13,334 matches
-
semnificative și studiile experimentale de motivație intrinsecă. În concluzia capitolului revenim asupra problemei relevanței, analizăm dezavantajele cercetării experimentale, recomandăm unele direcții și teme specifice pentru cercetările viitoare și sugerăm cooperarea cercetării experimentale cu alte abordări (de exemplu, abordarea psihometrică și cognitivă) în scopul îmbunătățirii procesului de înțelegere a creativității. Manipularea informațiilor și a strategiilor Multe experimente manipulează datele experimentale furnizate subiecților înainte de rezolvarea problemelor sau de efectuarea diferitele probe creative. Aparent, astfel de manipulări informaționale pot stimula gândirea divergentă, perspicacitatea, intuiția
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
datelor în timpul instructajului experimental cu scopul măririi scorurilor de originalitate la testele de gândire divergentă. Runco (1985) a dezvoltat ideea și a demonstrat o creștere a cotelor la flexibilitate independentă de scorurile la originalitate, ceea ce relevă că cele două procese cognitive sunt distincte; de asemenea, el sugerează că flexibilitatea ideației nu garantează prezența ideilor originale (vezi și Runco și Okuda, 1991). Prin intermediul manipulării informaționale Runco, Eisenman și Harris (1997) au evidențiat diferențele dintre instructajul explicit referitor la originalitatea ideilor și instructajul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de aplicare a unor reguli cunoscute în scopul descoperirii soluțiilor. Subiecții au primit două probleme: Problema celor două sfori și Problema suportului de pălărie, ambele probe de perspicacitate; de asemenea, li s-a administrat un chestionar de identificare a stilurilor cognitive asimilare-explorare, un test de abilități spațiale, subtestul de vocabular WAIS și un test de analogii verbale. Varabila stilului cognitiv a fost concepută pe baza supoziției că asimilatorii elaborează rezolvarea problemelor cât mai mult cu putință, în timp ce exploratorii își modifică strategiile
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și Problema suportului de pălărie, ambele probe de perspicacitate; de asemenea, li s-a administrat un chestionar de identificare a stilurilor cognitive asimilare-explorare, un test de abilități spațiale, subtestul de vocabular WAIS și un test de analogii verbale. Varabila stilului cognitiv a fost concepută pe baza supoziției că asimilatorii elaborează rezolvarea problemelor cât mai mult cu putință, în timp ce exploratorii își modifică strategiile de rezolvare a problemelor, chiar atunci când proba nu solicită transformarea lor. Rezultatele au demonstrat că instructajul care a încurajat
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de instructaj și scorurile de asimilare-explorare, care demonstrează că asimilatorii au fost avantajați de îndemnul la explorare și vizualizare, în timp ce exploratorii au fost favorizați de îndemnul la analiză și verbalizare. Rezumat Rezultatele lui Martinsen și Kaufmann (1991) arată că stilurile cognitive reprezintă o dimensiune a diferențelor individuale cu un considerabil potențial. O asemenea dimensiune trebuie să fie luată în considerare în cercetările experimentale. Rezultatul referitor la faptul că asimilatorii „vor urma, cel mai probabil, comenzile implicite introduse în modul de formulare
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1989; Jausovec și Bakracevic, 1995; Metcalfe, 1986), ambele asociate rezultatelor obținute de Baker-Sennett și Ceci cu privire la salturi. Manipularea caracteristicilor și structurilor Probabil că reformularea necesară rezolvării problemelor de perspicacitate în studiile abia prezentate reprezintă un indicator al procesului de restructurare cognitivă care are loc la subiecții experimentali. O asemenea restructurare poate influența, pe lângă perspicacitate, și alte tipuri de gândire creativă. Baughman și Mumford (1995) au investigat fenomenul de restructurare din prisma influenței sale asupra gândirii categoriale și conceptuale. Ei le-au
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
revină asupra probelor sau să le efectueze în ordinea dorită). Corelațiile au relevat că inducerea anxietății a influențat în mod considerabil numai scorurile de fluență matematică. Pentru a explica acest rezultat, Smith și colaboratorii săi au apelat la teoria inferenței cognitive și de capacitate a atenției (Tobias, 1985), care susține că anxietatea poate influența procesele de stocare, care, la rândul lor, inhibă fluxul ideatic. Prin reducerea capacității de atenție, anxietatea obligă subiecții să își împartă atenția între efectuarea probei și concurență
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sau din variația focalizării atenției corelate stărilor afective. Vom aborda aceste posibile ipoteze în secțiunea următoare. Stimularea senzorială și atenția Stimularea senzorială se traduce frecvent în termeni fiziologici. Pe de altă parte, atenția este definită, de obicei, în termenii resurselor cognitive alocate. Stimularea senzorială Martindale și Greenough (1973) au investigat impactul stimulării senzoriale asupra gândirii creative prin manipularea intensității zgomotelor în timpul procesului de rezolvare problemelor. Au fost comparate trei situații experimentale: nivel scăzut, mediu și înalt de stimulare senzorială. Două dintre
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de expresie a creativității. Mai mult, studiile experimentale au fost întreprinse în mod independent. Deși au fost analizate multe aspecte distincte ale complexului creativ, majoritatea investigațiilor examinează, de cele mai multe ori maximum doi factori. Apare necesitatea cercetărilor multivariate, care analizează procesele cognitive, afective și atitudinale și chiar anumite procese fiziologice. În mod ideal, astfel de investigații ar conduce la alcătuirea unui model general care ar permite, la rândul lui, elaborarea unor predicții utile cercetărilor viitoare. Studii-replică Fără îndoială că replicile cercetărilor pot
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creative a problemelor de alte metode de rezolvare a problemelor. Jausovec și Bakracevic (1995), Metcalfe (1986), Runco și Albert (1985) au evidențiat diferențe semnificative între tipuri diferite de probleme. Dacă diferențele semnificative relevate variază în funcție de gradul de implicare a proceselor cognitive, a stărilor afective și fiziologice ale individului și în funcție de gradul de structurare, atunci ele pot varia și în privința raportului față de creativitate. Din acest motiv, nu toate studiile ce presupun rezolvare de probleme se pot aplica în aceeași măsură în cercetările
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
care cercetarea experimentală a creativității compensează cercetarea neexperimentală și viceversa. Iată aici câteva exemple clare ale modului în care rezultatele cercetărilor experimentale completează cercetarea nonexperimentală a creativității: cercetarea experimentală a instructajelor și a contingențelor se încadrează bine în studiile educaționale, cognitive și developmentale. De exemplu, Hennessey și Zbikowski (1993) au demonstrat cum copiii pot deveni „imuni” prin minimalizarea efectelor negative ale recompensei. O astfel de imunizare presupune dezbateri și o modelare care să ne releve modul cum putem să ne „distanțăm
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
incubație (vezi și Wallace, 1992); reamintim aici cercetările experimentale care utilizează probleme concrete, deoarece contrabalansează cercetarea experimentală a diferențelor individuale. După cum am menționat anterior, anumite diferențe individuale au rolul de a diminua volumul de informații prezentate în cadrul instructajelor explicite. Studiile cognitive întreprinse asupra avantajelor cogniției situaționale (Greeno, 1989) compensează, de asemenea, cercetările psihometrice și experimentale asupra problemelor concrete; ideea câmpului larg de atenție care poate genera idei divergente și prin urmare originale a fost avansată de studii experimentale (Kasof, în publicații
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mod propriu informațiilor și tot astfel interpretează și factorii potențiali stresori. (Astfel se explică diferențele semnificative care apar între faptele obiective și „nemulțumiri” sau stresul presupus, subiectiv.) Alte evaluări valoroase ale diferențelor individuale mai sunt prezente în studiile de stil cognitiv (Martinsen, 1995; Martinsen și Kaufmann, 1991) și în evaluarea trăsăturilor realizată de Kasof (în publicații periodice). Consecințele cercetării experimentale și cercetările viitoare Unele posibile efecte ale cercetării experimentale au fost deja abordate. Aplicabilitatea instructajelor explicite în mediul educațional, de exemplu
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
că unele dezacorduri sunt benefice deoarece semnalează diversitatea viziunilor dezbătute de evaluatori. Dezavantajul constă în faptul că toate dezacordurile evaluării reduc coeficientul de fidelitate. 4 Unii cercetători (Zajonc, 1980) susțin că procesele afective se pot manifesta în absența unui substrat cognitiv și, sub prisma acestei teorii, experiențele afective nu au conținut informațional. Pe de altă parte, sentimentele pot reda un conținut informațional distinct de cel verbal sau experiența emoțională nu este pe deplin înțeleasă decât atunci când e prelucrată și interpretată prin intermediul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sub prisma acestei teorii, experiențele afective nu au conținut informațional. Pe de altă parte, sentimentele pot reda un conținut informațional distinct de cel verbal sau experiența emoțională nu este pe deplin înțeleasă decât atunci când e prelucrată și interpretată prin intermediul proceselor cognitive (Lazarus, 1991; Runco, 1994c). 5 Problema criteriului ca factor destabilizator al cercetării creativității a fost dezbătută o lungă perioadă de timp (Shapiro, 1970). Trebuie să evidențiem prezența singularului, și nu a problemei criteriilor, care se pune în definițiile actuale ale
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Baughman, W.A., Mumford, M.D. (1995), „Process analytic models of creative capacities: Operations influencing the combination and reorganization process”, Creativity Research Journal, 8, pp. 37-62. Bowers, K.S., Hegher, G., Balthazard, C., Parker, K. (1990), „Intuition in the context of discovery”, Cognitive Psychology, 22, pp. 72-110. Burnham, C.A., Davis, K.G. (1969), „The 9-dot problem: Beyond perceptual organization”, Psychonomic Science, 17, pp. 321-323. Chand, I., Runco, M.A. (1992), „Problem finding skills as componente in the creative process”, Personality and Individual Differences
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
and intellectual performance”, Journal of Genetic Psychology, 123, pp. 329-335. Martindale, C., Hasenfus, N. (1978), „EEG differences as a function of creativity, stage of the creative process, and effort to be original”, Biological Psychology, 6, pp. 157-167. Martinsen, C. (1995), „Cognitive styles and experience in solving insight problems: Replication and extension”, Creativity Research Journal, 8, pp. 291-298. Martinsen, O., Kaufmann, G. (1991), „Effect of imagery, strategy and individual differences in solving insight problems”, Scandinavian Journal of Educational Research, 35, pp. 69-76
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
A. (1992b), Creativity as an educational objective for disadvantaged students, National Research Center on the Gifted and Talented, Storrs, CT. Runco, M.A. (1993), Operant theories of insight, originality, and creativity. American Behavioral Scientist, 37, 59-74. Runco, M.A. (1994a), „Cognitive and psychometric issues in creativity research”, în S.G. Isaksen, M.C. Murdock, R.L. Firestien, D.J. Treffinger (eds.), Understanding and recognizing creativity (pp. 331-368), Ablex, Norwood, NJ. Runco, M.A. (1994b), „Conclusions concerning problem finding, problem solving, and creativity”, în M.A
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
methods, Hampton, Cresskill, NJ [apărută în 1999]. Runco, M.A., Nemiro, J. (1996), Instructions and creative performance, manuscris nepublicat. Runco, M.A., Okuda, S.M. (1991), „The instructional enhancement of the ideational originality and flexibility scores of divergent thinking tests”, Applied Cognitive Psychology, 5, pp. 435-441. Runco, M.A., Okuda, S.M., Thurston, B.J. (1991), „Environmental cues and divergent thinking”, în M.A. Runco (ed.), Divergent thinking (pp. 79-85), Ablex, Norwood, NJ. Runco, M.A., Pezdek, K. (1984), „The effect of television and
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1998), Eminent creativity, evenjday creativity, and health, Ablex, Norwood, NJ. Runco, M.A., Sakamoto, S.O. (1996), „Optimization as a guiding principle in research on creative problem solving”, în T. Helstrup, G. Kaufmann și K.H. Teigen (eds.), Problem solving and cognitive processes: Essays in honor of Kjell Raaheim (pp. 119-144), Fagbokforlaget Vigmostad Bjorke, Bergen, Norvegia. Saracho, O. (1992), „Preschool children’s cognitive style and play and implications for creativity”, Creativity Research Journal, 5, pp. 35-47. Schaffner, K. (1994), „Discovery in biomedical
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
principle in research on creative problem solving”, în T. Helstrup, G. Kaufmann și K.H. Teigen (eds.), Problem solving and cognitive processes: Essays in honor of Kjell Raaheim (pp. 119-144), Fagbokforlaget Vigmostad Bjorke, Bergen, Norvegia. Saracho, O. (1992), „Preschool children’s cognitive style and play and implications for creativity”, Creativity Research Journal, 5, pp. 35-47. Schaffner, K. (1994), „Discovery in biomedical science: Logic or intuitive genius?”, Creativity Research Journal, 4, pp. 351-363. Shapiro, R.J. (1970), „The criterion problem”, în P.E. Vernon (ed.
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
activity among male fine and applied artists”, Creativity Research Journal, 5, pp. 245-252. Stokes, T.F., Baer, D.M. (1977), „An implicit technology of generalization”, Journal of Applied Behavior Analysis, 10, pp. 349-367. Tobias, S. (1985), „Test anxiety, interference, defective skills, and cognitive capacity”, Educational Psychologist, 20, pp. 135-142. Toplyn, G., Maguire, W. (1991), „The differential effect of noise on creative task performance”, Creativity Research Journal, 4, pp. 337-347. Torrance, E.P. (1974), The Torrance Tests of Creative Thinking, Scholastic Testing Services, Bensenville, IL
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
The effect of experimentally induced activation on creativity”, Journal of Psychology, 96, pp. 3-9. Wallace, E. (1991), „The genesis and microgenesis of sudden insight”, Creativity Research Journal, 4, pp. 41-50. Wallace, D., Gruber, H.E. (1989), Creative people at work: Twelve cognitive case studies, Oxford University Press, New York. Wallach, M.A. (1970), „Creativity”, în P.A. Mussen (ed.), Manual of child psychology (vol. 1, pp. 1211-1271), Wiley, New York. Wallach, M.A., Kogan, N. (1965), Modes of thinking in young children, Holt, Rinehart, Winston
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cu personalitatea și relaționarea socială - fără să aducem acuze, ci drept o consecință logică a loialității față de cercetarea procesului creativ și a persoanei creative în timpul creației. În unele dintre însemnările noastre am clasificat studiul da față ca „studiu de caz cognitiv”, nu pentru a exclude aspectele estetice, afective sau morale, ci pentru a evita asemănarea cu demersul psihobiografului. Anul 1950 a fost deseori recunoscut drept momentul de reinstaurare a cercetării creativității în urma îndelungatului sejur al psihologiei în deșertul behaviorist. A fost
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
metafora-nucleu fundamentată pe perceperea momentului, au preferat să ignore problema dezvoltării. Din punct de vedere metodologic, utilizarea „metodei clinice” reprezintă cea mai proeminentă contribuție a cercetării piagetiene. Ea presupune, înainte de toate, interviuri elaborate riguros, cu întrebări referitoare la o sarcină cognitivă aleasă de cercetător. În timp ce copilul rezolvă problema, el este observat și chestionat despre procesele sale de gândire. Până aici nu se distinge de celelalte abordări ale rezolvării problemelor, cu excepția interesului crescut față de examinarea procesului și mai redus față de descoperirea „soluției
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]