3,124 matches
-
un dublet etimologic: provin din același cuvânt, care a intrat în limba noastră în momente diferite și a fost adaptat în forme ușor diferite. Cuvântul jartieră, care denumește un accesoriu vestimentar feminin confecționat dintr-o panglică de elastic care menține ciorapul întins pe picior, este un împrumut din fr. jarretière „jartieră“. Etimonul francez este atestat încă din secolul 14 (anul 1360), ca derivat din jarret „partea opusă rotulei genunchiului“ (cuvânt de origine celtică: *garra „gambă, picior“). Alături de hanche „șold“, acesta este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mai recente, din turca osmanlie. Acestea din urmă au pătruns între secolele 15 și 17 și sunt, mai ales, nume de plante (dovleac, dud, pătlăgea, salcâm), animale (bursuc, catâr), termeni referitori la casă (dulap, odaie, saltea, tavan), la îmbrăcăminte (basma, ciorap) și la feluri de mâncare (ciorbă, sarma), la meserii (dulgher) și la comerț (amanet, cântar). Viața intelectuală a rămas străină de contactul secular cu turcii: nu există niciun cuvânt care să denumească o noțiune abstractă și niciun verb. Există și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
unei comedii, în Franța (....). Italienii noștri vor mult mai mult." Goldoni aduce pe scenă viața, cu întreaga ei truculență. Se mănâncă, se bea, se doarme, se cumpără, se vinde, se scot la iveală bani care uneori sunt furați, femeile cârpesc ciorapi sau brodează la gherghef, se ocupă de toaleta lor.... O piesă precum Gâlcevile din Chioggia este deja "o felie de viață", așa cum o va concepe Zola. Goldoni ne arată acolo desfășurarea unei zile a locuitorilor din Chioggia, întoarcerea pescarilor, după
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cazul dadaiștilor și al suprarealiștilor, generatoare deci de un umor absurd. Replici precum " Iaurtul e bun pentru stomac, rinichi și apoteoză", "Nu te uita la curci, mai bine pupă-l pe primar!", "Mai bine o pasăre de câmp decât un ciorap într-un copac", "Ți-aș da papucii soacrei mele, dacă mi-ai da coșciugul soțului tău"130 amintesc de bizarele asociații alogice practicate programatic de dadaiști. Absurdul comic al unor replici rezultă și din ignorarea incompatibilității semantice între segmentele discursului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de teze, de extemporale, de bibliografii, în continuare, pe masă. Carpați fără. [...] Școală, clase, caiete, versuri, cerneală roșie, sandvisuri, pauze, vorbe, ziare, autobuze, întârzieri, liste, tabele, note, oboseală, râs strâmb, grimase, manuale, tăceri, cataloage, "moaca roșcată a servietei", țigări, somn, ciorapi curați, un ceas deșteptător, cămăși, cravate, vodcă mică, soneria, cutia de scrisori, ședințe, consilii, comisii, clasicii noștri, lame, chei, dulapuri, orare, ferestre, bilete, bibliotecă, bancuri, bani, comentarii, întrebări, plictis, gălăgie, coridoare, afișe, un caiet de dictando ca un recipient pentru
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ar reda straniile povești-destin ale unor "amici", în stilul lui uneori incoerent, alteori zeflemitor, dar întotdeauna "original și inventiv"14 chiar până la absurd, așa cum reiese din multe replici, de tipul: Mitică, faci cinste? Nu pot, monșer, că mă strânge un ciorap.15 (Mitică) În plus, dacă ținem cont de obsesia onomastică urmuziană legată de necesitatea corespondenței între nume și realitatea desemnată, obsesie ilustrată în toate textele sale și teoretizată în nota explicativă din schița Algazy& Grummer 16, nu e hazardată presupunerea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
greu să nu-ți amintești fotografia lui Darcey la vârsta de treisprezece ani, stând lângă statuia Maicii Domnului în holul de la intrarea școlii St Margaret, dolofană, în uniforma verde care stătea aiurea pe ea, cu părul neîngrijit în ochi, cu ciorapii trei-sferturi lăsați peste glezne. Până în clipa aceea ignorase nevrozele colegelor ei cu privire la înfățișare, la haine, la coșuri sau greutate; însă de când a văzut poza, a început să refuze prăjiturile irezistibile și fripturile apetisante ale lui Minette, schimbându-le cu salate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
putea să nu fi plătit tocmai cât trebuia. —Ești scoțian, nu? îl întrebă ea. —’Șa-i, mă rog... Accentul lui aproape imperceptibil deveni acum evident. —Doar pen’că-s la oraș nu-nseamnă că nu po’ să strâng bănuțu’ la ciorap. Darcey râse. — Prețul e corect, îi zise. Știam că te grăbești și-ar fi luat mai mult timp dacă făceam bon. Dar l-am făcut după aceea; să știi că nu-mi opresc mie banii. Nu asta am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Dispăru pentru câteva clipe în camera ei și reveni cu o pereche de pantofi negri de piele întoarsă, cu o fundiță mică de catifea. — Nu pot să împrumut pantofii tăi! exclamă Darcey. —Ai bătături? întrebă Gill. —Ăă... nu. —Și porți ciorapi, nu? Darcey dădu din cap. —Păi, atunci, nici o problemă. —Ăă... bine... mersi. Își puse pantofii, care îi veneau perfect. —Acum, dragă Cenușăreaso, ai să te duci la bal, chicoti Helena. Darcey râse și le făcu cu mâna, după care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pusă la răcit. Faci grătar? întrebă Nieve. M-am gândit că ar fi frumos, îi spuse închizând cartea. De mult n-am mai făcut și e o seară minunată. — Sigur. Nieve își dădu jos pantofii cu toc și își scoase ciorapii. Ar fi preferat de o mie de ori să meargă cu picioarele goale la serviciu, dar Ennco era împotriva femeilor care nu purtau dresuri la birou. Cu toate că locuia în America de atâta vreme, Nieve nu prea înțelegea de ce le plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fi fericit până când n-o să ne vâre Într-un alt război nenorocit. După asta am mai băut ceva și mai târziu m-am trezit dansând cu o angajată drăguță de la magazinul Grundfeld’s, care se ocupa de aprovizionarea raionului de ciorapi de damă. O chema Carola și am convins-o să plece cu mine. Am mers la Dagmarr și Buerckel să le urăm noroc și casă de piatră. Mi s-a părut destul de ciudat că Buerckel a ales acel moment pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mergea când În sus, când În jos de-a lungul cuștii din sticlă, care-ți permitea să vezi În magazin În timp ce mergeai de la un etaj la altul, și Încă nu mă hotărâsem dacă să merg sau nu la raionul de ciorapi de damă, să o văd pe Carola, tipa de la nunta lui Dagmarr. Gustul acru al limonadei a fost cel care mi-a adus În minte comportamentul meu deloc potrivit și asta m-a făcut să decid să n-o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
carton. În capăt era un lift, dar nu se putea folosi fără a-i atrage atenția paznicului. M-am așezat jos pe trepte, mi-am scos pantofii și șosetele și mi le-am pus la loc În ordine inversă, cu ciorapii peste pantofi. E un truc vechi, preferat mai ales de către hoții de locuințe, pentru a Înăbuși zgomotul făcut de Încălțăminte pe suprafețele dure. M-am ridicat În picioare și mi-am Început lunga ascensiune. Când am ajuns la etajul 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
capului, dezvăluind sânii, gâtul și din nou capul, care Își scutură cascada de păr negru, lucios, ca o pasăre fluturând din aripi. A lăsat rochia să cadă pe jos și a rămas În picioare În fața mea, goală, doar cu portjartierul, ciorapii și pantofii. M-am dat Înapoi, sprijinit pe pulpe, și, cu o excitare care se cerea dureros să fie eliberată, am privit-o cum se Întoarce alene În fața mea, oferindu-mi profilul părului pubian și al sfârcurilor ridicate, panta lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dispar Întruna la Berlin. Mai ales dumneata ar trebui să știi asta. Cât despre bani, Însă, la noi sunt În foarte mare siguranță pentru moment. — Mersi, dar nu vreau să par nerecunoscător, numai că aș prefera să-i țin la ciorap sub saltea. Generalul Își Împreună palmele-i lungi și subțiri, ca de violonist, de parcă se pregătea să ne Îndemne să spunem Împreună vreo rugăciune, și-și presă meditativ vârfurile degetelor de buze, după care mă Întrebă: — Ia spune-mi, dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
știam dinainte, cele cu reclame, care aveau ca refren "Opriți dricul/Mortu-ar vrea să bea un Cico./ Un Cico dacă ar bea/Mortul poa-te-ar învia..." Și urmau reclamele: Pînă și-mpăratul Nero/ Se spăla la fund cu Dero" sau: " Avem ciorapi pentru femei cu găuri", " Avem pantofi pentru bărbați cu botul lat". Autobuzele înaintau acum prin defilee înguste, între pereți de rocă plini de licheni, pe care curgeau șuvoaie de apă. Pârâuri aproape secate alergau peste un prund zgrunțuros de gresie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și o pereche nouă. El era lunganul care căuta să bage mâna în sânul fetelor cu care dansa, un individ ras în cap, cu o figură de neonazist, iar ea - o țipă foarte înaltă, înțolită "trăznet", cu pulpele lungi în ciorapi vernil, translucizi. Părul negru-unsuros îl avea împletit cu mărgele, iar fața fardată puternic avea ceva din cruzimea cinică a reginei cu mantie neagră din filmele lui Disney. Fetele noastre erau niște novice într-ale vulgarității față de ea. Ii trata pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
după vacarmul de până atunci, s-a aprins o lanternă. Erau, evident, Lulu și Bazil, care au început obișnuitele bancuri tâmpite. Unuia i-au uns lentilele ochelarilor cu cremă de ghete. Altuia i-au pus bocancii la nas, cu toți ciorapii murdari pe care i-au putut aduna. Turnau apoi un firicel de apă dintr-un pahar în altul, șoptind persuasiv și dulce la urechea câte unui adormit: "Pișșșe-te că pleacă trenul... pișșșș, pișșșș..." Mult mai eficientă era comanda: "Saltă capul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în lupta cu himera mea, și totuși am chemat-o la mine. A mai făcut ceva pe la bucătărie, pe când terminam de băut a 61 doua sticlă, și apoi a apărut îmbrăcată ca un arlechin, cu un pulovăr verde fosforescent și ciorapi roșii cu model floral. își făcuse gura carmin, trecând peste conturul buzelor ca să le facă mai groase, își pusese pe umerii obrajilor farduri vulgare și ieftine. Am coborât treptele împreună, am trecut puntea, dar în dreptul unei vile de lemn dat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
degete, pe deasupra capului, câte o cârpă parfumată. "Salut, salut, Victoraș, de lăbuță nu te lași?" strigau, trecîndu-mi pe la nas lucrurile acelea impregnate de mosc, care nu erau altceva decât niște chiloți negri de dantelă, un sutien, o fustiță mini, niște ciorapi de damă, un furou și alte asemenea chestii. Am rezistat câteva momente, înjurîndu-i în gând, dar când s-au apucat să-mi mângâie obrazul cu chiloții ăia obsceni am sărit în sus și am fugit din cameră în râsetele tuturor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
arabi, se estompaseră ca niște becuri stinse. Se rotea lent, ca în transă, cu gâtul ud de transpirație, cu botul porcin roșu ca o petală de mac, cu buclele înfiorate de briză. își ridica în sus, pe pulpele groase, în ciorapi sidefii, fustița, până când deasupra jartelelor apăreau chiloții de dantelă, cu oribilul sex străvăzîndu-se, negricios ca un păianjen-maimuță, prin ochiurile fine. Apăru un tip care, înclinîndu-se, îl invită la dans. Lulu își puse capul pe pieptul lui, îi încolăci gâtul cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
urcat treptele scării de la conac. Am deschis încet ușa dormitorului. într-o lumină verzuie (pe fereastră se vedea un bec aprins în vârful unui stîlp), colegii mei dormeau, mulți îmbrăcați, respirând greu. Aerul era înăbușitor. Putea a bere și a ciorapi murdari. M-am culcat, scoțîndu-mi doar pantofii, 162 m-am acoperit cu pătura peste cap și am adormit imediat, fără vise, cum nu reușisem niciodată în nopțile de la Budila. Doamne, cât de aproape sânt de Himeră! O simt lângă mine
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mea dragă, soră pierdută și găsită din nou! Am rămas așa multă vreme, lipiți unul de altul, inundați de lumina tandră a minții. Din colțul lui, un al treilea înainta, aproape fără trăsături, de parcă ar fi avut peste față un ciorap de damă, și-mi șopti la ureche acele cuvinte pe care n-o să le mai uit niciodată. Drama hidoasă a vieții mele. Copilul monstruos, ihtifalic, din centrul trecutului meu, Rana împinsă deodată la locul ei real, cu zece ani înainte de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
eram prea furios în mine ca să mai fiu politicos și să aștept în bucătărie ca ea să sfârșească cu îmbrăcatul, iar ea, inconștient sau voit, lăsându-mă să particip la misterioasele ei gesturi de femeie, întinsul perfect pe coapse al ciorapilor de mătase, amânam să-i vorbesc despre intențiile mele, nici nu prea aveam cui, ea trecând din baie în cameră și invers, căutând un ruj, o eșarfă, dulapul de haine deschis, peste tot împrăștiate rochii, bluze, și eu prăvălit definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mănâncă ziua întreagă umplându-și până la refuz stomacul, ca să rumege în liniște noaptea întreagă cantitatea de hrană adunată peste zi, Piazza Campidoglio, Via del Corso, aglomerată în acest început de aprilie, femeile parcă plutesc în hainele ușoare de primăvară, pantofii, ciorapii de mătase, părul străbătut de vântul blând, parfumul lor adulmecat de nările mele flămânde, vitrinele spălate de două ori pe zi, zumzetul inconfundabil al Romei, Piazza Navona, Fântâna Fluviilor, ceasul din piață, porumbeii, copiii alergând, terasa plină, abia de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]