16,530 matches
-
pe Morty, s-o salveze. Dar pe mine cine să mă salveze? Șiksele mele? Nu, nu, eu le salvez pe ele. Nu, mi-e clar că pentru mine mântuirea se cheamă Naomi! Poartă părul ca o fetiță, împletit în două cozi - asta ține, desigur, de tehnica hărțuirii adversarului e o tehnică a visului, dacă a existat vreodată așa ceva, menită să mă-mpiedice să-mi aduc aminte de fotografia aceea din liceu a lui Sophie Ginsky, pe care băieții o strigau „Roșcata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
băieții o strigau „Roșcata“ și care urma să ajungă departe de tot cu ochii ei mari, căprui, și cu istețimea ei. Seara, după ce (la cererea mea) și-a petrecut ziua arătându-mi străvechiul oraș arab Akko, Naomi, și-a prins cozile într-un coc dublu, ca o bunică, îmi amintesc că exact asta mi-a sugerat. „Cât de diferită de manechinul meu, cu perucile și meșele ei, și cu ceasurile petrecute la Kenneth’s. Ce schimbare ar mai fi în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o clipă doar ca să se plângă: „Berea aia pe care mi-ai adus-o. M-a terminat. Stomacul mi-a luat-o razna“. Pe locul din fața ei, soțul stătea și zâmbea; Își freca c-o mână bărbia aspră, trăgând cu coada ochiului la fata În balonzaid alb, care se Întinsese pe banchetă, atingându-i cu picioarele cealaltă mână. Myatt se opri o clipă și-și aprinse o țigară. Îi plăcea figura subțiratică a fetei și fața ei, cu buzele rujate doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-se la trenul pe care trebuia să-l prindă În gara Victoria, la ouăle tari și pâinea de alaltăieri, care o așteptau jos. Mai bine n-aș fi acceptat slujba asta, se gândi ea, preferând acum, când sosise momentul plecării, coada pe scările de la Shaftesbury Avenue și veselia forțată a așteptărilor lungi În fața ușii agentului. Ridică jaluzeaua și se simți o clipă uluită de viteza cu care trecu un stâlp de telegraf, de vederea unui râu verzui, cu tușe portocalii date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-l momească să facă dezvăluiri, cum Încercase să-l momească pe doctorul Czinner. Îl putea insulta fără să se teamă de urmări, pentru că presa avea puterea să-i crească vânzările cărților. — Sunteți domnul Quin Savory? Întrebă ea și văzu cu coada ochiului cum atitudinea preotului se schimbă Într-una de respectuoasă atenție. Sărmanul prostovan, se gândi ea, e impresionat de un tiraj de o sută de mii de exemplare! Noi vindem două milioane. De douăzeci de ori mai mulți oameni vor auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de lățimea acestuia. — Și ce are aici frumoasa Anna? Un bărbat mare și greu? Oh, ce te va mai crâmpoți el! O amenință cu degetul, În joacă: — Tu și cu mine, Anna. Ne vom distra bine curând. Eh? Trase cu coada ochiului și văzu ușurat că ușa nu era Încuiată. Ar fi fost posibil ca bătrâna japiță să-l Închidă Înăuntru și să ascundă cheia. Dar nici un semn al neliniștii și dezgustului nu i se citi pe fața bucălată și roză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ar fi putut fi a doamnei Eckman Îl implora fără Încetare „Întoarce-te!“. Apoi deșertul i se clătină sub picioare și deschise ochii. Trenul se oprise și zăpada se adunase pe sticla ferestrei. Coral nu se Întorsese. Apoi cineva din coada trenului Începu să râdă și să-și bată joc. I se alăturară și alții, fluierând și huiduind. Myatt se uită la ceas. Dormise mai mult de două ore și, probabil pentru că-și aminti vocea din vis, se simți neliniștit din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
socotește, evident, ce-ar avea de câștigat din asta, se gândi Myatt. Ezitarea lui Savory și femeia ce aștepta În tăcere Îi treziră instinctul de competiție. Voia să-și desfășoare În fața ei gloria de-a fi bogat ca pe o coadă de păun și să-i ia vederea cu frumusețea averii sale. — Șaizeci de dinari pentru amândoi, spuse el. — Cred c-o să mă duc să vorbesc cu le chef de train, spuse Savory. Poate că știe el cât va dura... Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fi putut mobiliza și pe celălalt, Îi veniră pe buze. Dar acum era mai viclean, beneficia de experiența categoriei sale, așa că nu-l privi pe om, ci se uită În podele, lăsând privirea să i se furișeze Înapoi ca o coadă de șopârlă. I se adresă la plural cu termenul de „frați“. Susținu că nu era nici o rușine ca săracii să-și dorească să fie bogați și că nu e vina săracilor că sunt săraci și oprimați. Când toți sunt săraci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a doua o colină mai mică și ieși Într-o stradă de case de cărămidă, mizerabile, cu reclame scrise direct pe tencuială. — Dacă vreți să expediați o telegramă, spuse șoferul, eu aș trimite-o de-aici. La Belgrad jurnaliștii fac coadă la oficiu și poșta e În ruine. Au fost obligați să rechiziționeze vechiul restaurant al lui Nikola. Știți ce Înseamnă asta. Ba nu, nu știți, pentru că sunteți străin. Nu-i vorba de gândaci, cui Îi pasă de câțiva gândaci, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sacii, dar acum avea răbdare. Rămase cu revolverul În palmă și repetă destul de calm comanda, privindu-l pe soldat prin ramele sale de aur. Soldatul plecă până la urmă capul, se șterse la nas cu mâna și privi În jur cu coada ochiului, fără tragere de inimă. Apoi luă revolverul și-l vârî cu țeava În gura doctorului Czinner. Iarăși ezită. Își puse mâna pe brațul lui Coral, o Împinse cu fața În jos la podea, și, În timp ce zăcea acolo, ea auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Mă așteaptă unchiul meu, Începu să spună fără convingere Janet Pardoe, dar Myatt nici nu vru să audă. — Mai poate să aștepte o zi. În noaptea asta trebuie să accepți să fii invitata mea aici. Începea iar să-și desfășoare coada de păun, cu o Încredere pe care o Împrumută de la palmieri, coloane și respectul domnului Kalebgian. — Au fost două apeluri telefonice pentru dumneavoastră, domnule Carleton Myatt, și un domn vă așteaptă la dumneavoastră În cameră. — Bun. Dă-mi cartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
funcția de director? Cred că, În privința banilor, aș putea veni cu o cifră mai apropiată de a dumneavoastră dacă ați renunța la ea. — N-o vreau neapărat pentru mine, spuse domnul Stein, pufăind din pipă printre fraze și pândind cu coada ochiului cum se lungește scrumul la trabucul lui Myatt. Dar mi-ar plăcea - de dragul tradiției, Înțelegeți - să fie cineva din familie În consiliul de administrație. Scoase un chicotit lung și candid: — Dar nu am nici un fiu. Nici măcar un nepot. Myatt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de șase glasvanduri care se deschideau către o grădină ca la carte, care fusese luminată din belșug pentru acea ocazie. Semăna mai mult cu Veneția decât cu West Village. La un capăt al camerei se afla un pian alb cu coadă Într-un stil foarte rock‘n’roll, deasupra căruia se afla un colaj Alb de Tom Sachs 1. Pardoseala era din marmură de un alb imaculat, și, În caz că nu știți prea multe despre snobismul legat de marmură, cea de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să mergem. Înainte ca Lauren să-mi mai poată spune ceva, DJ-ul puse melodia Good Times și toată lumea Începu să danseze. De-abia dacă am băgat de seamă, dar cred că dansam deja de vreo oră jumate când, cu coada ochiului, am văzut-o pe Sophia sărutându-l pe Hunter pe amândoi obrajii, probabil după obiceiul franțuzesc. Apoi și-a aruncat brațele În jurul gâtului lui și l-a Îmbrățișat, Înainte de a pleca. Hunter s-a Îndreptat imediat către noi, strecurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
voiam să te Întreb ceva În legătură cu Alixe, spuse Lauren, surprinsă. —Ce? am Întrebat-o, brusc intrigată. Nu, spune tu prima, zise zâmbind Lauren. Am dat cărțile pe față și i-am povestit lui Lauren toată trista istorie, de la cap la coadă. Când am terminat, a luat telefonul mobil, a sunat-o pe Alixe Carter și i-a ordonat să poarte o creație Thackeray Johnston la balul ei din ianuarie. Din ceea ce puteam să prind din conversația lor, Alixe Carter făcea orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
postul lui. Chiar atunci apăru o tipă Însărcinată, dar cu proporții foarte normale, care este, de fapt, din câte Îmi dau eu seama, singurul gen de femeie Însărcinată care are voie să iasă În oraș noaptea la New York. Avea o coadă de cal lucioasă și purta jeans mulați și o bluză cu volănașe de inspirație țărănească. Pe sub ea, burta era la fel de netedă ca un pepene galben. —Lauren! Bărbatul meu eligibil este deja cu altcineva! zise ea cu avânt. —Phoebe Calder. Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la ora 8:00 de la curățătorie și trebuia să plătesc pentru ele. Am Împins totul spre casa de marcat. Nu-mi place deloc să recunosc asta, dar mi-a stat inima În loc când mi-am dat seama că stăteam la coadă În spatele lui Phoebe Calder. Esență a ceea ce reprezintă Nevestele Superbe din West Village, ea arăta radioasă. Avea Într-o mână un pachet cu Înfățișare șic de brânză franțuzească, iar În cealaltă mână ținea una dintre pungile de un galben pal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Întâlneam. Eram sigură de asta. Acum, după estimările mele, se Întâmpla o dată la trei zile. Era asta rău? Excelent? Media? Atât de des o făcea și cuplul Eternity? — Cum e viața de femeie măritată, Sylvie? Întrebă Phoebe, În timp ce stăteam la coadă. De ce asta este singura Întrebare pe care ți-o pune toată lumea o dată ce te-ai măritat? Ce ar trebui să răspunzi? „Poate că am depresie post-maritală“, mă gândeam În sinea mea, morocănoasă. Cu siguranță că, dacă poți să te Îmbolnăvești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Întreb: „Tu faci sex cu soțul tău Între mesele fastuoase cu brânză franțuzească și confecționarea de Îmbrăcăminte pentru copii pe care nu și-o permite nimeni?“. —Hunter mai călătorește În interes de serviciu la fel de mult cum obișnuia? Întrebă ea, În timp ce coada șerpuia Înainte. Aproape deloc, am mințit-o, gândindu-mă la cât de puțin Îl văzusem, de fapt, pe soțul meu de când ne căsătoriserăm. Nu voiam să deschid o conversație pe tema asta și să-i dau ocazia lui Phoebe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Ooo, chestia asta e tare. Mai luă unul și, În cele din urmă, oarecum cu nervozitate, se Îndreptă În direcția lui Monterey. Eu m-am dus Înapoi la masa noastră, să stau cu Gerski și Oksana. De unde stăteam, zăream cu coada ochiului cum Înainta Lauren. Îmbrăcată cu o capă din blană de culoarea mierii creată În anii ’60 de Givenchy și cu o pălărie asortată, ambele moștenite de la mama ei, Lauren arăta ca o foarte rafinată eschimosă, iar când se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
bărbați care se poartă cu și mai multă afecțiune față de soțiile lor exact atunci când calcă strâmb. Trebuia să mă conving singură. Vă puteți imagina În ce hal eram când am ajuns la MOMA la 6 fără 10 și am văzut coada care șerpuia de-a lungul străzii 53, până pe Sixth Avenue. Sute de iubitori de artă nerăbdători stăteau liniștiți - ba nu, de-a dreptul fericiți - la coadă ca să poată intra În minunata cutie de sticlă. În clipa aceea, un autobuz Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
hal eram când am ajuns la MOMA la 6 fără 10 și am văzut coada care șerpuia de-a lungul străzii 53, până pe Sixth Avenue. Sute de iubitori de artă nerăbdători stăteau liniștiți - ba nu, de-a dreptul fericiți - la coadă ca să poată intra În minunata cutie de sticlă. În clipa aceea, un autobuz Își descărcă marea Încărcătură de turiști francezi. M-am uitat la ceas - era 5:55 P.M. —Cât durează să stai la coadă? am Întrebat, plină de speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de-a dreptul fericiți - la coadă ca să poată intra În minunata cutie de sticlă. În clipa aceea, un autobuz Își descărcă marea Încărcătură de turiști francezi. M-am uitat la ceas - era 5:55 P.M. —Cât durează să stai la coadă? am Întrebat, plină de speranță, un paznic. —Patruzeci și cinci de minute, spuse ca un automat. Dar... „trebuie să-l prind pe soțul meu În flagrant de adulter peste cinci minute“, Îmi venea să-i spun. Doamne, era deprimant. —Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Tracey Emin pe jos. Cu podelele sale Închise la culoare și pereții lăcuiți În alb, camera era fundalul perfect pentru o astfel de destinație. Singura mobilă din Încăpere consta În două taburete din piele albă și un pian alb cu coadă. Toată lumea este În bibliotecă, spuse Glamela, cu șifonul foșnind În timp ce mergea repede În fața mea. „Biblioteca“ era mult mai intimă decât restul apartamentului, dat tot În stil ultramodern. Toate „cărțile“, Împachetate impecabil În hârtie maro, se dovedeau a fi, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]