2,405 matches
-
pot alege între un scurt popas la Hotel de La Poste, pentru a savura băuturi deosebite, sau tratamentele de aromoterapie oferite de la Cristallo. Localitatea elvețiană Zermatt îi întâmpină pe tinerii căsătoriți cu o atmosferă specifică, cu sănii trase de cai cu clopoței, străzi medievale cu magazine cochete de suveniruri și restaurante excelente. Pentru a admira priveliștea, cei mai îndrăzneți pot alege o plimbare cu... elicopterul! MONICA DIANA MITROI Descoperă Banatul Înființată recent, S.C. „Par-Alpin Grup” Timișoara și-a propus să ofere celor
Agenda2005-48-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284439_a_285768]
-
Matilda și se ridică, trecu pe lângă mine și îmi șopti: toarnă vin în pahare." Îmi lăsă timp să le umplu pe toate și se întoarse cu copilul în brațe. Ben Alexandru sări de la locul lui și se apropie. Scoase un clopoțel mic din buzunar și sună din el ușor sub ochii fetiței, care avu o zvâcnitură de surpriză și încîntare: râdea cu gura ei știrbă, în timp ce toată lumea se uita la ea. Apoi Matilda o duse înapoi. Șeful clanului se ridică și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și o să cadă? Și o strigai, dar nu mă auzi, fiindcă văzusem că chiar nu se ținea: "Silvia, apucă-te cu mâna de trăsură!"' Mi se părea că nu se mai termină și că goana calului se întețește, îi auzeam clopoțeii de la gât clinchetind și sforăitul lui de încîntare, căci era bine hrănit, gras, deși cam bătrân, însă mișcarea îi plăcea și lui. Uneori se prefăcea că vrea să-i muște pe copii și își pleca lungul lui cap într-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
colonialism cerebral nu ar fi responsabil un singur om, ci sute de scriitori geniali sau ratați, gata să provoace o criză de schizofrenie universală de pe urma căreia lumea s-ar trezi prizoniera propriei realități paralele... „Ei? Stradă, cortex... Îți sună vreun clopoțel?...“ „Deloc.“, am negat. „Aceeași imitație, doar că acum e și ceva din Barth și Kundera. A luat de unde-a putut, pramatia; credea că nu se prinde nimeni!?“ „Bravo, dom’ profesor, nota zece!“, a jubilat Mihnea. A întors cartea și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sute, de toate formele și culorile, după cum am mai pomenit) și-un Neckermann ascuns cu grijă între saltea și somieră (prin episodul nemțesc am trecut cu toții, poposind îndelung în baie la paginile de lenjerie intimă). Singurele cuvinte care mișcau un clopoțel prin căsuțele cu amintiri erau Leon-Vodă, dar nu pentru că aș fi învățat istorie la școală. Auzeam câteodată numele pronunțat de taică-meu, și, în timp ce plutea din aerul rece al dormitorului spre mintea mea de copil, se transforma într-o creatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un mini-hotel acolo, cu așternuturi, perne, veioză-neon și suport de pahare. Nu trebuia decât să te cațeri. Patul era deja făcut, pufos, mirosind a bumbac și detergent de lămâie. Lipsea doar valetul, dar aveai la îndemână un buton roșu, cu clopoțelul desenat pe el, prin care puteai să-l chemi, ca-n filme. Asta nu înseamnă că și venea. „Aoleu, ce incomod...“, s-a auzit vocea lui Mihnea. Își aruncase hainele pe chiuvetă și rămăsese în izmene și-n tricou, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mare și intră în antreu ca să poată ajunge în coridorul care ducea spre camera lui. Trecând pe lângă ușa de la intrare, care dădea pe casa scării, auzi și văzu că, din partea cealaltă a ușii, cineva se străduiește din răsputeri să tragă clopoțelul și să sune; dar, cu siguranță, clopoțelul era defect: doar tremura puțin, fără să scoată nici un sunet. Prințul trase zăvorul, deschise ușa și se dădu câțiva pași înapoi, chiar se cutremură din tot trupul: în fața lui stătea Nastasia Filippovna. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ajunge în coridorul care ducea spre camera lui. Trecând pe lângă ușa de la intrare, care dădea pe casa scării, auzi și văzu că, din partea cealaltă a ușii, cineva se străduiește din răsputeri să tragă clopoțelul și să sune; dar, cu siguranță, clopoțelul era defect: doar tremura puțin, fără să scoată nici un sunet. Prințul trase zăvorul, deschise ușa și se dădu câțiva pași înapoi, chiar se cutremură din tot trupul: în fața lui stătea Nastasia Filippovna. O recunoscu imediat, după portret. Când îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
O recunoscu imediat, după portret. Când îl văzu, ochii ei fulgerară într-o explozie de furie: păși repede în antreu, împingându-l la o parte cu umărul și spuse mânioasă, descotorosindu-se de mantou: — Dacă ți-e lene să repari clopoțelul, ai putea să stai în antreu când bate cineva la ușă. Poftim, mi-ai scăpat și mantoul jos, nătângule! Mantoul zăcea într-adevăr pe dușumea; fără să aștepte ca prințul să-i ia blana de pe umeri, Nastasia Filippovna o aruncase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acestei hotărâri. Stupefacția cu care îl priveau toți pe prinț nu dură mult; Nastasia Filippovna își făcu ea însăși apariția în ușă și, intrând în cameră, îl împinse iar ușor pe prinț. — În sfârșit, am reușit să pătrund... de ce legați clopoțelul? întrebă ea veselă, întinzându-i mâna lui Ganea, care se repezise spre ea cât îl țineau picioarele. Ce-i cu fața asta nedumerită la dumneata? Prezintă-mă, te rog... Pierdut de tot, Ganea i-o prezentă mai întâi Variei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
isteria. — Tată, ieși puțin pe coridor să-ți zic două vorbe, spuse Ganea cu voce tremurândă, chinuită, apucându-l mașinal de umăr. O ură infinită îi clocotea în privire. Chiar în clipa aceasta se auzi o bătaie foarte puternică a clopoțelului din antreu. Smucitura ar fi putut să rupă cordonul clopoțelului. Se anunța o vizită ieșită din comun. Kolea alergă să deschidă. Xtc "X" Antreul deveni brusc extrem de zgomotos și de aglomerat; celor din salon li se părea că intraseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vorbe, spuse Ganea cu voce tremurândă, chinuită, apucându-l mașinal de umăr. O ură infinită îi clocotea în privire. Chiar în clipa aceasta se auzi o bătaie foarte puternică a clopoțelului din antreu. Smucitura ar fi putut să rupă cordonul clopoțelului. Se anunța o vizită ieșită din comun. Kolea alergă să deschidă. Xtc "X" Antreul deveni brusc extrem de zgomotos și de aglomerat; celor din salon li se părea că intraseră din curte câțiva oameni și că alții continuă încă să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
are aici cunoscuți, strecurând mereu amănunte biografice și topografice, care se dovedeau a fi de o precizie matematică. Când, în sfârșit, după ce ajunseră deja la mezanin, se opriră în fața ușii de la unul dintre bogatele apartamente din dreapta și generalul apucă mânerul clopoțelului, prințul era gata de-acum să fugă; îl reținu însă un amănunt bizar. — Ați greșit, generale, spuse el, credeți că sunați la Sokolovici, dar pe ușă scrie Kulakov. — Kulakov... Dacă scrie Kulakov, asta nu-mi spune nimic. Apartamentul e al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de la locurile lor; toți o înconjurară, toți ascultară cu neliniște aceste cuvinte întretăiate, febrile, frenetice; toți simțeau un fel de dezordine, nimeni nu putea ajunge la un sens, nimeni nu putea înțelege nimic. În această clipă, se auzi brusc sunetul clopoțelului de la intrare, smucit cu putere, exact ca mai înainte acasă la Ganea. — A-a-a! Iată și deznodământul! În sfârșit! E unsprezece și jumătate! strigă Nastasia Filippovna. Vă rog să luați loc, domnilor, urmează deznodământul! Spunând aceste cuvinte, se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
circularelor, prin care să te poți justifica mai tîrziu. își dă seama că petreci din ce în ce mai mult timp cu managerul zonal, de cîte ori apare acesta. Te documentezi în legătură cu chestiuni care altădată nu te interesau. în mintea șefului începe să sune clopoțelul de avertizare, iar lucrurile care nu mergeau bine în relația cu el încep să meargă și mai prost. Asemeni nouă tuturor, șeful tău dificil posedă un instinct de supraviețuire. Cînd se simte amenințat, se declanșează mecanismul luptă-sau-fugi. Avînd în vedere
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
dramele Logodnică lui Don Juan, compusă în 1920 (revăzuta și amplificata în 1960), si Anacronicii, scrisă în 1921. V. colaborează și cu Societatea Română de Radiodifuziune, pregătind în 1931 piesă Da capo al fine. Revine în 1939 cu Pălăria cu clopoței (trei acte și un prolog în versuri), comedie de succes, ce s-a jucat cu casa închisă, dar scoasă de pe afiș de o cabala a actorilor. Preocupată de rolul educativ al teatrului, publică în 1944 volumul Teatru școlar, cuprinzând scenete
VERBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]
-
cer păsările nemișcate / Că urmele ce lasă muștele / Stau de vorbă servitori în pragul grajdului / Și-au înflorit pe cărare rămășițele dobitoacelor // Trece pe strada domnul în negru cu fetiță / Bucuria cerșetorilor la inserare / Dar am acasă un Polichinelle cu clopoței / Să-mi distreze întristarea când mă înșeli”. Curând, sintaxa începe să se deterioreze, făcând loc elipselor și juxtapunerilor, iar versurile tind să devină entități independente în cadrul unui poem. Ț. pare conștient însă că numai din înregistrarea nuda a banalității și
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
de creație fondat pe o retorică a hazardului, ca în această piesă de pe la sfârșitul anului 1916: „păsări copilărie pluguri repede / hanuri / lupta la piramide / 18 brumar / pisică pisică e salvată / plânge / valmy / virează virează roșu / plângi / în gaura trompeta lenți clopoței / plânge / mâinile crăpate ale arborilor / ordin / plânge / el / către alb către pasăre / plângem / voi plângeți / alunecă / tu porți țintuite pe cicatricele tale proverbe lunare...” (în traducerea Irinei Mavrodin). Supraviețuiesc abia câteva sintagme mai convențional articulate, în rest - abolirea sintaxei, a
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
oaspeți, cum poruncește și legea noastră românească. Se conturează o atmosferă propice venirii ursitoarelor: cântecul cocoșilor este urmat de o vîjâietură ușoară ca un vântișor lin , ca niște fâlfâituri de aripi moi de păsări și zgomot, glasuri subțiri, ca de clopoței de argint . Ursitoarele vin de ursesc copilului umbletul, soartea și norocul În lume . Boierul aude cum cea dintâi ursitoare Îi menește copilului să fie voinic, frumos, tăcut, Înțelept și cuminte , a doua, să fie isteț, ager și norocul i se
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
singură pe lume, În casele lui: Ce folos că avea de toate, dacă nu era el. Într-o seară, a venit un om străin și s-a rugat să fie lăsat să doarmă afară. Omul, auzind În timpul nopții sunând un clopoțel, urmărește zgomotul și vede pe cineva rostind În altar: Mamă dragă, iartă pe nora ta și femeia fratelui meu se ruga o fată și lasă-i să trăiască Împreună, că tare-și sunt dragi unul altuia și tare cu amar
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
promite că o va ierta numai dacă fata ar veni să o roage acest lucru. Omul revine la fată și-i spune ce a auzit. Fata Îl roagă să mai rămână o noapte și s-o trezească atunci când aude acel clopoțel. Ea cade În genunchi dinaintea soacrei, care o iartă, și de atunci au trăit fericiți. O altă narațiune, Soarele e neînsurat, este povestea unui băiat care pleacă În lume după moartea părinților. Viața sa decurge conform principiului: Norocul Îi juca
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
se așteptau să vină așa târziu, noaptea. Totuși, spusese răspicat: “Eu sunt Felix!” Cu îndoiala în suflet, însă, hotărât, tânărul o luă înapoi și, după o scurtă codire, intră din nou în curte și în anticameră și trase de blestematul clopoțel, care răsună pe sus ca un vas de sticlă sfărâmat pe podele. După o așteptare chinuitoare, scara începu să scârțâie greu, și bătrânul spân apăru din nou cu ochii mirați. - Ce e? întrebă el în șoaptă, ca și când nu l-ar
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
fuma tutun) este atestată arheologic din perioada ceramicii feudale de la Recea. Dintre jocurile populare din perioada Anului Nou sunt mai frecvente "Ursul" și "Capra", ele îmbrăcând unele aspecte inedite care asigură specificul local spre exemplu arnăutul împodobit cu zeci de clopoței care bate la poarta casei și întreabă: "Primiți Capra de la Țibănești?" Bătrânii își mai amintesc (iar revista "Realitatea ilustrată" din perioada interbelică Întărește) că au existat țigani robi care, pentru a câștiga bani sau produse, umblau iarna cu urși adevărați
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
restricție, idei formulate de participanți, de regulă fără nominalizarea autorilor respectivi. Conducătorul de grup trebuie să urmărească efectiv activitatea, încurajând prin fraze adecvate, dar să evalueze cu atenție orice intervenție inhibantă din partea vreunui membru, care va fi sancționat cu un clopoțel. Etapa luminii roșii Animatorul verifică lista tuturor ideilor adunate în ceea ce privește claritatea și conciziunea lor, clasificându-le pe categorii. Această listă va fi evaluată în final de către un juriu extern, format din experți, care vor alege numai ideile valabile. Dacă procentul
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
poziție respectuoasă și îl salutau în tăcere, aplecând puțin capul înainte. Întreaga făptură a acestui profesor le impunea un respect deosebit și toți căutau să nu-l supere cu nimic. În anul școlar 1910-1911, într-o după amiază, după ce clopoțelul a anunțat intrarea în clasă, un elev întârziat a trecut în fugă pe coridor, pe lângă profesorul Brăescu. Întâmplător, directorul școlii venea din partea opusă. Deși profesorul Brăescu nu a spus nimic elevului, directorul i-a cerut scuze profesorului Brăescu pentru purtarea
Alexandru N. Br?escu - ctitorul spitalului Socola din Ia?i by C?lin Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/83674_a_84999]