2,405 matches
-
zice: nu pot să fac Revelionul cu tine, sânt încă măritată, dar vom proceda în felul următor: seara, pe la ora zece, cumperi o sticlă de șampanie, iei un taxi și vii la mine, aproape de casă, eu urc, pornim, destupăm sticla, ciocnim și o bem pentru un an nou, fericit, când o să ne căsătorim și o să fiu numai a ta. Așa au făcut, dom' profesor și pe toamnă s-au luat. Numai că repede Costaichie a descoperit o discrepanță între spusele ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pentru început dacă mai puteam comunica. Nu greșeam, ne plimbarăm vreo două ore și într-adevăr nu-mi destăinui nimic. Schimbaserăm însă mii de cuvinte, aproape în șoaptă, cuvinte incolore, ca niște etichete pe sticle goale, care nu se mai ciocneau între ele, nu mai scoteau scântei ca altădată, ci ne picurau doar o mare liniște în inimă, o mare destindere și o vagă, o nedefinită și lipsită de temei speranță. Dacă o mai iubesc. Desigur, îi spusei. Ca și la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să zic, exclamă Matilda cu ironie, i-ai pedepsit de i-ai omorît!" " Da, știu, Petrică m-a învățat ceva pe vremuri în ale profeției, nu va trece mult și victime și călăi se vor întîlni la același banchet, vor ciocni unii cu alții paharul, vor petrece și se vor strânge reciproc de umeri cu emoția sinceră în suflet că sîntem toți oameni și erorile, de fapt, nu sânt ale noastre, sau sânt ale tuturor. M-ași alătura și eu, sincer
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai ai absolut nimic..." Adică făcuse chestia asta de nenumărate ori!? "Aha, zise bunicul sarcastic, ești versată! Bei în secret!" " Da, că mi-e frică de tine. Hai noroc, Victore, lasă-l pe asta, care în viața lui n-a ciocnit și el un pahar acasă!" Abia destupasem sticla, îi turnasem ei, și parcă ar fi vrut să nu-i torn și lui. Ciocnirăm noi doi, bunicul, furios nu se atinse de pahar. "Să fie pentru odihna bietei Silvia, maică-ta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e frică de tine. Hai noroc, Victore, lasă-l pe asta, care în viața lui n-a ciocnit și el un pahar acasă!" Abia destupasem sticla, îi turnasem ei, și parcă ar fi vrut să nu-i torn și lui. Ciocnirăm noi doi, bunicul, furios nu se atinse de pahar. "Să fie pentru odihna bietei Silvia, maică-ta, că s-a dus, săraca! O să ne ducem și noi, nu tu, care ești tânăr și ai viața înainte, uite, ăsta, care face
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ăsta nu răspunse nimic, se așeză și el jos, ca și când n-ar fi auzit, și puse mâna pe sticlă. "Hai noroc", spuse el deodată cu o intensă tandrețe bărbătească, și numaidecât îl ascultarăm și puserăm toți mâna pe pahare și ciocnirăm... Noroc, sănătate, viață lungă, succes, domnule Petrini, să ne îngropi pe toți, bunicule... să te văd bunic, bolîndule, asta ar fi o performanță pentru tine, care te-ai însurat târziu și ai făcut o fetiță la spartul târgului... Se zice
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Avea un apetit curat, dar mânca prea rapid, asemeni tuturor celor care uită că mâncarea e o plăcere și o descoperă totdeauna după primele înghițituri. "Domnișoară, zisei, punând mâna pe pahar, santé!" Ea nu înțelese în prima clipă, apoi tresări, ciocnirăm, santé, zise și ea. Se vedea că nu-i place, își înmuie doar buzele, o întrebai dacă preferă un vin, protestă, nu, nu... Și începui, după ce mi se aduse chateaubriand-ul să-i vorbesc despre fostul meu prieten... " De ce nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
post de om de serviciu (și bineînțeles că nu la el în fabrică, ci aiurea), dar... Te interesează, se opri ca însuflețită, ceea ce ași vrea să-ți spun acuma n-am mai spus-o la nimeni..." Se ridică, strânse masa, ciocnirăm, apoi după ce bău se duse în pat și își continuă povestirea cu genunchii la gură cu bărbia pe ei, privindu-mă intens, cu acea încredințare eternă a oricărui povestitor că o desvăluire modifică totdeauna ceva, în sine sau în celălalt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la salvare!" "Asta ce mai e?" "Un poet, acolo unde-am fost, mi le-a spus înainte de a muri să i le transmit iubitei lui; ascultă: Iubito, mă gândesc la tine Ca un borfaș la ceasul unui lord Și se ciocnesc în carnea mea drezine Și caii au atac de cord ." "Cum?!! strigă, îndepărtîndu-se de ușă (nu vroia să plece!), mai spune o dată'' (și se uită vrând parcă să ia martori niște inși că n-a mai auzit până acum o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
plăcere", mai adăugă el puțin absent și cu un entuziasm mai moderat ca și când eu ași fi cerut să viu, nu ei m-ar fi invitat... "Oricum, zise Suzy, trebuie să trecem și pe la ai mei. Trecem acuma, luăm masa împreună, ciocnim un pahar și pe urmă ne întoarcem acasă." Acasă deci, tresării, casa mea o consideră așadar și a ei. Și n-or să se supere că îi lași singuri diseară?" Nu, nu vor fi singuri, zise Suzy, ba chiar s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spus cuvîntul." "Bine, și atunci de ce nu s-ar potrivi și economiei socialiste?" Pentru că nu poți avea o economie liberă sau liberală într-un stat centralizat." "Nu înțeleg!", zisei. "Să vă dau un exemplu", zise domnul Culala turnând în pahare. Ciocnirăm. Doamna Culala ne ură, mie și fetei ei, numai bine și realizarea tuturor dorințelor în noul an, Suzy să reintre la facultate, domnul Petrini să se întoarcă și el acolo ca profesor și soțului ei sănătate și să intre și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îi urai să rămână mereu veselă și optimistă, în timp ce mama și fiica se îmbrățișau și se sărutau. Pentru domnul Culala nu găsii nici o urare, dar nici el pentru mine. Așteptam amândoi să se termine efuziunile femeilor și să continuăm discuția. Ciocnirăm totuși a doua oară, și înainte de a goli paharele ne adresarăm un sobru "la mulți ani". "Mai jos, spre Sibiu, continuă el, crescătorii de vite din satele muntoase nesocializate au oferit statului, oficial, spre vânzare, de nu știu câte ori mai multe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
are omul și..." Se ridicară toți, pricăjitul se grăbi cu un aer aplicat să-mi umple un pahar, ca și când ar fi descoperit și el în clipa aceea că o singură viață are omul, și asta l-ar fi entuziasmat, și ciocnirăm cu expresii semnificative: dacă o singură viață avem, atunci ce mai andarbrambura, să bem și să chefuim. "Așa este, strigă marele Vasile, șeful clanului, neschimbat se pare, cu regimul lui alternat între carne și vitamine, o viață are omul și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi sigur dacă ea-i zâmbea, fiindcă ținea ochii închiși, dar așa crezu. Ceva tare și ascuțit se izbi în spatele său. Nu se osteni să se întoarcă pentru a vedea ce anume era. ― Hai sictir, murmură el când grenadele se ciocniră. La acest toast final culoarul se lumină, ca de strălucirea unui soare. Ripley și Newt și Hicks alergau cât îi țineau puterile. Erau deja departe de deschizătura pe care caporalul o decupase în conductă, dar unda de șoc a exploziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mult în colțul gurii: trăiam haotic, mulțumit, la întâmplare, ca și cum aș fi avut tot timpul din lume să pun lucrurile la punct. N-aveam. Îmi consumam ultimele optsprezece secunde din viață, ca operatorul de pe Air Kazah 1907, înainte să se ciocnească la 4500 de metri de Boeing-ul saudit, deasupra aeroportului din New Delhi: conștient de catastrofă, incapabil s-o evit. Muream cu încetinitorul. Între mecanica picturilor lui Varo și mecanica dezastrelor aeronautice se țesea o legătură subtilă, dar durabilă. O studiasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lângă echipa lui Moiceanu. Cu timpul, isprăvile administrative deveneau povești duioase, topite pe fundul cănilor și-al memoriei. Nimeni nu se-oprea din povestit, vecinii se încurajau și râdeau afectuos, ca o mare familie sinceră, pe cale de dispariție. Colectivul mai ciocnea un păhărel, luminile rămâneau aprinse multă vreme în sufrageria lui tanti Aldea. Ne simțeam bine, complici, încărcați de-optimism. Dacă te nimereai ultimul, tanti Aldea își sufleca mânecile capotului și se-apuca să-ți spună despre vecini, conspirativ: „Suntem toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
primul buton. „Citește-aici...“, i-am întins 6210-le lui Mihnea. Copiasem într-un fișier toate cele cinci scrisori. În timp ce Mihnea derula mesajele, m-am proptit cu ochii în televizor. Atârna sus, pe-o tavă de metal, ca o navetă ciocnită de tavan. Pe colțul din stânga al ecranului clipea o siglă dolofană, rotindu-se în relief, sub care cineva scrisese: „Gândește liber!“ Îndemnul părea corect, generos, doar dacă stăteai câteva clipe, îți dădeai seama de enormitate. Regizorul ne încuraja (sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de noi acolo, ci de-alte creaturi, imposibil de închipuit. La 200 de nanometri, pe granița dintre viață și radiațiile terminale ale nervului optic, sub fluxul microscopului electronic, fojgăiau alte ființe, organizate într-o societate secretă și eficientă: nanobacteriile. Se ciocneau cu miile de milioane, tenace, vii, indestructibile. Treceau prin epoci ca particolele de praf, agățate de haine, frunți sau bronhiile plămânilor. Nimeni nu scăpa de ele. Îl morsecaseră pe Ludovic al XIV-lea și îi întinseseră gropi și creneluri pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi cei doi bătrâni (nu corespundeau vârstei); de câine, nu mai vorbesc, deși ajunseseră departe cu clonarea și cine știe ce-ți țopăia pe stradă sau în curte. Nu putea fi nici cei doi puști, decât dacă iubea să-și ciocnească piercing-urile, în timp ce făceau schimb de fluide. Nici Mircea Eliade II nu corespundea cu portretul inginerului Grosescu: ochii aveau altă culoare, iar maică-sa îmi spusese în repetate rânduri că nu fumează. Mai rămâneau doar ospătarii și tipul de la ultima masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
politice și culturale care pot avea consecințe în sfera privată a individului. Spațiul public este un concept intens dezbătut în contemporaneitate și se definește ca locul în care interesele, problemele și acțiunea colectivă a indivizilor unei societăți se întâlnesc, se ciocnesc și se armonizează. În civilizația occidentală, istoria distincției dintre public și privat coboară până la vechii greci. Granița dintre acestea a fost fluidă, fluctuând considerabil în funcție de spațiul cultural. Liberalii clasici identificau spațiul privat ca loc al libertății de acțiune individuală. Sfera
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
zguduit serial fragila ordine democratică postdecembristă în curs de consolidare. Zvâcnirile socio-politice ieșite la suprafață cu ocazia primei mineriade din ianuarie 1990 au luat o coloratură etnică în martie același an la Târgu Mureș, unde românii și maghiarii s-au ciocnit violent în confruntări stradale (vezi secțiunea următoare despre acest subiect). Inflamată de declarațiile naționaliste emise și de autoritățile centrale, conflictul etnic consumat la Târgu Mureș a fost invocat ca pretext de către Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (noul organism de conducere
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
jur, își apropie în grabă portretul de buze și îl sărută. Când, încă după un minut, intră în salon, chipul lui era cu desăvârșire calm. Dar, de îndată ce păși în sufragerie (trecând, din salon, prin încă o cameră), aproape că se ciocni în ușă de Aglaia, care tocmai intra. Era singură. — Gavrila Ardalionovici m-a rugat să vă transmit asta, spuse prințul, întinzându-i biletul. Aglaia se opri, luă biletul și îl privi cumva ciudat pe prinț. Privirea ei nu păru câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prostuț mai ești. Pentru tot ce veți avea nevoie puteți să apelați la Matriona; prânzul e la patru și jumătate. Puteți lua masa cu noi sau în cameră, cum doriți. Hai, Kolea, nu-l deranja. — Hai, fire hotărâtă! Ieșind, se ciocniră cu Ganea. — Tata e acasă? întrebă Ganea și, la răspunsul afirmativ al fratelui, îi șopti ceva la ureche. Kolea dădu din cap și ieși în urma Varvarei Ardalionovna. — Două cuvinte, prințe, am uitat să vi le spun în toiul acestor... chestiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
drumul și dumneavoastră, înduioșându-vă, să-mi numărați în palmă o sută cincizeci de rublișoare. Nu sunteți de părere că-i o josnicie? — Păi, ceea ce spui cu siguranță nu-i adevărat, pur și simplu așa s-a potrivit. S-au ciocnit două idei, asta se întâmplă foarte des. Mie mi se întâmplă neîncetat. De altfel, cred că nu-i bine și, dacă ai ști, Keller, asta mi-o reproșez cel mai mult. Acum dumneata parcă ai fi povestit ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe unele sectoare ale transportului feroviar; se zice că e pur și simplu imposibil să găsești o conducere acceptabilă pentru cine știe ce companie de navigație. Mereu auzi că pe un tronson de cale ferată de-abia dată în exploatare s-au ciocnit ori s-au prăbușit de pe pod niște vagoane; într-alt loc, cică, după cum scriu gazetele, un tren era cât pe ce să rămână blocat toată iarna în mijlocul câmpului înzăpezit; drumul trebuia să dureze cinci ore, însă călătorii au rămas cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]