1,904 matches
-
pavilion național proiectat de Duiliu Marcu. Aflat în imediata proximitate a unui cuplu de edificii atât de tensionat pavilionul nazist (arh. Albert Speer) vs. cel stalinist (arh. Boris Iofan) - pavilionul regal român încerca să țină pasul cu această defilare de clasicism epurat (stripped classicism). Este destul să privim cu luare aminte modificarea adusă de Duiliu Marcu Operei din Timișoara spre a înțelege și tema pavilionului: un mare arc pe o elevație altfel absolut plană - arc de triumf, așadar, cu semnificațiile care
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
românești ca bulevardele capitalei să fie monumental-marmoreene (Călinescu), sau, oricum, bordate de trotuare ascunse în penumbra colonadelor (Martha Bibescu 24)? Un București monumental, "eroic" se ridica în Stilul Carol II, cum se grăbiseră să numească lăudătorii vremii maniera locală a clasicismului epurat. Pandantul său "civil" era însă Bucureștiul modern; unii cercetători, legănați de visări dulci și senine, încercând să îndrepte trecutul spre a-1 putea idealiza, îl numesc de-a dreptul modernist 25. Bulevarde, de felul celui numit Magheru/ Bălcescu astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
și 1796, la Dubăsari sau Movilău, cărțulia de Poezii noo, care dezvăluie un spirit occidental, cuprinde atât încercări originale, cât și traduceri sau prelucrări (din La Fontaine, Cardinalul Fr.-J. de Bernis, Metastasio, Thomas Gray, Marmontel). La confluența anacreontismului cu clasicismul și preromantismul, versurile nu suferă de monotonie tematică. Stihuitorul este un epicureu, celebrând plăcerile vinului și ale amorului. Erotica lui, pastorală sau senzuală, jubilantă sau lacrimogenă, se împletește cu poezia naturii. De o anume grație și prospețime, fragmentul din epitalamul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
care autorul se prevalează cu atâta convingere? (pg 72). Iată, așadar, cine a fost Etienne Lancereax despre care, cu admirația și pietatea elevului pentru dascălul său, Paulescu spunea „Lancereaux a fost omul de geniu care, nemulțumit de rutina și obscurantismul clasicismului medical, a construit medianei, piatră cu piatră un palat măreț și splendid, cu ferestre largi și luminoase prin care se vede clar”. Paulescu - medicul și cercetătorul în perioada pariziană Așadar, ascensiunea tânărului medic Paulescu pe meleagu rile parisiene s-ar
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
la maestru, Paulescu afirma că: numai el (Lancereaux) a înțeles importanța noțiunii filosofice de cauză și prin aceasta a pus medicina pe făgașul adevăratei științe. "Lancereaux - avea să afirme Paulescua fost omul de geniu care, nemulțumit de rutina și obscurantismul clasicismului medical, a construit medicinii, piatră cu piatră, un palat măreț și splendid, cu ferestre largi și luminoase în care se vede clar’. “Pot spune - mai afirma Paulescu - că Lancereaux a fost pentru Medicină ceea ce a fost Claude Bernard pentru Fiziologie
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și rigide; • în pictura bizantină: omul este spiritualizat și reprezentat prin forme plate, decorative, proporțiile variind în funcție de spațiul arhitectural; • în arta romantică: forma, proporțiile corpului sunt încorporate elementelor arhitectonice pe care le decorează; • în stilurile clasice umaniste (de exemplu: renașterea, clasicismul greco-roman neoclasicismul): predomină căutarea idealului de frumusețe fizică și morală a omului superior; • în stilurile anticlasice (elenistic, gotic, baroc, romantic): personajele exprimă trăiri și sentimente intense, proporțiile diferă în funcție de forma corpului 66. De multe ori, în istoria civilizației, sfârșitul unui
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ale istoriei. Valoarea literară a operelor apocrife nu ne-a preocupat în această teză, deși caracterul literar al textelor„ascunse“ este de netăgăduit. Se observă chiar o încadrare din punct de vedere stilistic a apocrifelor secolului al XVIIlea în barocul clasicismului oficial. Teza noastră este în primul rând una de culturologie și imagologie, literalitatea fiind o preocupare secundară a subiectului acestei lucrări.
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
vede În Budai-Deleanu un spirit renascentist, care „se ascunde În umbra marilor modele” clasice pentru a cultiva o artă realistă. D. Păcurariu analizează articulațiile clasice ale operei, fără a da Însă importanță faptului că, În Întreg sectorul eroicomic al epopeii, clasicismul nu este imitat, ci parodiat (Clasicismul românesc). N. Balotă urmărește, cu argumente convingătoare, dimensiunile baroce ale poemei („Universul baroc la I. Budai-Deleanu”, În Luceafărul, XIII [1970], nr. 6). Riscantă este Încercarea lui M. Anghelescu (Preromantismul românesc) de a descoperi elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
care „se ascunde În umbra marilor modele” clasice pentru a cultiva o artă realistă. D. Păcurariu analizează articulațiile clasice ale operei, fără a da Însă importanță faptului că, În Întreg sectorul eroicomic al epopeii, clasicismul nu este imitat, ci parodiat (Clasicismul românesc). N. Balotă urmărește, cu argumente convingătoare, dimensiunile baroce ale poemei („Universul baroc la I. Budai-Deleanu”, În Luceafărul, XIII [1970], nr. 6). Riscantă este Încercarea lui M. Anghelescu (Preromantismul românesc) de a descoperi elemente preromantice În Țiganiada [...]. CITAT RETRAS!!! Și
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
forma adjective de la nume proprii chiar dacă acestea nu s-au impus suficient În conștiința publică. Nu vorbim despre cazuri precum sadovenian, eminescian, caragialian, ci despre forme precum ghermanian (de la Sabin Gherman) sau escian (de la Andreea Esca). Bibliografie specială Călinescu, G., „Clasicism, romantism, baroc”, În Călinescu, 1965. Eco, Umberto, „Citatele. Când și cum se citează”, În Eco, 2000. Hristea, 1984. Petraș, 2003. Petrescu, Ioana Em., „Citatul - element al limbajului poetic”, În Petrescu, 1981, pp. 227-241. Petrescu, Ioana Em., „Funcția epică a citatului
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
secrete conștiințe de sine a unuia dintre reprezentanții importanți ai conștiinței scriitoricești. Nu mulți au fost cei care s-au remarcat, prin felul lor de a fi, ca Ion Luca Caragiale. Opera sa reprezintă un exemplu al îmbinării realismului și clasicismului, Caragiale stând mereu în preajma semenilor, din plăcerea de a-i observa și de a surprinde tipicul în individual, și fiind atent la stările de spirit ale țării sale. Felul de a fi al omului și scriitorului se explică de altfel
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și a teologiei). Chestiunile care țin de filozofia practică pot apărea și ele în operele literare, dar nu în cele lirice. Astfel, de exemplu, conflictul dintre datorie și dorință a reprezentat deseori tema lucrărilor dramatice, înde-osebi în antichitate și în clasicism, dar și a unor construcții epice. La rîndul ei, și ideea filozofică este eternă și general umană, fiindcă regulile raționării sînt universale, deși modul de a raționa este individual, iar ideea respectivă este un produs al spiritului individual. În consecință
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
începuturile artei apar caractere ce vor individualiza, la timpul lor, stilul realist și, cu specificările și rezervele de rigoare, se poate vorbi de un r. primitiv, preistoric, oriental, greco-latin, medieval, cu atât mai mult de un r. al Renașterii, al clasicismului și al romantismului. Promotorii mișcării romantice franceze de la mijlocul secolului al XIX-lea își revendicau ca precursori, între alții, pe Scarron, Diderot, Balzac, Stendhal, Dickens. Totuși, atributele existenței reale, obiective se revelează cu putere deosebită începând din Renaștere. Marele r
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
C. Negruzzi, a lui G. Sion, a lui Grigore H. Grandea, în amintirile lui Grigore Lăcusteanu. La Nicolae Filimon, în Slujnicarii și mai ales în Ciocoii vechi și noi, r. coexistă cu romantismul, fiind însă preponderent. Un viguros r. include clasicismul de tip folcloric al lui Ion Creangă. Eminamente realiste sunt creația dramatică și proza scurtă al lui I.L. Caragiale, modelate de marele clasicism. În secolul al XX-lea r. e cultivat de Mihail Sadoveanu, C. Stere, Gala Galaction, Ion Agârbiceanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
ales în Ciocoii vechi și noi, r. coexistă cu romantismul, fiind însă preponderent. Un viguros r. include clasicismul de tip folcloric al lui Ion Creangă. Eminamente realiste sunt creația dramatică și proza scurtă al lui I.L. Caragiale, modelate de marele clasicism. În secolul al XX-lea r. e cultivat de Mihail Sadoveanu, C. Stere, Gala Galaction, Ion Agârbiceanu, Mihail Sorbul, Cezar Petrescu, Gib I. Mihăescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Victor Papilian, Camil Petrescu, Pavel Dan ș.a. și ajunge la apogeul realizării în romanele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
stabilități, să ne deplîngem înfrîngerile și să le contemplăm cu o tristă seninătate, să țesem continuități, să reînviem tradiții, să facem mișcări de eschivă" (V.N.). Marea problemă este dacă vom avea știința și înțelepciunea de a profita de aceste oportunități. Clasicismul simbolizează cel mai bine, ca dimensiune culturală, stabilitatea. Prin natura sa este pluriform și mereu adaptabil la diversele epoci pe care le-a traversat. "Succesiunea neoclasicismelor încetează să fie un simplu instrument util și începe să formeze o tradiție proprie
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ca un element de durabilă identitate și continuitate. Ernst Jünger constituie pentru Virgil Nemoianu un autor și o operă cu destin exemplar, atașat față de tradițiile diverse, mereu legitime și solide; el aparține în același timp literaturii tradiționale, cu trimitere la clasicism/ romantism, nu mai puțin modernității, inclusiv postmodernității, fără ca opera sa să fie cu totul înglobată unuia dintre aceste curente: "Jünger înfruntă opoziția dintre continuitate și schimbare într-un mod onest, adînc filozofic, dar și printr-o remarcabilă producție de imagini
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și originalitate, cealaltă produce denivelări cronologice ce își vor afla debușeul în polaritatea vechi-nou. Prin breșa formată, conștiința istoricității pătrunde în câmpul literelor, antrenându-l în mecanismul dialecticii actual-perimat și supunându-l mareelor ciclice ale revizuirilor valorilor. Față de momentele anterioare, clasicismul și barocul nu aduc mișcări spectaculoase. Spiritul pasional care animase anterior viața ideii se stinge. Câmpul noțional al literaturii se clasicizează în toate accepțiile posibile. Expresie fidelă a unei instituții culturale oficializate și laice, literatura se disciplinează, capătă demnitate administrativ-didactică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
pe tot ceea ce disciplinele umaniste au adus, în ultimele decenii, la capitolul reflecții generale. MIHAI ZAMFIR SCRIERI: Viața lui Alexandru Macedonski, București, 1966; Opera lui Alexandru Macedonski, București, 1967; Introducere în critica literară, București, 1968; Modern, modernism, modernitate, București, 1969; Clasicism, baroc, romantism (în colaborare), Cluj, 1971; Rumänische Erzähler der Gegenwart, Berna, 1972; Dicționar de idei literare, I (A-G), București, 1973; Critica ideilor literare, Cluj-Napoca, 1974; Olé! España!, București, 1974; Carnete europene, Cluj-Napoca, 1976; La Critique des idées littéraires, Bruxelles
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
după ploaie - proaspăt, intens și reavăn, e îmbietor, romantic și temperat. Carolina Herrera Distinsă cu titlul de „Femeia cea mai elegantă din lume”. Carolina Herrera a creat un parfum de succes care îi oglindește perfect stilul vestimentar, caracterizat prin acuratețe, clasicism și romantism. Acest parfum a fost descris ca „o explozie de iasomie”, formată de o notă de iasomie spaniolă cu iz fructat, de o notă romantică de iasomie franțuzească și de una ceva mai puternică și mai senzuală de iasomie
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
cu nevoile și aspirațiile neamului punându-și „arta cuvântului” ca simbol de luptă și jertfă în slujba marilor idealuri sociale și naționale. Crezul său estetic, de poet militant de pe poziția conștientă a unui romantism activ, protestatar și întrucâtva a unui clasicism, l-a ridicat pe culmea strălucirii și originalității sale, alături de alți titani ai artei românești (muzică, sculptură), înscriindu-și valoarea lor la nivel universal. Continuator al liricii originale, mult mai aproape de etapa actuală, este Nichita Stănescu, creatorul unui limbaj nou
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
iritant pentru ordinea conservator filistin burgheză (pp. 11-12). Dar la fel de bine ar fi putut să evoce și întreaga querelle des anciens et des modernes, care începe încă în Roma antică prin polemica dintre novus și vetus în poezie. Barocul față de clasicism este subversiv și deci reacționar, după cum Academia Franceză devine reacționară la rândul său, față de orice scriitor irrăgulier etc. Nu ezit să văd în această acțiune și reacțiune, care se transformă dialectic în contrariul său (reacțiune permanentă cu sensul schimbat) un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în surdină deriva. Încă de la primul său roman, acest fost jurnalist a fost aclamat de o bună parte a criticii ca fiind noul autor cult al "descîntării încîntătoare" în fața grației și fisurilor unei generații, cu accente moraliste și sclipiri de clasicism ; e drept însă că, o altă parte a criticii, a văzut în acest discipol și protejat al lui Frédéric Beigbeder un parizianist la modă, de inspirație trash-burghezo-ni hilistă. Ambele analize sunt juste, deși futilitatea aparentă a subiec telor alese pare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o țară în plină transformare, pe care o cunoaște bine și de care e foarte atașat. Iată-l deci, în 2013, consacrat de un alt mare premiu, acordat, îndeobște, unor texte ce răspund unor înalte exigențe stilistice, cu iz de clasicism bine temperat. De altfel, declarațiile proaspătului laureat întăresc aceste premize: "Plonger e un roman menit să transmită ideea conform căreia cultura lumii vechi este eternă și necesară pentru a înțelege prezentul și viitorul. Lupta mea e aceea a culturii și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care evolua rapid, omul nu și-a mai găsit locul, supraviețuind propriei legende de fondator cultural. Poezia lui V. poartă, adânc încrustată, pecetea unui gust de epocă. Vizibile mai mult decât oriunde în erotică, înfluențele vin dinspre lirica neoanacreontică, dinspre clasicismul epigonic italian și „mica poezie” franceză de sfârșit de secol XVIII. Astfel, Anacreon, Athanasios Hristopoulos, Metastasio (din care traduce canțoneta La partenza), Giambattista Marino (ale cărui Canzone dei baci le imită în Baciurile sale), Gabriello Chiabrera, Claude-Joseph Dorat, Évariste Parny
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]