2,111 matches
-
sau din clasici ai literaturii joacă rolul acelor inserturi de altădată din filmul mut. Sunt multe pagini de mare emoție în această frescă a suferinței: stupoarea, deruta soldaților trimiși să aresteze noaptea niște "dușmani ai poporului" când, privind pe geamul colibei unde stăteau "dușmanii", dau peste imaginea unei mame dormind alături de cei șase copii mici ai ei; înmormântarea concomitentă a unei nepoate și a bunicii sale; agonia și uciderea, ca să nu moară de foame, a câinelui Haiduc; ridicarea bordeielor din chirpici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ca a noastră, își găsise adăpost o femeie sărmană care avea un singur copil: o fetiță pe nume Lili. După ce pleca Silvia la școală, dimineața, mergeam și mă jucam cu Lili într-un hambar părăsit în interiorul căruia ne improvizaserăm o colibă. Și mama și bapțea știau unde sunt și de aceea nu-și făceau griji dacă nu mă vedeau prin preajma lor. Pentru a "îndulci" relația dintre noi, îi duceam lui Lili de la bucătăria mamei tot ce era de mâncare: fructe, pâine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de miriște, neștiind ce să facă și încotro s-o apuce. Moșule, uite-aici. Vezi țărușii ăștia? Aici o să-ți construiești casa în care vei sta, că altfel, la iarnă, dai ortu' popii, clar?! Până atunci o să-ți faci o colibă sau un bordei. Ai înțeles?! Și cară-te odată de acolo, nu mai sta ca o momâie-n drum, amețitule! Hai, mișcați-vă!! Gata, șofer, mergem mai departe! Abia atunci am înțeles de ce ne spusese nouă să urcăm primii în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Stig Wikander, priveam astăzi vitrinele anticăriilor. Stig zărește o carte a lui Swami Shivananda, și mă întreabă dacă l-am cunoscut. Da, îi răspund, timp de vreo șase luni mi-a fost un fel de guru, la Svargashram, în Rishikesh. Coliba mea se afla la vreo sută de metri de a lui. Coboram împreună, în zori, printre stânci, să ne scăldăm în Gange...- A mai scris altceva?, mă întreabă Stig. - E o poveste lungă, îi răspund” - cf. JurnalI, München, 2 septembrie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
despre localizarea deportaților aflăm de la Gavrilescu: Într-un lan de grîu, am găsit un țăruș, cioplit pe o parte, pe care era numărul 183. Acolo a fost casa noastră vreme de patru ani și două luni. Întîi am făcut o colibă, apoi un bordei în pămînt. Și ne-am apucat să ridicăm casă. Ni s-au dat totuși uși, geamuri, material lemnos. Am construit case tip, din chirpici și pămînt bătut: o cameră, o bucătărie, o tindă. La 1 decembrie, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
noastră, cu caii, cu păsările și cu tot. Drept să vă spun, nu a mișcat nimeni, nici păsările nu s-au dus mai departe de noi. Avînd dulapuri, avînd haine, avînd toate, ne-am înjghebat, în pripă, un fel de colibă, punînd dulapurile roată și rogojinile le-am folosit ca acoperiș. Cînd a venit ploaia, totul a fost praf, toate hainele... săraca mama și soția puneau ligheane pentru ca să nu se ude. Dar era o căldură în balta aceea foarte mare. Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai mici, și mai bătrîni am fost pe front, am luptat pe front. Am venit de pe front necăjit și rănit grav, nu am mai putut să lucrez, abia am putut să merg. Dar rezolvarea aceasta a fost, mi-am făcut colibă și am trăit acolo pînă în toamnă". "Bănățenii au întemeiat, în cîmpul gol, sub cerul liber, douăzeci de așezări devenite, prin sacrificii, un adevărat grînar al țării. S-au întîlnit aici, sub povara necazului, bucovineni, bănățeni, macedoneni, nemți, aromâni, turci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lăsate În voia lor (este și tipul care se Întâlnește În Transilvania, mai ales la orașele săsești). Bucureștiul este Împrăștiat, ca și satele românești. De la boier până la cel mai umil dintre locuitori, fiecare Își avea aici casa lui, „palat“ sau colibă, și o bucată de pământ pe lângă ea, pe care o cultiva și unde creștea animale. Erau chiar livezi Întinse și, mai cu seamă, vii; viile Înconjurau Bucureștiul și pătrundeau adânc În oraș, până lângă curtea domnească. Fiecare cartier era un
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
avuți din Banat „pentru a asigura zona de frontieră contra dușmanului de clasă”. Acești strămutați au fost în pripă aruncați în Bărăgan în locuri pustii - ca și țăranul, Vichentie, care cumpărase casa mătușii noastre! -, unde au trebuit să-și încropească colibe și să-și câștige traiul făcând agricultură cu mijloace extrem de primitive. Interesant - da, extrem de „interesant”, însă intrând în logica staliniștilor, este faptul că pe locurile populate de țăranii din vestul țării, care au putut să se întoarcă, cei care mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că avea pielea tăbăcită, insensibilă la înțepături, a unui șaman siberian, dacă n-aș fi trecut prin acest purgatoriu. Într-un sfârșit, perspectiva se mai dschide și zăresc o bisericuță ortodoxă nouă-nouță pe malul stâng. Mai departe, în față, o colibă acoperită cu paie, două pubele de cu-loare verde à la parisienne și o piatră cu inscripția Jordan River așezată chiar pe sol, lângă intrarea într-o estacadă de lemn. Victorie! Victorie! Am ajuns! Alerg până la balustradă, mă aplec peste ea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Trebuie să utilizez și materialul de superstiții pe care l-am adunat. Costea străinul (Șoapte din trecut)." Identificăm aici, în embrion, povestirea Vremuri de bejenie. În același 1906, la 23 iunie: "Un pădurar întunecos mă întâmpină și mă duce la coliba lui singuratecă, unde are o femeie tăcută, chinuită, nenorocită pe care o tiranizează. Bănuiește că femeia a trăit cu boierul, stăpânul moșiei de 1400 de fălci? Bănuiește, se încredințează și ucide pe boier? Nu știu. Dar boierul a fost găsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
plămână corcodel, un soiu de cufundar din bălțile Dunării. 23 Iunie 906 ["SUBIECTE"-PERSONAJE] 4. Când s-a întâmplat? Odată, de mult, pe când umblam la vânat printr-o pădure-n munți. Un pădurar întunecos mă întâmpină și mă duce în coliba lui singuratecă, unde are o femee tăcută, chinuită, nenorocită pe care el o tiranizează. Bănuește că femeia a trăit cu boerul, stăpânul moșiei și al pădurii de fagi de 1400 fălci? Bănuește, se încredințează și ucide pe boer? Nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unde se arată câte-un iaz, câte oleacă de sat, împresurate cu tristeță parcă, fără un copac, fără nimic la care să se oprească ochiul. Am zis sate am zis case. Nu-s nici sate nici case. Niște grămădiri de colibe și de bordee, cele mai multe lipite cu lut numai... Într-un loc sunt adevărate sate de troglodiți, găuri mizerabile scurmate în pământ. Și cernoziomul se întinde cât vezi cu ochii. Pământ negru, mănos, de o bogăție fără păreche, pământ pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vorbă femeii cu care se avusese bine, tocmai la Maramureș. 13. Căpâlnarii și Lăzurenii lucrează la plăvii. 14. Dramele puhoaielor când vine Frumoasa mare și se frământă buștenii. 15. Vorbele și comenzile lucrătorilor la jipi și ce face caimanul la colibă filologie complicată. 16. Primăvara când încep a trece poienarii cu oile în sus. Muntele Pătru. Drum la Tărtărău și Novaci. 17. Despre lipan pescuit în Lorcum și la Frumoasa. 18. Toamna în Valea Frumoasei. Toamna în Valea Frumoasei. Primăvara în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
interdicția de a vedea lumina soarelui” și din această coerciție derivă faptul că nu au voie nici să întâlnească ființe omenești. Mircea Eliade atestă că, la triburile din America de Nord, Brazilia etc., fetele sunt izolate fie în pădure, fie într-o colibă specială, simbolismul fiind „unul al morții, ca și al întunericului gestației în pântecele matern”. Moartea reprezintă singura trăsătură comună a celor două tipuri de inițiere, masculin și feminin, manifestându-se ca o condiție sine qua non, a trecerii într-un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
localiza pe erou. Rătăcirea neofiților este pretutindeni și, în textele românești, este găzduită de entitatea pădurii sau de spațiul sacru al muntelui. Izolarea fetei reface modelul universal: „Aceasta are loc fie în pădure (ca la tribul Swahili), fie într-o colibă specială, ca în cazul multor triburi din America de Nord (Shushwap, Wintun și altele), din Brazilia (Corodo), din Noile Hebride, din Insulele Marshall, cât și la Veddah și la câteva triburi africane”. Coliba, a cărei ipostază supraîncărcată de sacralitate este argeaua în baladele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fie în pădure (ca la tribul Swahili), fie într-o colibă specială, ca în cazul multor triburi din America de Nord (Shushwap, Wintun și altele), din Brazilia (Corodo), din Noile Hebride, din Insulele Marshall, cât și la Veddah și la câteva triburi africane”. Coliba, a cărei ipostază supraîncărcată de sacralitate este argeaua în baladele românești, a fost identificată ca spațiu inițiatic și la tribul australian thompson. Pătrunderea treptată în sacru necesită o vigilență supraomenească pentru a depăși morbul somnolenței, proba atât de familiară din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mă scârbește Bocetu-mi prea slab El îl găsește. Nu, bunu' Dumnezeu nici nu-i, Chiar dac-așa-i scris... Trei zile de martie senine și-nghețate a tot strigat până când bocetul ei nu mai spunea decât iiiih. (Și în celelalte colibe din Zuckau, Ramkau, Kokoschken, când cuiva îi murise de foame cineva se striga: ihhhh...) De asta nimănui nu-i păsa. Socul a înmugurit de parcă n-ar fi fost nimic. Meiul ovăzul au dat în spic. Prune de uscat, destule. Merita
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
obiecte de cult de cumpărat. Fiecare Își cumpără ceva. Ni se servește o cafea, suc sau o mică gustare. Apoi ieșim În curtea bisericii și mergem În spatele ei. În spatele bisericii sunt multe de văzut dar ne oprim la cele trei colibe. Le privim de pe alee, de lângă gardul protector. De la o distanță de vreo 7 m. Este pictat pe fiecare câte ceva. Dar pe cea din mijloc este Domnul cu cei trei ucenici. Domnul este schimbat cu totul În alb iar ucenicii sunt
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
m. Este pictat pe fiecare câte ceva. Dar pe cea din mijloc este Domnul cu cei trei ucenici. Domnul este schimbat cu totul În alb iar ucenicii sunt plecați cu fețele la pământ. Icoana Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos Cele trei colibe de pe Muntele Tabor, care se află În spatele bisericii Privim grădina. Ce frumoasă e! Ce flori, ce copaci,... lămâi și portocali. Acest munte cu serpentinele lui parcă urcă la cer. Din el, Domnul ne cheamă tainic: „Vino! Te aștept. Te ajut
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
în istoria omenirii. Ce avea să relateze Amiralul suveranilor săi în "Jurnalul" primei călătorii: "această insulă este cea mai frumoasă dintre toate cele văzute de ochi omenești"; "locuințele erau mai frumoase decât cele văzute până atunci..., făcute în formă de colibe, erau foarte mari... și înăuntru sunt măturate și curate și au mobile foarte ornate"; "pe lângă locuințe erau câini care nu lătrară deloc, păsări sălbatice și domestice, plase minunat lucrate și unelte de pescuit"; "acești oameni sunt supuși și ti-mizi, umblă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
poveste 13. 23.01.2014 Repovestire: Albă că Zăpadă și cei șapte pitici 14. 30.01.2014 Joc de rol: De-a Albă că Zăpadă SEMESTRUL ÎI Nr.crt. Dată Tema și mijloace de realizare Obs. 1. 06.02.2014 Povestire: Colibă iepurașului 2. 13.02.2014 Repovestire: Colibă iepurașului 3. 20.02.2014 Dramatizare: Colibă iepurașului 4. 06.03.2014 Povestire: Scufița Roșie Labirint: Ajut-o pe Scufița Roșie să ajungă la casa bunicii 5. 13.03.2014 Dramatizare:Scufița Roșie
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
că Zăpadă și cei șapte pitici 14. 30.01.2014 Joc de rol: De-a Albă că Zăpadă SEMESTRUL ÎI Nr.crt. Dată Tema și mijloace de realizare Obs. 1. 06.02.2014 Povestire: Colibă iepurașului 2. 13.02.2014 Repovestire: Colibă iepurașului 3. 20.02.2014 Dramatizare: Colibă iepurașului 4. 06.03.2014 Povestire: Scufița Roșie Labirint: Ajut-o pe Scufița Roșie să ajungă la casa bunicii 5. 13.03.2014 Dramatizare:Scufița Roșie 6. 21.03.2014 Povestirea copiilor: Să
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
30.01.2014 Joc de rol: De-a Albă că Zăpadă SEMESTRUL ÎI Nr.crt. Dată Tema și mijloace de realizare Obs. 1. 06.02.2014 Povestire: Colibă iepurașului 2. 13.02.2014 Repovestire: Colibă iepurașului 3. 20.02.2014 Dramatizare: Colibă iepurașului 4. 06.03.2014 Povestire: Scufița Roșie Labirint: Ajut-o pe Scufița Roșie să ajungă la casa bunicii 5. 13.03.2014 Dramatizare:Scufița Roșie 6. 21.03.2014 Povestirea copiilor: Să găsim alte întâmplări și alt final pentru
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
1938, Rev. Izvorașul, anul XVII, ian. 1938, nr. 1., p. 30. 6. Aldea I.R., Descântece, 1923, Rev. Șezătoarea, p. 40. 7. Alexa D., Descântece pentru a face borșul, 1929, Rev. Frângurele III, IV, 17. 8. Alexandrescu V. sau V.R. Ureche, Coliba Măriucăi, 1855. 9. Alexandrescu Vasile, Poezii populare, 1852, Balade, ediția I, 1852, ediția II, 1853, ediția 1866, retipărite și comentate de Em. Gârleanu și Ed. Minerva, 1914. 10. Alexandrescu Vasile, Leacuri din vechime, 1894, Rev. Farmaciei, nr. 7, p. 1112
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]