele dinapoi, în picioare! Câini savanți! Asta numesc oamenii savantlâc, să facem pe clovnii și să mergem în două labe! Și e limpede, câinele care se ridică în două labe își expune, impudic, cinic, părțile rușinoase, pe față! Așa se face că și omul, când s-a ridicat în picioare și s-a transformat în mamifer vertical, a simțit numaidecât rușinea și necesitatea morală de a-și acoperi părțile rușinoase pe care și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ei, și ele au început să se îmbrace la fel, nu se mai deosebeau unii de alții, nu-și recunoșteau totdeauna bine sexul, și de aici mii de atrocități omenești, pe care ei țin morțiș a le numi câinești sau cinice. Când de fapt ei, oamenii, ne-au pervertit pe noi, câinii, ei ne-au făcut câinoși, cinici, ceea ce e ipocrizia noastră. Fiindcă cinismul este la câine ipocrizie, după cum la om ipocrizia e cinism. Ne-am contaminat unii pe alții. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu-și recunoșteau totdeauna bine sexul, și de aici mii de atrocități omenești, pe care ei țin morțiș a le numi câinești sau cinice. Când de fapt ei, oamenii, ne-au pervertit pe noi, câinii, ei ne-au făcut câinoși, cinici, ceea ce e ipocrizia noastră. Fiindcă cinismul este la câine ipocrizie, după cum la om ipocrizia e cinism. Ne-am contaminat unii pe alții. Omul s-a îmbrăcat la început în același veșmânt, și ei, și ele; dar cum se confundau, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bot, cel al Sfântului Roch, despre care un predicator, arătându-i imaginea, spunea: „Iată-l pe Sfântul Roch, cu cățelușul său și tot!“ Acolo, în pura lume platonică, în cea a ideilor întrupate, se află câinele pur, câinele cu adevărat cinic. Și acolo e stăpânul meu! Simt că spiritul mi se purifică în contact cu moartea asta, cu purificarea asta a stăpânului meu, și aspiră la ceața în care s-a destrămat el în cele din urmă, la ceața din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
roman sau riman pe care l-am publicat acum câteva luni și care se intitulează Ceață. „Ei! - vei spune tu -, ăsta nu-i decât un mod de a mi-l anunța și recomanda.“ Și eu, preferând să par mai degrabă cinic decât ipocrit și detestând simulările, îți voi spune că da, într-adevăr, cum criticii profesioniști, criticii puri, nu spun nimic despre el, nici de bine, nici de rău, mi s-a părut potrivit să mi-l comentez eu însumi. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de-a putea aplica apoi o grațiere plină de animozitate. De aceeași împrejurare ține și absurda gravitate a pedepsei prin care se agravează presupusele delicte de ofensă la adresa regelui, de lezmajestate.] Presupun că un cititor sau altul, citind această confesiune cinică și pe care o va socoti poate impudică, această confesiune în maniera lui Jean-Jacques, îmi va ataca doctrina despre divina comedie sau mai bine zis despre divina tragedie și se va indigna, zicând că nu fac altceva decât să joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ți-am povestit despre ea. Iar aceasta este prietena ei, Lisa. —Rottweilerul? Eu am râs. Lisa nu. Maria a clipit consternată, dar era încă prea îndrăgostită de acest bărbat ca să se supere pe el. „O să-i treacă“, am gândit eu cinică. —E de fapt un compliment, se grăbi ea să-i spună Lisei. Rottweilerii sunt cei mai fideli câini, adică, animale de companie. Lisa se relaxă. —Nu-ți face griji, Maria. Cum sunt căsătorită cu bărbatul cu cea mai mare gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
arbore crescut din cenușa mea adânc înmormântată... ...Ferdinand Sinidis începu să fredoneze Marsilieza, și descoperindu-se teatral, ca în fața unui drapel în trecere, se ridică să-și dirijeze marșul, rămânând cu gura strâmbă și cu buzele pecetluite de cel mai cinic zâmbet. „De atunci trăiesc ca un laș”, spuse el, după pauză, cu toate că voi scormoni și mai departe în gunoiul putred, cu nădejdea că voi descoperi adevărul. Asta-i tot. Cred că nu mai am nimic de spus pe înțelesul oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În socialism, publicat În Fortnighty și care suna cam așa: „Oricine poate fi alături de un prieten la rău, dar e nevoie de o fire cu totul excepțională pentru a te bucura de reușita unui prieten“. Ca de atâtea ori, spiritul cinic al lui Wilde Îi Îngăduise să pună degetul pe un adevăr inconfortabil. Bineînțeles că se bucura că grijile materiale ale lui Kiki erau cu desăvârșire uitate, iar faima și adulația cu care Fortuna Îl copleșea pe autorul lui Trilby nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
strada și porni În goană pe Charles II Street, neluând seama la femeile care Îl Îmbiau Încet din arcadele umbrite ale ușilor sau Își ondulau șoldurile și Își săltau fustele când trecea pe lângă ele, sub câte un felinar. Ce text cinic și ieftin! Soțul ideal un mincinos și un ipocrit, pe care soția mărginită trebuia să Îl ierte numai pentru că se compromisese ea Însăși. Și mai era și ministru! Finalul ar fi putut foarte bine să aducă o satiră amară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
peltic, indicând pasaje ce au devenit ilizibile: dar n-ai de ce să-ți faci griji, n-ai fost decât un băiat prost, nu ai făcut nimic rău, n-ai denunțat pe nimeni, nici un vecin care mai risca să spună bancuri cinice cu Göring, grasul ăla de mareșal al Reich-ului, și n-ai turnat nici un militar venit în permisie de pe front, care-și făcea un titlu de glorie din faptul că evitase, șiret, acte de eroism demne de Crucea de Fier. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]