131,959 matches
-
dintre schimbări. Dincolo, clădirea fostului CC, intactă după răpăiala regizată din decembrie ^89, conserva cîteva urme de gloanțe, ricoșeuri scăpate regizorului care ne-a păcălit șapte ani. Ce spațiu plin de spaime și de interdicții era piața asta, cînd în clădire dictau impostorii! Acum, chiar pe trotuarul de sub ferestre, două babe crete blestema, pe o pancartă care le unește zbîrciturile, guvernul, președinția etc. pentru... pentru ce? Știe, probabil, mai bine "opoziția" care, vorba lui Pleșu, adresată, într-o noapte, unui condeier
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
din biografia viitorului Führer: după ce a ratat în 1907 lamentabil examenul de admitere la Belle Arte, în Viena (de aici și glume c-ar fi fost ... zugrav), Hitler, pe jumătate vagabond, pe jumătate boem, și-a găsit culcușul zilnic în clădirea azilului din Meindling (fundație evreiască!); iar pictorul de origine semită Reinhold Hanisch i-a procurat de lucru pictorului eșuat, asigurîndu-i aceluia ce "crăpa de foame " supraviețuirea... Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești!" Fapt este că
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
de pe vremea lui Iliescu) sunt semnele unei rele conștiințe în raport cu forțele democratice. Abia instalat la Cotroceni a ajuns d-l Constantinescu să-și dea seama de impostura sa. Promisiunile nemăsurate, declarațiile bombastice (între care gogorița privind mutarea reședinței într-o clădire mai modestă a avut un efect-fulger asupra electoratului), l-au transformat, aproape instantaneu, pe acest Jupiter tonans al Alianței Civice, într-un biet Mikey Mouse bântuit de fantoma pisicii iliesciene. Pentru a rupe cu propriul trecut, întru totul nesemnificativ, dl.
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
care vin pentru îmbunătățirea infrastructurilor intră în buzunarul primarilor. Pentru satul românesc, ceasul s-a oprit undeva înainte de Al Doilea Război Mondial. În acest moment, nici un nostalgic nu ar trebui să viseze la înnodarea relațiilor cu acele structuri, ci cu clădirea a ceva nou. O primă soluție ar fi să se asfalteze drumurile comunale, să se introducă apă curentă și canalizare. Cât timp aceste trei condiții elementare nu sunt îndeplinite, nu e nimic de reabilitat în satul românesc în care am
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
Toate acestea au intrat în logica lucrurilor, epifenomene ale unei societăți în disoluție. Dar m-a deprimat adânc un reportaj în cancelaria unei școli care se pregătea să intre în grevă. Las de-o parte felul jalnic în care arăta clădirea, precaritatea, dacă nu chiar mizeria emanată de scaunele vechi și de masa șubredă, de ferestrele mici și de teracota fumegândă. Cel mai șocant era felul în care arătau profesorii înșiși. Dacă bărbații reușeau să păstreze, printr-un limbaj ceremonios (și
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
trăim i-a transformat pe mulți dintre urmașii domnului Trandafir în marginali la fel de demni de plâns ca și nefericiții verișori ai lui Parpanghel. Încep să cred că rezolvarea problemelor sociale nici măcar nu ține de fonduri. Dacă mă uit la somptuoasele clădiri construite în timp record de cea mai obscură dintre băncile românești, dacă privesc mașinile achiziționate la prețuri exorbitante de funcționărimea de stat - de sus până jos, nu doar miniștrii luați în vizor de canalele TV -, dacă descopăr că mai fiecare
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
de orientări diferite; diferiți vectori, tendințe diferite se înfruntă, așa cum este și firesc să fie pretutindeni, dar mai cu seamă într-o societate deschisă (sau, cel puțin, întredeschisă." * Fără 22, toate dezbaterile găzduite de G.D.S. ar fi rămas între zidurile clădirii din Calea Victoriei 120, analizele, controversele și propunerile n-ar fi avut nici un impact asupra societății, și n-ar fi trezit reacții, uneori nervoase sau doar "agasate". Are dreptate Mihnea Berindei să considere revista "cea mai constantă realizare a G.D.S. De
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
București nordicului Eminescu - nici Caragiale cel speriat de microbi nu l-a suferit. (I-a plăcut, totuși, lui Mateiu, amator de finețuri fezandate). Bucureștii pe ale cărui ulițe insalubre se preumbla Eminescu tocmai începea să fie dotat cu acele mărețe clădiri boierești ce încă și astăzi adăpostesc, în cartiere rezervate, ambasade, vecine cu noile construcții de maxim confort ale îmbogățiților momentului. Și unde nu trebuie să mergi mult, ca să dai de mizerie. Că Horia-Roman Patapievici a fost respins din acea instituție
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
de creație, încît chiar numai întîmplarea îi poate forța să stea laolaltă. Sau, ca în cazul de față, simpla mirare a cititorului (eu) surprins să descopere splendoarea de crisalidă impecabil păstrată sub geamul prăfuit al unei colecții încuiate într-o clădire părăsită (spre a improviza în spirit nabokovian), alături de masivul, însă ostenitul urs împăiat din sala cea mare a muzeului. Nuvelele lui Nabokov, multe dintre ele apărute inițial în reviste literare (sau dispuse să găzduiască uneori literatura) precum "Atlantic Monthly" și
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
de istoria artei la universitatea bucureșteană, director al Muzeului de Artă Națională din 1906, neizbutind să se titularizeze profesor la București, ci, în 1926, la Cernăuți. Piatra de temelie a Muzeului Național a izbutit să o pună în 1913. Dar clădirea de la Șosea, unde astăzi funcționează Muzeul Țăranului Român, a fost finisată tocmai în 1943 și Tzigara nu s-a putut bucura de ea decît cîțiva ani. Memoriile lui Tzigara-Samurcaș sînt scrise tîrziu, în 1948-1952, cînd toate ale lui se prăbușiseră
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
vremea războiului. Cînd autoritățile oficiale s-au evacuat, în 1916, la Iași, Tzigara, hotărît să rămînă în București, a primit însărcinarea din partea Curții Regale și a administratorului Domeniilor Coroanei (Barbu Știrbei) misiunea de a veghea asupra păstrării bunurilor (inclusiv a clădirilor) rămase. Fapt este că Tzigara-Samurcaș nu s-a mulțumit cu această delegație care l-ar fi pus la adăpost. Folosindu-se de faptul că generalul Mustață, lăsat de autoritățile românești să fie prefect al Poliției Capitalei, nu știa nemțește, Tzigara
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
hotelul Athénée Palace. Acum, aici, la București, e în drum spre casă, chemat de urgență pentru simplul motiv că "acolo sus cineva continuă să nu-l iubească." Adică: Ducele nu-i agreează defel corespondentele de front. Malaparte parcurge Calea Victoriei. În dreptul clădirii cu numarul 141, unde se află sediul Președinției Consiliului de Miniștri, el pătrunde în curtea pietruita; un soldat român îl salută militărește, iar ofițerul italian urca patru-cinci trepte, apoi trece pragul edificiului, însă nu înainte de a fi privit lung, peste
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
sau. Eroul a nimerit paroh într-un cartier muncitoresc, fără biserici sau casă de rugăciune, într-o atmosferă de "complecta nesimțire religioasă". A început prin a face prozeliți - puțini - printre babe și copii, adunîndu-i, săptămînal, la o predică simțită, în clădirea școlii. Visul sau era să înalte o biserică (dacă e posibil o catedrală), înconjurată de o mănăstire laică, unde să-și găsească alinare nefericiții cartierului. Dar, firește, n-avea mijloace materiale. Întîmplarea, firește fericită, face să-l cunoască pe marele
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
legale și standardul de viață exhibat ciocoiește (mașini de lux, vile la munte și la mare, concedii în străinătate etc., etc.) Și atunci? Atunci, e limpede de ce se prăbușește leul și de ce pompierii din parlament ajung la locul incendiului după ce clădirea s-a transformat în scrum. Nesimțirea și cinismul n-au făcut nicicând casă mai bună decât în aceste vremuri de restriște. Gângăvelile lui Ion Diaconescu, un străbunic dispus nu numai să ierte și să explice potlogăriile nepoților și strănepoților, ci
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
Vianu, Al. Rosetti. Dar și de foarte tînărul Emil Cioran. Acesta, încă din studenție și, apoi, după absolvire, locuia la hotelul Stănescu din apropiere, toată ziua citea la Bibliotecă Fundației, iar seara, adastă la Corso, care se află undeva printre clădirile situate peste drum de Palatul Regal, între Ateneu și Bibliotecă Fundațiilor, dărîmate, pentru amenajarea Pieții Palatului, spre sfîrșitul anilor treizeci. Cioran se instala în sala de jos, la o masă anume rezervată presei, actorilor și scriitorilor sau, de cele mai multe ori
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
cele mai ăextravaganteă. Si inca, datorită caracterului ăavangardistă al esteticii sale, Gaudí a fost probabil, mai putin ăprizatăîntre constructorii modernismului. Ajunge însă să te plimbi pe Passeig de Gràcia - ăChamps Elyséesă al Eixample-lui barcelonez 3) - ca să constați, citind plăcile de pe clădirile semnalate de Municipalitate drept repere ale unei Ruta del Modernisme, ca arhitecți că Doménech i Montaner, Puig i Cadafalch, Joan Rubió, Antoni M. Gallisà și alții au desfășurat o activitate și mai intensă, cel puțin din punct de vedere cantitativ
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
cu multe decenii înainte chiar de comunism, douăsprezece ghișee - pe atunci Bucureștii numărau cu totul o jumatate de milion de locuitori - acum funcționează numai două, pentru câteva sute de mii de plătitori ai unui sector. Pariul pretinde a pătrunde în clădire, a înainta, fără să cazi pe spate, pe niște scări, a pași într-un hol circular în care un ac aruncat în sus s-ar afla în cea mai vie dificultate de a găsi vreun loc pe podele. În încăpere
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
dat o rectificare potrivit căreia sfîrșitul lumii se amînă vremelnic. Cutremurul a fost și el amînat vremelnic, dar fără măcar o cerere de scuze din partea celor care publică acest gen de prostii. Mai nou, în București se prăbușește cîte o clădire și din senin, iar edilii ridică din umeri: nu e treaba lor! Dar a cui e? A primarului din Urlați? * ; După ce Bucureștiul a devenit un uriaș patinoar, primarul său general a declarat că e nemulțumit de activitatea cîtorva primari de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
regelui Mihai. S-au adunat mii, zeci de mii de persoane (preponderent tineri) an fața Palatului Regal, scandând, cu intenția că, apoi, să se ănscrie nominal an registrul Palatului. Guvernul a trimis an Piața Palatului camioane cu contramanifestanți pro-guvernamentali, din clădirea Ministerului de Interne trăgăndu-se an manifestanți. Au fost șase morți și răniți, de care guvernul făcea vinovată Opoziția, organizând ceremonii grandioase la ănmormăntarea victimelor, când s-au rostit discursuri acuzatoare la adresa reacțiunii. Mai tarziu, la 19 noiembrie 1945, a sosit
Greva regală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17429_a_18754]
-
după ce am putut cîți Sfîrșitul inocentei, de Stephen Koch, dar și nenumărate alte cărti-document, știm - mai cu exactitate - cum anume se consumau lucrurile și viețile, de pildă în cadrul "Cominternului", cu sediul la Moscova, în stradă Maxim Gorki numărul 10, în clădirea spațiosului hotel "Lux": aici activau de zor indivizi aparținînd serviciilor speciale sovietice, KGB/GRU, muncind zi și noapte, trup și suflet, pentru cauză internaționalismului proletar. Fiecare partid comunist (bolșevic) își avea spațiul său locativ rezervat. Cît privește portretul gruzinului internaționalist
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
pentru că, în chip evident, rămîne cea mai adecvată acestui tip de text unde autorul și cititorul caută reperul, fie geografic, fie pur și simplu de stil: povîrnișurile de piatră ale munților Moriah, Măslinilor și Scopus sînt aidoma "unor odăjdii preoțești", clădirea Knessetului se aseamănă "cu o aerogara", tonurile unui cîntăreț pe strada sînt "că o caterinca dintr-o plumbuita poezie bacoviană", fiordurile norvegiene sînt "împlîntate ca niște hangere în coastele stîncoase ale vestului scandinav", munții, tot acolo, "au o domolire de
Voluptatea povestitorului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17535_a_18860]
-
pe un Petru Cretu Solcanul, cîntăreț popular). Pentru viitorul etnomuzicolog Brauner ceva din tezaurul acesta popular s-a sedimentat în subconștientul sau. Tot peregrinînd, familia Brauner se mută în 1917-1918 la București, locuind undeva în Calea Victoriei, alături de actualul Cazino Victoria, clădirea unde a funcționat pînă în 1944 ambasada Germaniei la București. Urmîndu-si vocația, s-a înscris la Conservator, avîndu-i profesori pe D. Kiriac, Ștefan Popescu, Const. Brăiloiu. După absolvire, da, o vreme, lecții de muzică, pînă cînd, în 1927, Brăiloiu, ținînd
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
Brauner e consilier muzical la Radiodifuziune și se îngrijește de conservarea arhivei de folclor, al cărei director devine. Totodată, în 1949, e numit șef al catedrei de folclor la Conservatorul bucureștean. Înainte izbutise să obțină, prin intervenții la Lucretiu Pătrășcanu, clădirea pentru Institutul de Folclor, întemeiat prin 1948. Din amiciția lui Brauner cu Pătrășcanu și a Lenei Constante cu soția ministrului de Justiție, pictorița scenografa, li s-a tras, în 1950, nenorocirea. Cei doi (nu erau încă soți, deși se iubeau
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
într-o bodega. Se știe că ungurii servesc bine, mult și curat în birturile lor, care mai erau pe-atunci. Aceeași senzație tonica de bună stare aveam s-o încerc ceva mai tîrziu, intrînd într-un restaurant de la subsolul unei clădiri din Piccadilly Circus de la Londra unde se află un local german, - șnițelul uriaș dînd mult peste farfurie,... berea... pîinea aurie, "de casă" că pita din Ardeal. Gastronomia fiecărui popor e pentru mine un indiciu foarte important de civilizație. Tot astfel
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
refuzat, a fost luat în armată, parcurgînd cu greu stadiile de la soldat la sublocotenent pe frontul italian. Dar în toamna anului 1918, cînd a început destrămarea armatei austro-ungare, Maniu părăsește regimentul sau, pleacă la Viena unde ocupă o parte a clădirii Ministerului de Război, adunînd ostașii români reîntorși de pe front, care, chiar la cererea autorităților, au preluat, pentru cîteva zile, apărarea capitalei fostului imperiu. În fruntea armatei românești disciplinate, s-a înapoiat la Arad, declarînd ministrului maghiar trimis, aici, pentru tratative
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]