13,496 matches
-
egoist, ci de dragul acelora pe care-i iubești și alături de cei pe care-i iubești. Așa, da, merită să-ți primejduiești sufletul!“ GÎndurile lui Digby se Întoarseră la Anna Hilfe. Ori de cîte ori se gîndea la ea, simțea o ciudată strîngere de inimă. Întocmai ca odinioară, cînd aștepta - În curtea unui han numit parcă La Stema regală - iar fata iubită venea Încet pe uliță, În noaptea grea de frumusețe, dar și de suferință și deznădejde, pentru că pe atunci era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
diferite, În funcție de starea sănătății lor, dar la nouă și jumătate seara toți trebuiau să fie În pat și să doarmă. Somnul, Însă, nu poate fi impus cu de-a sila. Trecînd pe lîngă ușa lui Davis, Digby auzi niște suspine ciudate, ca și cînd bietul om nu-și putea stăpîni lacrimile... Ceva mai Încolo pe coridor, văzu că ușa lui Johns era deschisă, iar Încăperea părea luminată. Scoțîndu-și papucii, trecu repede prin fața ușii, dar constată că Johns nu era Înăuntru: avînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pînă ajunse din nou În fața ușii deschise de la camera lui Johns. Johns nu era acolo; de altfel, ceasul de pe biroul lui arăta că trecuseră doar douăsprezece minute. În lumina lămpii aprinse, Digby zări gazetele. Avea sentimentul că explorase o țară ciudată, pentru ca revenit acasă, să-și dea seama că totul nu fusese decît un vis - nu fusese Întoarsă nici o filă din calendar În tot timpul peregrinărilor sale. 3 Nu-i era frică de Johns. Intră În odaia lui și luă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
amîndoi duduitul depărtat al unui motor. Ce taină ascunde doctorul? Întrebă Digby. Și cum Johns scutură din cap, proiectînd din nou reflexele ochelarilor pe perete, Digby adăugă: — SÎnt sigur că nu-i lucru curat. Bietul Stone a surprins o scenă ciudată, de aceea a fost Îndepărtat... — Spre binele lui, spuse Johns, cu glas rugător. Doctorul Forester știe ce face. E un om excepțional, crede-mă, Digby! — Pe dracu spre binele lui. Am fost la „Pavilionul special“ și-am vorbit cu Stone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ai Încredere În doctor. Nu-mi inspiră pic de Încredere. — Nu trebuie să vorbești așa. Dac-ai ști cît de priceput și de prevăzător este! Vrea doar să te pună la adăpost pînă la restabilirea deplină... — Stone a surprins ceva ciudat, și a fost Îndepărtat. — Nu-i adevărat! protestă Johns, punîndu-și mîna pe maldărul de ziare, cu gestul stîngaci al unui politician Încolțit care Încearcă să-și recapete Încrederea În sine atingînd dosarul problemelor despre care vorbește. Dac-ai ști, Digby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
E ca și cum ți-ai aminti de un vis din care n-a mai rămas aproape parcă nimic În clipa cînd te trezești. E multă amărăciune În amintirile mele, și multă frică, da, și o senzație de primejdie, și un gust ciudat. Ce fel de gust? — Stăteam și beam ceai, iar Poole voia ceva de la mine. — Ce anume? Nu-mi amintesc... Mai bine zis, Îmi amintesc ceva foarte absurd!... E vorba de un cozonac. — Un cozonac?! — Da, un cozonac făcut cu ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vrut să-i dau cozonacul - era un cozonac făcut cu ouă adevărate... Credeți că și eu sînt nebun, nu-i așa? Întrebă el cu neliniște În glas. N-aș spune chiar asta, răspunse domnul Prentice, Îngîndurat. Viața poate fi uneori ciudată, foarte ciudată. Ar fi bine să citești mai multe cărți de istorie. Știi dumneata că viermii de mătase au fost aduși din China Într-un baston scobit pe dinăuntru? Contrabandiștii ascund diamantele În locuri de rușine, care nici nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i dau cozonacul - era un cozonac făcut cu ouă adevărate... Credeți că și eu sînt nebun, nu-i așa? Întrebă el cu neliniște În glas. N-aș spune chiar asta, răspunse domnul Prentice, Îngîndurat. Viața poate fi uneori ciudată, foarte ciudată. Ar fi bine să citești mai multe cărți de istorie. Știi dumneata că viermii de mătase au fost aduși din China Într-un baston scobit pe dinăuntru? Contrabandiștii ascund diamantele În locuri de rușine, care nici nu pot fi pomenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu a apreciat, cred, toate aceste detalii, Îl Întrerupse domnul Prentice Împreunîndu-și mîinile pe genunchii osoși și legănîndu-se ușor. Bietul Graves! Crimele pasionale ale hamalilor din gări, iată sfera lui de preocupări! În sectorul meu, cazurile sînt, firește, ceva mai ciudate. De aceea Graves n-are Încredere În noi, da, ăsta-i adevărul. Și Începu să Întoarcă filele dosarului de pe masă, așa cum ar fi Întors foile unui album de familie. — Domnule Rowe, te interesează studiul naturii omenești? — Nu-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
departe, Încet, cu pași grei, măsurați, profesionali. Rowe se ridică repede și porni după el, simțind că trebuia să facă ceva, pentru ca planul să nu se ducă de rîpă. — Cost! strigă el. Cost! Abia În clipa aceea i se părură ciudate calmul și Încetineala omului cu foarfeci, a cărui privire Îi pipăise parcă fața: — Prentice! mai strigă el, alarmat, În timp ce croitorul dispăruse Într-o cabină. Dintr-o altă cabină, situată În celălalt capăt al coridorului, ieși valvîrtej domnul Prentice numai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
auzi el, și agăță receptorul. Încă trei numere! În ciuda evidenței, era convins că unul dintre ele... Fața Îi era leoarcă de nădușeală; și-o șterse, dar broboanele de sudoare apărură din nou. Rowe se simț, brusc, copleșit de o neliniște ciudată: uscăciunea gîtlejului și bătăile repezi ale inimii Îl avertizau că o dată cu glasul pe care-l va auzi ar putea afla un adevăr Îngrozitor. PÎnă acum fuseseră cinci morți... Răsuflă ușurat cînd auzi: — Aici Societatea de Gaz și Electricitate. Mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mă temeam c-ai să fii dumneata. — Ce te făcea să crezi că te voi găsi? — Poliția n-a fost Încă desființată. Acum, ne țin sub supraveghere biroul. Rowe intră după ea. Nu așa Își imaginase el atunci - sub vraja ciudatei sale aventuri - scena revederii. Păreau foarte stînjeniți amîndoi. Ușa era acum Închisă, dar nu se simțeau aproape unul de altul - era ca și cum ar fi fost Înconjurați de o sumedenie de oameni cunoscuți. Își vorbeau În șoaptă, parcă Înadins ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gardieni ce-mi păzeau orificiile. O infirmieră studentă dădu ocol patului meu, cu coapsele malițioase ascunse sub halat, neluându-și ochii de la figura fermecătoare a lui Catherine. Calcula ea oare câți amanți avusese Catherine de la accident încoace, excitată de postura ciudată a soțului ei în acest pat sau - mai banal - de prețul costumului și al bijuteriilor scumpe? La rândul ei, Catherine se uită fără ocolișuri la corpul tinerei. Aprecierea ei a contururilor coapselor și feselor, pieptului și subsuorii, și relația lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
coloanei de direcție. - Pe ce parte-o vreți? Am coborât privirea. Îmi ținea penisul flasc între degetul mare și arătător, așteptând să mă hotărăsc dacă voiam să-mi stea la dreapta sau la stânga bandajului central. În timp ce mă gândeam la această ciudată decizie, țesutul cavernos al penisului se aprinse de-o scurtă licărire a primei erecții de la accident încoace - și licărul se reflectă într-o slabă eliberare de tensiune între degetele ei îngrijite. Capitolul 4 Acest impuls înviorător, penisul dând curând onorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
echilibrul. Zborul spre Orly a avut loc sub privirea sceptică a doi pasageri care fuseseră martori la acest episod, un afacerist olandez și soția sa. În timpul scurtului zbor m-am aflat într-o stare de excitare intensă, gândindu-mă la ciudatul peisaj tactil și geometric al clădirilor aeroportului, la fâșiile de aluminiu mat și la zonele de laminate cu imitație de lemn. Chiar și relația mea cu un tânăr barman de la mezanin prinsese viață datorită sistemelor de iluminare a contururilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la patruzeci și cinci de metri de mașina în care stăteam acum, ucisesem un om. Acea anonimă încrucișare de drumuri îmi amintea de corpul Renatei, cu repertoriul lui politicos de supape și clivaje, care într-o zi aveau să devină ciudate și pline de înțeles pentru un soț din suburbii așa cum erau pentru mine acele pietre de bordură și linii demarcatoare. Când am coborât din mașină tocmai se apropia o decapotabilă albă al cărei șofer făcea semn cu farurile. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de tocuri pe covorașele de cauciuc de sub pedalele șoferului; un chiștoc uscat de țigară, pătat cu o nuanță de ruj demodată, lipit de-o bucată de gumă de mestecat pe partea de sus a scrumierei; un amestec complex de zgârieturi ciudate, ca o coregrafie a unei lupte frenetice, care acoperea un scaun de vinilin, de parcă doi infirmi s-ar fi violat reciproc. Apăsând cu piciorul pe pedale, eram conștient de existența tuturor acestor șoferi, de spațiile pe care le ocupaseră corpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
laborator la centrul de televiziune pe o motocicletă de mare putere. Citit, ambițios și adept al autopublicității, era salvat de la pericolul de a fi nimic altceva decât un carierist insistent cu doctoratul luat de un filon de idealism nativ, de ciudata lui viziune asupra automobilului și a adevăratului rol al acestuia în viețile noastre. Rămase lângă balcon, uitându-se la tamponarea de jos. Farurile iluminau cutele mari ale țesutului cicatrizat de deasupra sprâncenelor și gurii sale, puntea nasului rupt și pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sexual în mașină aștepta încă să se producă. La parcul de mașini al poliției din Northolt am arătat permisul paznicului, custode al acelui muzeu de epave. Am ezitat puțin, ca un soț care-și recuperează soția din magazia vis unui ciudat și pervers. În jur de douăzeci de mașini accidentate erau parcate în lumina soarelui lângă zidul din spate al unui cinematograf abandonat. În capătul îndepărtat al curții asfaltate se afla un camion a cărui cabină fusese zdrobită cu totul, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
oare ca eu să vizitez parcul de mașini avariate al poliției? Știam că o confruntare de-un fel sau altul dintre noi era inevitabilă, dar, în mintea mea, aceasta era deja suprapusă de alte sentimente - milă, erotism, chiar și o ciudată gelozie față de bărbatul mort, pe care ea, nu și eu, îl cunoscuse. Se întoarse pe când eu așteptam pe asfaltul pătat de ulei în fața mașinii mele. Arătă spre vehiculele avariate. - După așa ceva, cum reușesc oamenii să se uite la o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lucru la care trebuie să mă gândesc acum. A fi materialist are o anumită virtute morală. - Laboratorul de Cercetări Rutiere... am repetat. Documentarele televizate arătau deseori filmări ale unor accidente rutiere simulate; mașinile acelea mutilate erau dominate de un patos ciudat. - Aduce puțin cam mult aminte... - Asta-i ideea. Pe deasupra, acum știu că pot da ceva de care înainte nu eram nici măcar de departe conștientă. E o chestiune nu atât de datorie, cât de implicare. Cincisprezece minute mai târziu, pe când ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
salonul de recepție de la birourile de imigrare ale aeroportului, mi se părea incredibil că puteam avea relații sexuale de orice fel cu doctorița aceea sensibilă, în halat alb, care asculta cu indulgență argumentele autodenunțătoare ale vreunul pakistanez tuberculos. În mod ciudat, actele noastre sexuale aveau loc numai în mașina mea. În dormitorul mare al casei sale luate cu chirie nu reușeam nici măcar să ajung la erecție, iar Helen, devenind polemică și distantă, vorbea la infinit despre aspectele cele mai plictisitoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din față a Lincolnului. El urmărea, prin obiectivul aparatului, traseul de la noi și până la intrarea în secția accidente. Pe podeaua mașinii stătea, în mizerie, o grămadă de fotografii cu vehicule zdrobite. Ceea ce mă deranja cel mai mult la Vaughan era ciudata poziție a coapselor și a șoldurilor sale, aproape ca și când ar fi încercat să deschidă cu organele genitale tabloul de bord. În vreme ce se uita prin aparat, i-am privit coapsele cum se contractă și cum fac fesele să se strângă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Ezită, privind tehnicienii cu ridică motociclistul de plastic - „Elvis“ - pe vehiculul său, apoi se îndreptă către noi, făcându-ne semn mie și lui Helen Remington. Cercetă vizitatorii cu o privire cumva ofensivă. Din nou, mi se păru a fi un ciudat amestec de obsesii personale, închis complet în propriu-i univers înfricoșat, și totuși, în același timp, deschis la toate felurile de experiențe din lumea exterioară. Își croi drum printre vizitatori. În mâna dreaptă ținea o legătură de pliante publicitare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ținând cu cealaltă sticla de vin în echilibru. Vaughan îi desfăcu nasturii bluzei cu degetele-i pline de cicatrice și-i scoase afară sânul mic. Examinându-l, prinse sfârcul între degetul mare și arătător, trăgându-l în față cu o ciudată mișcare manuală, ca și când ar fi montat o piesă neobișnuită de echipament de laborator. Pe o distanță de douăzeci de metri în fața mea sclipeau stopuri de frână. Dinspre șirul de mașini din spate se auzeau claxoane. Când începu să pulseze lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]