3,254 matches
-
Porniră pe urmele lor, strigând: — Doborâți-i! — Până la steagurile lor! Prea târziu, comandantul călare al avangardei castelului zări, în față, tranșeea armatei Ukita. Văzând capcana, încercă să-și oprească oamenii, dar aceștia se repeziră înainte, neputând vedea pericolul. Cât ai clipi, din tranșee se stârni o salvă de gloanțe și fumul gros al prafului de pușcă. Atacanții se poticniră, căzând. — E o cursă! Nu cădeți în capcana dușmanului! Culcat! Culcat! striga comandantul. Să tragă! Așteptați să reîncarce, apoi săriți asupra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
urmă, îl tai! Sosise momentul luptei și cele nouă drapele cu blazonul campanulei albastre se despărțiră în trei companii a câte trei steaguri fiecare. Atacând intrarea Străzii a Șaptea, năvăliră prin porțile orașului, una după alta, invadând capitala cât ai clipi. Armata clanului Akechi se repezi prin porțile străzilor a Cincea, a Patra și a Treia, șiroind în oraș. Ceața era încă deasă, dar o auroră roșie ca focul începuse să infiltreze cerul de peste munți și, ca de obicei, porțile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
față fură împinși în șanț, în timp ce atât cei căzuți, cât și cei de sus scoteau strigăte de luptă. Apoi, în mod vădit intenționat, trupurile și mai îndepărtate începură să împingă și ele. Alți oameni se rostogoliră în șanț. Cât ai clipi, o porțiune a șanțului se umplu cu luptători plini de noroi. Un războinic tânăr călcă peste masa de ființe omenești și sări spre baza zidului cu acoperiș. Altul îi urmă exemplul. — Trecem peste ei! Urlând și împungând cu lăncile, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
timp de pace. Luând o casetă de scrisori pe care o purta agățată de umăr cu un șnur roșu, continuă: — Seniorul Hideyoshi vă trimite salutări. Și îi dădu misiva lui Katsuie. Katsuie primi bănuitor scrisoarea și nu o deschise imediat. Clipind din ochi, îl privi pe Hanshichiro: — Spui că ești pajul Seniorului Hidekatsu? Da, stăpâne. — Seniorul Hidekatsu e sănătos? — Da, stăpâne. Presupun că a crescut. — Anul acesta va împlini șaptesprezece ani, stăpâne. — Cum, e deja atât de mare? Timpul trece repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
față de Oichi, în care îl vedea pe Nobunaga, răposatul ei frate. — Te ridici la înălțimea vechii dumitale reputații. Am auzit că ai o îndelungată experiență, comentă Katsuie. — La sake, adică? — La mult, mult sake, adică. Inuchiyo râse din toată inima, clipind din singurul său ochi, în lumina lumânărilor. Era același om chipeș pe care îl cunoscuse Hideyoshi în tinerețe. — Hideyoshi n-a fost niciodată un mare băutor, continuă Katsuie. Într-adevăr. Se înroșea imediat la față. — Dar îmi aduc aminte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și goni calul spre Muntele Oiwa. Lunga zi se întuneca în sfârșit, iar focurile de tabără începeau să licărească în umbra frunzelor tinere. Reflectau sentimentul din adâncul pieptului lui Katsuie. La întoarcere, cele două leghe puteau fi străbătute cât ai clipi din ochi, cu un cal rapid, iar Yaso se întoarse numaidecât. — I-am spus că e ultimul dumneavoastră cuvânt și l-am muștruluit strașnic, dar Seniorul Genba n-a consimțit să se retragă. Al șaselea raport fu la fel. Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ziua când se va termina, o să fie cel mai mare oraș al unui castel din toată țara, zise Kazumasa. — Asta e și intenția mea. Pentru când îi prevedeți finalizarea? — Aș dori să mă instalez în el înainte de sfârșitul anului. Kazumasa clipi din ochi, nevenindu-i să creadă: — Cum?! Înainte de sfârșitul anului? — Da, cam pe-atunci. — Un proiect de construcții de asemenea proporții ar putea dura zece ani. În zece ani, lumea se va fi schimbat, iar eu voi fi bătrân, râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de-a curmezișul apei. Zeci de soldați cu armuri ușoare se aplecau înainte și săreau, unul după altul, pe malul opus. Apoi, prăjinile fură împinse repede pentru a aduce bărcile înapoi, ca să transporte încă o serie de oameni. Cât ai clipi din ochi, singurul om rămas pe țărm fu Sanzo. În sfârșit, strigătele războinicilor începură să zguduie cerul umed al nopții, de pe malul opus, până în zona de sub zidurile castelului. În acel moment, un colț al cerului se înroși, iar deasupra Cetatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
câte o mie de oameni, luară castelul cu asalt. Nici chiar o fortăreață mult mai puternică n-ar fi putut rezista în fața unor luptători cu o însuflețire ca a lor, iar acel castel era apărat de puțini oameni. Cât ai clipi din ochi, zidurile sale de piatră fură escaladate, șanțul fu astupat, se aprinseră focuri, iar soarele se acoperi cu fum negru. În acel moment, generalul comandant al castelului ieși să lupte și fu ucis în bătălie. Soldații din castel căzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Apoi, însă, un glonț din ploaia torențială de focuri ale muschetelor, tras dintr-o armă care îl țintea pe războinicul cu mantie albă de brocart, îl nimeri drept între ochi. Gluga albă din jurul capului lui Nagayoshi se înroși cât ai clipi. Căzând înapoi pe cal, mai zări, o ultimă oară, cerul Lunii a Patra și, în valea aceea, bravul tânăr de douăzeci și șase de ani căzu la pământ, încă ținând căpăstrul. Hyakudan, calul preferat al lui Nagayoshi, se ridică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aceste porniri lăuntrice simultane, aproape ca și cum n-ar fi putut accepta violentele emoții ce-l pustiiau pe dinăuntru. Ieyasu părea amețit. Era complet năuc. Atâta tot spunea expresia lui. Cei doi stătură astfel o bucată de vreme. În sfârșit, Ieyasu clipi din ochi de două-trei ori. Apoi, își ciupi lobul mare al urechii cu mâna stângă și-și frecă un obraz. Era nedumerit. Spatele său rotund începu să se miște puțin, dintr-o parte în alta. Mâna stângă îi căzu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
umbra se târa ca o părere peste marginea pădurii. Am privit spre soare. Când mi-am coborât ochii către locul unde ședea “lotrul”, am găsit doar iarba tologită la pământ, semn că cineva abia s-a ridicat din acel loc... Clipesc de câteva ori nedumerit și privesc în jur. Nici țipenie! --Te aștept pe Podul Gunoaielor, prietene! Grăbește pasul! - i-am auzit glasul, ca un ecou hăulit de văile codrului... Nici nu știu când am ajuns în locul unde mă aștepta gândul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
te-ar vedea zvârcolindu-te ca un bolnav de lingoare. Și bine îți face!” “Mulțumesc de încurajare, părinte!” - i-am răspuns eu în gând, întorcându-mi involuntar privirea spre chilie, unde, lipită de trunchiul nucului din grădiniță, ședea... ea. Am clipit de câteva ori, nevenindu-mi a crede ce văd... Când mi-am limpezit privirea, mi-am dat seama că nu era decât o reflexie a luminii soarelui pe coaja nucului. Imaginația îmi jucase un nou renghi... “Cum văd, eu vorbesc
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
părinte? - o fac eu pe zmeul - n-am citit eu cele cărți primite în dar de la sfinția ta? În sinea mea, însă, căutam cu grăbire locul din cărți în care se vorbește despre aceste dughene... Bătrânul se uită la mine clipind des din pleoape, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă că aș putea să mă descurc în hățișul poveștii acestor dughene...Dar mi s-a adresat încurajator: Asta-i frumos din partea ta, dar dacă n-ai să-mi spui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de noapte. Doamne, ce triști trebuie să fie... Tresar, îmi pipăi genele-aripi... Gândeam că ar putea să mi le fure cineva, să-și umbrească arsura din suflet, dar ele stau resemnate și-mi țin ascultătoare loc de gene. Dacă aș clipi din ce în ce mai des, oare n-aș putea zbura? Parcă-mi aud gândul și încep un crescendo, iar zborul se naște în mine ca o eliberare. Aripa cenușie dansează spre dreapta, cea de fluture, spre stânga și eu mă las dusă de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
lui interes era să-mi sucească mințile și reușise. Iar timpul trecea În continuare. Nu aveam niciun răgaz, vedeam ziua apropiindu-se de un sfârșit Îngrozitor. Nu mai puteam să-mi repar greșelile. Ticăitul ceasului devenea asurzitor, ucigător. Apoi am clipit ușor. Avusesem impresia unei bătăi În ușă. M-am ridicat În picioare, doar ca să mă asigur că mi se păruse. Atunci se auzi o altă bătaie, mai violentă și cu siguranță reală. Am alergat să deschid, În mod incredibil sperând
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să spun a Elizei - este dacă te-ar deranja ca el să iasă cu alte persoane. Eliza se făcuse mică În scaunul ei, În timp ce eu o priveam complet șocată. Era imposibil ca ea să...să vrea să... ― Deci? Întrebă Maia, clipind din genele ei dese. ― Nu mă interesează ce face, am spus eu rece, cu ochii În continuare la Eliza. ― Nu te superi? șopti ea când văzu că o privesc. ― Te-ai prins ce vrea, zise Bianca extrem de Încet, apoi Începu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pletele albe. Nu m-a văzut încă... Nici eu nu mă mișc din locul meu. Vreau să văd cum va reacționa la vederea mea. Mai are doar câțiva pași până la portiță. Îi număr: unu..., doi..., trei și... bătrânul se oprește. Clipește des... Își trece palma peste ochi și începe să vorbească așa ca pentru sine: Și mai zici că visele nu se adeveresc... Astă noapte am visat că te găseai la mine în grădina din poiană și... iată-te! Bine ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ulcele din blidar și pune în ele - așa ca pentru doi oameni cărora li s-a uscat limba-n gură de atâta sporovăială - niște băutură din ulciorul de colo de sub masă. Eu am să încropesc ceva de mâncare cât ai clipi... Am urmat sfatul bătrânului și îndată din cele două ulcele adia miroaznă îmbietoare de fragi... Bătrânul a început să migălească ca o adevărată gospodină. Până să mă dumiresc ce pregătește în cotlonul lui, m-am trezit cu o mămăligă aurie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și o strachină cu brânză cu smântână... Nu-i la îndemâna oricui o trebușoară ca asta!” Plin de mirare, am rămas cu urechea ciulită spre chilia bătrânului, doar-doar oi auzi glasul celui sau celei care a pregătit de mâncare cât ai clipi. łipenie însă. Și apoi de unde să știe acel cineva când ne întoarcem noi? „Crede și nu cerceta, spun Sfintele Scripturi” - mi-a venit atunci în minte. Ca urmare, m-am liniștit și am început să mănânc cuminte. După ce am terminat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
caverne ce ploaia o țin ferecata, Ca un prunc nou-născut, ca un strigoi din mormînt apărut, Mă înalt și-l dobor totodată. (1820) William Butler Yeats B\trîn\ cînd vei fi Bătrînă cînd vei fi, si ninsa, cu gene ostenite Clipind de somn la vatră, ia cartea-n mîna iară, Și-ncet citește, visînd privirea clară Din ochii tăi odat' cu umbre tăinuite; Și cîți n-au iubit oare șăgalnica-ți făptura, Cu dragoste prea plină sau joc amăgitor, Dar singur
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
un colac de salvare. Cloisters! Cloisters era un loc celebru! Sute de vedete rock fuseseră internate în fosta mănăstire din Wicklow îcontribuind, fără îndoială, cu o bine-venită taxă de exil), unde își petrecuseră cele două luni obligatorii. Apoi, cât ai clipi, încetau să mai distrugă camere de hotel și să-și parcheze mașinile în piscine, scoteau un nou album, erau invitate la toate talk show-urile, unde vorbeau cu blândețe și aveau un aer senin și unde apăreau cu părul tuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Apoi, liniște! Luke zăcea prăvălit peste mine. Pielea i se făcuse de găină, iar capul și-l așezase în scobitura umărului meu. în cele din urmă, s-a ridicat într-un cot și m-a privit multă vreme fără să clipească. După care a zâmbit: un zâmbet larg, superb, aproape îngeresc. —Rachel, păpușico, cred că te iubesc. 7tc "7" —Gata, uite, acolo e clinica Cloisters! Tata a încetinit îceea ce era destul de greu de vreme ce tot drumul, din Dublin până acolo, condusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-o razna și a mâncat un castron întreg cu pateuri. Care nu trecuseră prin cuptor. Amintirea asta părea să-i facă rău. — Ți s-ar întoarce stomacul pe dos, a continuat Mike. Pe cuvânt! A înfulecat castronul ăla cât ai clipi... Dumnezeule, l-a completat Stalin cutremurându-se. Parcă era ora de masă la zoo. N-am putut să-nchid un ochi toată noaptea! — Și-acum unde e? am întrebat eu. Nu-mi plăcea felul poruncitor în care fusese evacuat Eamonn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
calmă aproape m-a păcălit. După aceea, însă, mi-am luat seama. — Nu sunt o persoană matinală, am răspuns scurt. Celine a zâmbit. Și din privirea aia am înțeles că mă judecase deja. Euforia mi s-a risipit cât ai clipi. Știe, mi-am spus stânjenită. Știe totul despre mine. Cred că după ceai ar fi mai bine să te bagi în pat, mi-a spus ea. Am discutat cu consilierul de serviciu și am hotărât că nu e grav dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]