1,785 matches
-
Ceasul aduce prea multe știri. Cine mai știe cât din vreme o să mai fie? Rugăciune Vin mereu aici la Azuga, arborii trec tot călări sub fereastră, coboară din pădurile de sus, fără nume sunt caii de lună, înspumați de ninsoare coama le-a înghețat pe zare. Azi, începe postul cel mare, ține șapte săptămâni, prin zilele lui subțiri cu soarele încă neputincios în priviri. Oare cât o să mai dezleg acum, izgonirea lui Adam pe pământ? Albastru veșmânt învăluie rugăciunea înghețurilor cuprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
din spatele lor erau parcă niște soldăței care stăteau Întinși pe burtă, apoi se ghemuiau și pe urmă alergau și se aruncau la pămÎnt, doar ca să o ia din nou la fugă, sau alții să rămÎnă unde căzuseră, mici pete pe coama dealului, În timp ce tancurile continuau să Înainteze. Speram totuși să fi surprins desfășurarea bătĂliei. Aveam multe imagini luate de aproape și, cu puțin noroc, speram să avem și mai multe, iar dacă puteam surprinde bruștele arteziene de pămÎnt explodat, trîmbele aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tufele dintre sălcii. Și apoi se auzi vîjÎitul unor aripi fluturate și un stol de păsĂri mari, maronii, năvĂli dintre tufișuri, iar una dintre ele zbură doar puțin și se așeză pe creanga unei sălcii și, aplecîndu-și capul cu o coamă mică Într-o parte și Îndoindu-și gulerul de pene de pe gît, privi jos, unde păsĂrile Împușcate continuau să se zbată. Pasărea care privea În jos de pe creanga de salcie era frumoasă, durdulie, greoaie și arăta ca o proastă, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sacul cu făină - a răspuns Pâcu, cu o mutră care parcă voia să spună: „Spuneți voi ce credeți, iar eu fac ce vreau”... Soarele n-a apucat să se trezească înaintea cărăușilor. Abia s-a ivit geana de lumină pe coama dealurilor dinspre răsărăit, că flăcăii lui moș Dumitru se ghiloseau deja la fântână cu apă rece. Cum naiba faci, Dimitre, de te trezești înaintea tuturor? Parcă ai avea un ceasornic cu cuc în scăfârlie? Eu cred că tot cocoșul îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de viață amintită. "Doamne, Dumnezeule, cît am mai dormit. Hai la Dorobanț. Foc, grătar, plajă". Înviase. El regiza, el făcea scenariul, el interpreta. Casa bunicilor mei se mai ținea în picioare, dar vechea casă a familiei Pop nu mai exista. Coama dealului era goală. Nu știam că reușiseră s-o demoleze. Asta l-o fi făcut pe Rusalin să-și hotărască plecarea în Italia? Îmi scrisese că se duce "în cea mai bună dintre lumile imaginate, deci posibile" și am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
adevărat, apa cea adevărată fuseseră luate de-acolo de Rusalin Pop și fixate în tablouri. Nici șarpele (dezmierdînd iarba căzută în patimă după el) nu s-a arătat. Iarba era țepoasă și uscată, ca din plastic. Și ce goală era coama dealului. Să scot la iveală și asta? Nu-mi găseam locul. Iordan m-a ghicit atinsă de-un jind. Jinduind... ce? Să aflu pe cine picta Rusalin? Ce sau pe cine? Razele laser din ochi i-au reapărut: "Ai sînii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
discuție. Azi a venit un bărbat tânăr, blond și foarte Înalt s-o ia de la curs. „Îți prezint pe poetul N.S.“, Îmi spune G.M. Mă uit cu indiferență. Nu sunt deloc impresionat. Mi se pare un lungan deșirat, cu o coamă rebelă În care nu prea a intrat pieptenele. A fost invitat la noi la facultate cu mult tam-tam, Înconjurat de o cohortă pestriță de admiratori și admiratoare; a citit niște versuri abstracte, aproape o Înșiruire de silogisme. Nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
făcu să lucească, și, arătându-i-l calului, mușcă din el. Apoi îl puse peste celelalte, cu partea mușcată în sus, ca să-l lămurească mai bine. Mângâie din nou armăsarul spre urechile încolțite de-o parte și de alta a coamei, apoi se întoarse la ultimele lui treburi înainte de lăsarea întunericului. Luă snopul de crengi uscate pe umăr și astfel, cu o povară mai degrabă greu de mânuit decât apăsătoare, ieși pe poarta castelului. Se căzni, iarăși, să încuie, cu sentimentul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
micșora și distanța, până când, la vreo cinci pași, ceilalți se opriră. Calu ridică mâna, încremenind cercul. Dacă ar fi fost, așa cum îi sugera numele, cal de-adevăratelea, ar fi fost un cal de povară, cu greabăn arcuit și puternic, cu coamă sârmoasă, cu bot lung și dinți puternici, pe care buzele ar fi reușit rareori să-i acopere. Ar fi avut glezne nervoase, fiind gata oricând să salte pe picioarele dinapoi și să bată aerul cu copitele dacă vreo fiară ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un glas nou, lipsit de urmele seci ale tutunului și de alunecările cleioase ale țuicii. Cortegiul tresări, își îndreptă spinările și- și netezi veșmintele, Puțică agitară prapurii, apoi îi păs trară drepți și neclintiți. Calu se schimbase, nu mai avea coama zbârlită și botul alungit din orice parte l-ai fi privit. Nu mai căutau unii la alții cu dușmănie, el și Pârnaie mergeau în același pas, fiecare nepotri veală stârnea un sunet în pieptul ceasornicului, ca și cum i-ar fi plesnit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lături și adormi. Din nou Maca : — Asta e dovada cea mai convingătoare a degenerării la care a ajuns ființa umană, pe scara evoluției... La toate speciile, din oricare clasă a regnului animal ar face parte, masculul e mai arătos. Are coamă, are coadă sau coarne. Rage, țârâie, boncăluiește. Femela n-are de niciunele, ba mai și tace pe deasupra. La om e tocmai pe dos. Femeia e frumoasă și înzestrată cu tot felul de podoabe de la natură. Pe când bărbatul, uită-te la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de cadastru și publicitate imobiliară teritorial, pe care se vor reprezenta: * imobilul, identificat prin numărul cadastral, pentru care a fost emis certificatul de urbanism, descris prin totalitatea elementelor topografice determinante pentru suprafață, lungimea laturilor, unghiuri, inclusiv poziția și înălțimea la coama a calcanelor limitrofe, precum și poziția reperelor fixe și mobile de trasare; * amplasarea tuturor construcțiilor care se vor menține, se vor desființa sau se vor construi; * cotele construcțiilor proiectate și menținute, pe cele trei dimensiuni (cotele ±0,00; cote de nivel
EUR-Lex () [Corola-website/Law/250464_a_251793]
-
a acestora, inclusiv indicarea materialelor din care se execută învelitorile; - secțiuni caracteristice - în special pe linia de cea mai mare pantă, acolo unde este cazul -, care să cuprindă cota ±0,00, cotele tuturor nivelurilor, înălțimile determinante ale acoperișului - cotele la coama și la cornișa -, fundațiile clădirilor învecinate la care se alătură construcțiile proiectate; - toate fațadele, cu indicarea materialelor și finisajelor, inclusiv culorile, cotate și cu indicarea racordării la nivelul terenului amenajat; - în situația integrării construcțiilor într-un front existent, se va
EUR-Lex () [Corola-website/Law/250464_a_251793]
-
se topește de dorință". Bărbatul îi zâmbește arătându-și dinții de un alb sclipitor, îi mângâie fesele, rostește câteva cuvinte deopotrivă de neînțeles și de o lascivitate fățișă, apoi dispare. Sofia se pomenește apoi în pragul unei capele așezate pe coama unei dune suspendate deasupra mării. Nu-l zărește pe bărbat, însă îi simte prezența în apropiere. Deasupra altarului stă agățat un crucifix din lemn neșlefuit. Tânăra pufnește în râs, fără să știe de ce. Dintr-odată, micuța capelă se umple de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
senzorială, alții la alți stimuli cu alte senzații, iar între diferitele puncte senzitive s-au putut identifica puncte sau arii non-senzitive. Senzațiile de presiune Pentru exploatarea senzației de presiune se utilizează esteziometre cu fir de păr (de cămilă sau din coamă de cal), ace tactile, esteziometre electromagnetice etc., de exemplu, esteziometrul Bujas, care constă dintr-un tub de sticlă gradat, în interiorul căruia se găsește un fir de păr uzual din coamă de cal. Cercetările au mai stabilit că senzațiile de presiune
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
utilizează esteziometre cu fir de păr (de cămilă sau din coamă de cal), ace tactile, esteziometre electromagnetice etc., de exemplu, esteziometrul Bujas, care constă dintr-un tub de sticlă gradat, în interiorul căruia se găsește un fir de păr uzual din coamă de cal. Cercetările au mai stabilit că senzațiile de presiune sunt provocate de deformarea locală a pielii, cauzată de presiune (din cauza elasticității mari a țesutului cutanat, presiunea se transmite și la regiunile învecinate; dacă presiunea este mai mare se stimulează
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
Barbu 1: "Coboară și mie ochiul lui Zamolxe, o, întunericul tragic gestând licurici!" "Ochiul lui Zamolxe" se constituie într-o suită de poeme în care Zamolxe este soare, lună și humă; procedeul cel mai des întâlnit este exclamația retorică: "O, coamele lui Osiris!/ O, tăcerea mărilor de apă!". Ochiul lui ZamoIxe se confundă cu era primară, cu începuturile efervescente din vremea solstițiilor. Privirea lui Zamolxe se plimbă peste ostroave și cetăți și ele se pleacă supuse ca în fața zeului Pan: "Puieții
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
înmănunchere de căutări încrâncenate de formule, de parcă poeta nu s-ar fi dezvăluit luminii într-o haină proprie niciodată: "Cercul se-nchide/ Ții minte cum nechezau sălbaticii mânjii?/ și tropăiau departe de mângâietorul lanț al părinților. Ții minte cum scuturau coama în vânt?... Dar în ultima clipă simt,/ atingându-le umărul,/ cum intru prin ei în iarba sălbatică,/ și iarăși ating stelele, frunza, merele." Nina Cassian "Ce-a văzut Oana", Editura Tineretului, 1952; "Tinerețe", versuri, Editura Tineretului, 1953; Florile patriei", versuri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cresc pruni și meri/ și se văd flori mirositoare/ aburul lor pătrunde-n lucruri/ Până departe" ("Ca în paradis"). Există la Ioan Alexandru o anumită gestică, în care intuim psihologia de grup, de colectiv: "Dar nunțile la noi pline de coamele cailor și clopote roșcate la ramuri cu panglici tricolore,/ la căpăstru mânjii duc frunze țepene de stejar/ și burțile iepelor sunt pline de praf și sudoare." Mișcarea cailor, neastâmpărul mânjilor, exuberanța până la epuizare ne rămân bine întipărite în memorie. Totul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
imemoriale, dintr-o lume care întotdeauna a crezut în miracole. Amintirile din copilărie sunt proiectate cosmic; nu știm unde și cum este depășit pragul amintirii printr-o mișcare de translație către timpul acesta în care "Fecioara Gheorghița" se mușcă de coamă cu armăsarii, înjunghie și deșartă ulcioare cu sânge, se aruncă în fântână pentru ca la Rusalii fetele să-și facă pe dată ca până la toamnă să se mărite. Poetul descrie motivul "Caloianului" în versiunea mai modernă care implică un proces de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un anume teribilism și de încercarea de a spune cu dezinvoltură de toate. Exemplu, romanța "8, 9, 10". Adrian Păunescu are voluptatea elementarului, a naturii aflată în germinație/ în care regnurile se interferează: "Puternică frunză dau tigrii și leii/ O coamă de-aramă începe din ram/ Un abur aduce delirul scânteii/ și stele amfibii în inimă am". Există în volum și o componentă de teatralitate, poetul declamă și are nevoie de martori. "Invitație la nunta mea" reprezintă acea tensionare ce explică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Îl răscolește cu plugul. La fel știe să atragă și să Încurce În ochiurile lanțului neamul zburător al păsărilor, animalele sălbatice și peștii mărilor. Prin vicleșugul lui stăpânește fiarele codrului și se pricepe să deprindă cu jugul pe telegarul cu coama frumoasă și pe taurul sălbatec din munți. Știe arta vorbei și cunoaște gândurile sublime, a dat legi cetăților și a găsit mijlocul să-și apere locuința de frig și de inundațiile supărătoare ale ploii. Producându-și mijloacele de trai, și-
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin."10 Zîna aceea, numită de el, mai tîrziu, Dochia, "șuieră în frunză" ori sună din cornul de aur, ca să-i vină zimbrii și să-i puie la car. Zîna le dezmiardă coamele sure și-i sărută pe frunte, încît lor le rămîn, pe frunte, steme albe. Din lumea ceea solară, coboară mîndre împărătese, cu părul de aur și cu sandalele moi. Mai apar "duhuri cu suflet de mireazmă, dulci fantasme", purtînd pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
îmbătau cîmpul cu miros dulce; fluturii beau mierea, din miile de flori; cîntarea de bucium de la stîni cobora prin văi; lanul călătorea cu valuri de smarald; văile sunt în aburi de argint; marea turbează de valuri împinsă, și-și scutură coama de spume și vînt; în umede lanuri de-albastru ceresc, merg norii cu hainele crețe; pun aripi gîndurilor; o stîncă stîrpită de ger înalț-a ei frunte spre cer; munții, de vecinici gînduri, ridică a lor trufașă frunte către cer
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
observă deosebiri, mai ales la versurile pe care poetul i le atribuie Casandrei. Subiectul este același. Cînd noaptea "coboară din nori, pe aripi de fiori", un june zboară, ca gîndul, pe un cal, care, "cu nara-i arzînd și cu coama pe vînt", saltă peste creștete de stînci și prăpăstii adînci, "ca cerbul urmat de săgeat' arzătoare". Junele poartă sub manta-i o mandolină. Astfel, el ajunge la fereastra unui vechi castel, care este luminat de mii de lumini și răsună
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]